Brian May – Back To The May & Powell

“Back to the May & Powell” este o inregistrare incompleta, de calitate aproape excelenta, a concertului sustinut de Brian May la Imperator's Club, Rio De Janeiro, Brazilia, pe 9 noiembrie 1992. Exista si alte doua versiuni de o calitate aproape egala, dar mai complete, din pacate destul de rare. Concertul face parte dintr-o serie de cinci spectacole sustinute de Brian May in America de Sud, in noiembrie 1992, oarecum o repetitie pentru viitorul turneu care avea sa il duca in SUA, Europa si Japonia. Insotit, asa cum era de asteptat, si de Cozy Powell si Spike Edney, cu care cei de la Queen colaborasera foarte bine.

La mai putin de un an de la moartea lui Freddie si dupa succesul inregistrat cu Freddie Mercury Tribute, Brian May – care fusese din start bine primit ca artist solo – incepea un nou turneu, playlist-ul fiind alcatuit din cateva piese Queen – Tie Your Mother Down, 39 (intro), Hammer to Fall, Now I’m Here, Love of My Life – si piese solo. Intre cele doua categorii avem Too Much Love Will Kill, inregistrata de Freddie pentru The Miracle, lansata practic de Brian May la Tribute si care urma sa apara abia in 1995 pe Made in Heaven. Sigur ca piesele Queen suna cu totul altfel in varianta Brian May, care are o voce cu un timbru aparte si o voce fara forta lui Freddie, dar tocmai din aceasta cauza merita ascultate. Si cum calitatea este aproape excelenta, fiind versiunea transmisa la radio, este pacat ca nu avem o versiune completa. Din pacate lipsesc si majoritatea comentariile dintre piese., dar chiar si asa pentru fanii Queen este un document audio interesant.

Concertul de pe 9 noiembrie 1992 incepe clasic pentru Brian May, cu The Dark (banda), urmat de Back to the Light, intr-o versiune interesanta, mai buna decat cea de pe album, si piesa mea preferata, Driven By You, desi de aceasta data nu este prea reusita (in continuare cea mai buna varianta live mi se pare Live at the Brixton Academy). Tie Your Mother Down este la nivelul Queen, si May reuseste si vocal sa sustina onorant o partitura dificila, desi se simte lipsa lui Freddie. Insa improvizatiile de chitara folosite de May sunt foarte bune. Este straniu sa asculti piese Queen in interpretarea sa, si este in acelasi timp admirabil cum le-a modificat pentru a le adapta vocii sale. Foarte buna piesa, urmata de Love Token, compozitie care nu mi-a spus niciodata nimic.

Brian May, dupa ce incearca sa vorbeasca publicului “Please excuse my broken Portuguese.” Dupa alte cateva cuvine in portugheza, incepe Love of My Life, una dintre piesele cu un succes imens in America de Sud (si nu numai). Sigur, nu este Freddie – senzatia ca lipseste ceva ramane – dar este OK, mai ales cu participarea publicului. Alta voce, alta interpretare, acelasi May. Urmeaza 39 (doar intro-ul) – “This will probably sound even nicer if it’s in tune, but nevermind. One, two, three”, chiar mai “folksy” decat pe album sau in vechile concerte Queen, dupa care vin Let Your Heart Rule Your Head (prea country pentru mine) si piesa de rezistenta a oricarui concert May : Too Much Love Will Kill You.

De ce o piesa ca aceasta nu a fost inclusa nici pe The Miracle, nici pe Innuendo, ajungand sa fie mai cunoscuta in varianta Brian May decat in cea Freddie Mercury (pana la Made in Heaven), ma depaseste. Sincer. Dar la fel de greu imi este sa aleg intre cele doua versiuni, ambele sunt exceptionale, dar si total diferite, desi vorbim despre aceeasi piesa. In varianta Freddie, TMLWKY are forta si o intensitate incredibila, dar in varianta Brian May, mai ales in concerte, castiga enorm prin sensibilitatea timbrului ceea ce pierde ca putere. Sigur, May nu este o vocal extraordinar, dar stie sa isi interpreteze foarte bine propriile compozitii, intre care si aceasta. Cea mai buna piesa din concert, cu siguranta.
La Now I’m Here se simte ca May nu poate sustine si partea vocala, desi chitara suna incredibil, pentru ca nu are puterea lui Freddie, asa ca este o versiune mai “soft”, continuata insa cu o surprinzatoare versiune live a piesei Hammer to Fall, excelenta. Ciudat cum May a reusit mereu sa cante Hammer to Fall la nivelul versiunii Queen.
“Few years ago we made an album called Starfleet. Well, half an album really and this song was like, was an epitomy at that time. It goes like this”. Let Me Out, ultima piesa a concertului, foarte bluesy si tocmai de aceea foarte interesanta. Final.

Piese :

01. Intro: The Dark
02. Back To The Light
03. Driven By You
04. Tie Your Mother Down
05. Love Token
06. Love Of My Life
07. '39 / Let Your Heart Rule Your Head
08. Too Much Love Will Kill You
09. Now I'm Here
10. Hammer To Fall
11. Let Me Out

Concluzie : un concert solo Brian May interesant, de calitate foarte buna, din pacate incomplet. Merita ascultat fie doar pentru a auzi cum suna piesele Queen in interpretarea lui Brian, dar si pentru Driven By You sau Back to the Light. Brian May nu are o voce puternica, se simte oboseala in scurt timp, dar timbrul usor de recunoscut si mai ales chitara fac din concertele sale inregistrari recomandate. Lipsesc cateva piese, dar restul merita atentia. Pentru fanii Queen.