Asa cum i-am promis lui Hellene, raspund la ultima leapsa primita : sunt un optimist sau un pesimist ?
Spun de la bun inceput, sunt un realist. Ceea ce – tinand cont de multe din lucrurile ce mi s-au intamplat pana acum – inseamna ca sunt un pesimist moderat, cu perioade in care sunt de-a dreptul schizoid, convins ca se poate chiar si mai rau. Desi e imposibil. Detest oamenii de un optimist cretin, care ranjesc fericiti in timpul bombardamentelor nucleare. Nu suport cetatenii cu sau fara drept de vot care sunt convinsi ca traiesc intr-o reclama la pensiile private obligatorii, mai ales cand in realitate au o viata sinistru de plictisitoare. In egala masura nu imi plac nici cei care se planga tot timpul ca nimeni nu ii iubeste, nimic nu le place si lumea exista pentru a-i enerva. Daca nu mai poti, sinucide-te. Sa am liniste.
Nu ma astept niciodata la ceva bun, pentru ca stiu ca de fiecare data, oricat de bine m-as pregati, ceva nu va iesi cum trebuie, nu va fi bucuria perfecta. M-am obisnuit sa imi iau tepe, sa cada proiecte importante, ceea ce pare minunat sa nu fie la final chiar asa. M-am obisnuit sa fiu pesimist, pentru ca e singura reactie rationala in fata cotidianului. Este ceva normal ca cineva sa piarda macar in parte. Si firesc este ca de multe ori sa fiu eu. Se spune ca asta te intareste si te modeleaza interior.
Asadar, sunt un realist/pesimist. Cam asa ceva.
Spun de la bun inceput, sunt un realist. Ceea ce – tinand cont de multe din lucrurile ce mi s-au intamplat pana acum – inseamna ca sunt un pesimist moderat, cu perioade in care sunt de-a dreptul schizoid, convins ca se poate chiar si mai rau. Desi e imposibil. Detest oamenii de un optimist cretin, care ranjesc fericiti in timpul bombardamentelor nucleare. Nu suport cetatenii cu sau fara drept de vot care sunt convinsi ca traiesc intr-o reclama la pensiile private obligatorii, mai ales cand in realitate au o viata sinistru de plictisitoare. In egala masura nu imi plac nici cei care se planga tot timpul ca nimeni nu ii iubeste, nimic nu le place si lumea exista pentru a-i enerva. Daca nu mai poti, sinucide-te. Sa am liniste.
Nu ma astept niciodata la ceva bun, pentru ca stiu ca de fiecare data, oricat de bine m-as pregati, ceva nu va iesi cum trebuie, nu va fi bucuria perfecta. M-am obisnuit sa imi iau tepe, sa cada proiecte importante, ceea ce pare minunat sa nu fie la final chiar asa. M-am obisnuit sa fiu pesimist, pentru ca e singura reactie rationala in fata cotidianului. Este ceva normal ca cineva sa piarda macar in parte. Si firesc este ca de multe ori sa fiu eu. Se spune ca asta te intareste si te modeleaza interior.
Asadar, sunt un realist/pesimist. Cam asa ceva.
6 comments:
Bine, Cinnabar. O sa vezi tu. :) Aky dixit.
O fi de bine, o fi de rau. Criptic Aky creature, once again.
Mai bine pesimist / realist, decat optimist / ridicol. Excesul insa dauneaza.
Ca de fiecare data, Dedes. Doar ca uneori tocmai excesul asta te face sa rezisti.
Ciudat, dar chiar la raspunsul asta ma asteptam de la tine. :) Si chiar nu m-a surprins deloc cuvantul realist, desi nu ma gandisem eu la el pentru a ti-l atribui. Mi-a placut faza cu "sinucide-te", dar sa nu devenim macabri. :P
Nu suntem macabri, facem reclama. Poate imi deschid un serviciu de pompe funebre.
Post a Comment