Deadly Friend (1986)

Regie : Wes Craven
Scenariu : Bruce Joel Rubin
Distributie : Matthew Laborteaux, Kristy Swanson, Richard Marcus

Vad ca pe forumurile si blogurile pasionatilor genului, Deadly Friend, creatie putin cunoscuta a lui Wes Craven – celebru pentru seria Nightmare on Elm Street sau pentru The Hills Have Eyes – a luat note destul de mari, cronici pozitive, laude, entuziasme. Inca nu am inteles de ce. Este firesc, fiind fan Wes Craven, sa il aperi din toate puterile. Mai ales daca esti cu totul pasionat de horror-uri. Insa Deadly Friend este un pic prea cheesy, prea inclinat spre comedie involuntara si prea plictisitor pentru a fi revazut. Cu atat mai putin pentru a fi apreciat. Pentru ca nu am gasit in Deadly Friend prea mult Wes Craven. Sau prea multa actorie. Ori efecte speciale prea reusite.

Pacat, pentru ca povestea avea potential, desi sunt destule clisee : tanarul genial si pasionat de stiinta, care se muta intr-un nou cartier, alaturi de mama sa si robotul vag umanoid BB (arata ca un mixer pe rotile, cu beculete). Nu conteaza ca pustiul inca trebuie sters la nasuc, a reusit sa construiasca un robot care invata singur de la o zi la alta si devine tot mai uman si mai inteligent. Mai mult, se descurca lejer cu cele mai dificile tehnici si echipamente si ajunge chiar sa faca o operatie pe creier, in premiera mondiala. Firesc sa aiba si un prieten in care sa aiba incredere, fata din casa de alaturi, Samantha (Kristy Swanson ) descrisa plastic drept posesoarea de “great tits”, abuzata periodic de tatal psihopat. Normal ca BB, robotul genial, este distrus in seara de Halloween de una dintre vecinele din cartier – interesanta adunatura de nevrotici si isterici – “fusilat” cu trei incarcaturi de calibrul 12. La putin timp dupa aceea Sam este si ea ucisa de tatal abuziv, asa ca solutia este simpla si ireala : eroul nostru ii fura corpul aflat in moarte clinica si ii implanteaza un cip, un “creier de robot”. Normal ca Samantha, odata obisnuita cu noua ipostaza, devine robotul ucigas si se razbuna pe toti cei care au ranit-o in vreun fel, de regula omorandu-i brutal. In final, incercand sa il protejeze pe creator, este si ea ucisa de “za cops”. Banal si melodramatic. O idee ok, tratata superficial, jucata prost, desi regizata mediocru.
Ce mai salveaza filmul : Sam are “nice tits”, robotul BB e amuzant, cele cateva omoruri sunt relativ sangeroase, o minge de baschet poate fi folosita si pentru a zdrobi un cap (desi se vede clar ca este un model din plastic, bazat probabil pe un pepene). Cam atat despre calitatile pozitive.

Nu este cel mai bun film Wes Craven. Este cel mult mediocru, cheesy si adesea ridicol, fara sanse de a deveni un film-cult, dar interesant de vazut daca iti plac horror-urile din ’80 sau Wes Craven. Altfel, MBL.