I won't be a rock star. I will be a legend.
Cu 16 ani in urma, pe 24 noiembrie 1991, Freddie Mercury murea la locuinta sa din Londra, vegheat de foarte putinii prieteni apropiati si de iubitul sau,
Jim Hutton, in urma unor complicatii cauzate de SIDA. Cu doar o zi inainte anuntase public, printr-un comunicat de presa, ca sufera de “maladia secolului”, punand astfel in sfarsit capat speculatiilor de tot felul. Nimeni nu se asteptase la un final atat de rapid. Era finalul unui mare muzician, compozitor si, inainte de orice, un mare artist, original si controversat. Dar pentru care calitatea a primat intotdeauna, chiar intr-un mod scandalos pentru ceilalti. Dar mereu a fost sincer cu sine, inainte de orice.
I'm just a musical prostitute, my dear
Pentru mine si pentru multi, 24 noiembrie a insemnat si finalul Queen. Fara
Freddie, nu mai poate exista Queen. Iar acum, fara Freddie si fara John, e chiar ridicol. Dar as prefera sa nu intru in astfel de controverse. Nu ma numar printre cei care au ascultat Queen inca de la inceput, am descoperit trupa tarziu, in mare parte datorita unui bun prieten si mai apoi datorita unei prietene. Era ceva cu totul diferit de ce ascultam la varsta aceea, si asa avea sa si ramana. O constanta, una dintre putinele, in preferintele mele. Si o trupa pe care o redescopar mereu, cu aceeasi fascinatie.
Cu 16 ani in urma, pe 24 noiembrie 1991, Freddie Mercury murea la locuinta sa din Londra, vegheat de foarte putinii prieteni apropiati si de iubitul sau,
Jim Hutton, in urma unor complicatii cauzate de SIDA. Cu doar o zi inainte anuntase public, printr-un comunicat de presa, ca sufera de “maladia secolului”, punand astfel in sfarsit capat speculatiilor de tot felul. Nimeni nu se asteptase la un final atat de rapid. Era finalul unui mare muzician, compozitor si, inainte de orice, un mare artist, original si controversat. Dar pentru care calitatea a primat intotdeauna, chiar intr-un mod scandalos pentru ceilalti. Dar mereu a fost sincer cu sine, inainte de orice.I'm just a musical prostitute, my dear
Pentru mine si pentru multi, 24 noiembrie a insemnat si finalul Queen. Fara Freddie, nu mai poate exista Queen. Iar acum, fara Freddie si fara John, e chiar ridicol. Dar as prefera sa nu intru in astfel de controverse. Nu ma numar printre cei care au ascultat Queen inca de la inceput, am descoperit trupa tarziu, in mare parte datorita unui bun prieten si mai apoi datorita unei prietene. Era ceva cu totul diferit de ce ascultam la varsta aceea, si asa avea sa si ramana. O constanta, una dintre putinele, in preferintele mele. Si o trupa pe care o redescopar mereu, cu aceeasi fascinatie. The bigger the better, in everything!
Dupa ce treci prin albume, live sau de studio, dupa ce vezi videoclipurile, interviurile si
concertele 
sau documentarele lansate oficial, dupa ce iti iei eventual insigne, poze, afise si tricouri, incepi fie sa colectionezi raritati (care pot ajunge la cateva sute/mii de lire sterline pentru un vinil) fie colectionezi bootleg-uri intr-o forma sau alta. Fie ambele. Am ales a doua, in special inregistrari neoficiale live (despre care si scriu pe blog) si deja pot spune ca trupa este si mai interesanta decat in versiunea “oficiala”. Este un alt univers, cu greselile inerente, schimbarile aduse pieselor, improvizatii, sunet mai bun sau mai prost, public mai entuziast sau nu, turnee cu sute de mii de spectatori, interviuri, cover-uri. Si numai asa mi-am dat seama cat de mult mai inseamna Queen si Freddie. Un intreg univers pe care il cunosti pas cu pas si este practic inepuizabil. Pentru ca placerea descoperirii unui nou concert, a unei noi fotografii, a unui demo, nu pot fi egalate de nimic.
As fi vrut sa scriu poate ceva mai bun. Ceva mai “intelectual”. Mai artistic. Ceva mai doct. Cu siguranta ca lui Freddie nu i-ar fi placut. Asa ca ma opresc. Este 24 noiembrie 2007. Ascultati Queen, pur si simplu.
Dupa ce treci prin albume, live sau de studio, dupa ce vezi videoclipurile, interviurile si
concertele sau documentarele lansate oficial, dupa ce iti iei eventual insigne, poze, afise si tricouri, incepi fie sa colectionezi raritati (care pot ajunge la cateva sute/mii de lire sterline pentru un vinil) fie colectionezi bootleg-uri intr-o forma sau alta. Fie ambele. Am ales a doua, in special inregistrari neoficiale live (despre care si scriu pe blog) si deja pot spune ca trupa este si mai interesanta decat in versiunea “oficiala”. Este un alt univers, cu greselile inerente, schimbarile aduse pieselor, improvizatii, sunet mai bun sau mai prost, public mai entuziast sau nu, turnee cu sute de mii de spectatori, interviuri, cover-uri. Si numai asa mi-am dat seama cat de mult mai inseamna Queen si Freddie. Un intreg univers pe care il cunosti pas cu pas si este practic inepuizabil. Pentru ca placerea descoperirii unui nou concert, a unei noi fotografii, a unui demo, nu pot fi egalate de nimic.As fi vrut sa scriu poate ceva mai bun. Ceva mai “intelectual”. Mai artistic. Ceva mai doct. Cu siguranta ca lui Freddie nu i-ar fi placut. Asa ca ma opresc. Este 24 noiembrie 2007. Ascultati Queen, pur si simplu.
RIP Freddie...
If i had to do it all over again? Why not, I would do it a little bit differently.
If i had to do it all over again? Why not, I would do it a little bit differently.
9 comments:
" Who wants to live forever?" - Multumesc Freddie
sper sa nu te super daca o sa am si eu un post astazi in memoriam.
eram pregatita demult sa-l scriu.
freddie, pentru totdeauna.
Tyler : stiu cat de mult a insemnat si inseamna si pentru tine Queen. Asa e, avem pentru ce sa-i multumim.
Zmeura : dimpotriva, ma bucur enorm sa vad ca si tu ti-ai adus aminte. Sunt sigur ca va fi ceva frumos.
pe vh1 classic au fost azi destule momente Quenn& Freddy.
nu stiu cand au trecut cei 16 ani, imi amintesc perfect ziua aceea.
nu mai stiu ce sa zic...
We Will Rock You, forever
Asa e, Whitenoise, We Will Rock You, forever. Imi pare rau ca trupa este mai cunoscuta pentru perioada '80 decat pentru '70, cand mi s-a parut chiar mai buna. Houston, Hyde Park, Earls' Court, Hammersmith, etc, etc, sunt locuri unde au avut concerte incredibile. Ma bucur sa vad ca si tu ti-ai amintit.
imi amintesc mereu ziua aceea. eram la servici si mergea radioul in surdina si am crezut ca am auzenii. si am plâns apoi, de mila si de ciuda si nu ma rusinez deloc din cauza asta.
Oh, cat imi place si mie Queen si Freddie... recunosc, nu sunt o fana impatimita (in sensul ca nu am ascultat toate albumele cap coada), dar slava Cerului au scos destule piese de succes incat sa ii indragesc si sa ii ascult de fiecare data cu aceeasi placere si sa ma insterizez in cluburi cand DJ-ul pune "Living on my own". Sunt o legenda si vor fi intotdeauna, la fel ca si Michael Jackson. ;)
Loonie : chiar nu ai pentru ce sa te rusinezi, cu totii am pierdut mult atunci.
Tomata : ma bucur ca iti plac, dar merita ascultate macar albumele de studio cap-coada.
un mare muzician the great the bestmare nume al rockului!!!!
Post a Comment