Tomata imi trimite o noua leapsa, la care incerc sa raspund cu o mica intarziere : de ce sa gandim frumos ? Nu am nici cea mai vaga idee. Nu gandesc niciodata frumos, pozitiv, de bine. In primul rand din prudenta. In al doilea – mi s-ar parea plictisitor. In al treilea – nu am motive. Nu am motive sa gandesc pozitiv, frumos, bun. Si nu sunt un optimist. Nu cred ca gandurile bune m-ar ajuta in vreun fel, nu cred in gandirea pozitiva, nu cred in energia benefica.
Daca cineva imi face rau in vreun fel sau daca ceva abstract ma enerveaza, nu o sa trec niciodata cu vederea, nu o sa ma gandesc de bine la el, ea sau ei, nu o sa le doresc toate cele bune. Nu pot. Nu sunt nici Hristos, sa ii iert si sa-i iubesc, nici Vrajitorul din Oz, sa le dau creier. Dar nici nu ma duc sa le dau foc. In loc de ganduri pozitive si pline de bunatate, de regula ma descarc cu o avalansa de injuraturi, blesteme, “critici” si amenintari. Ma relaxeaza enorm, ma ajuta sa trec de la o zi la alta, fara sa imi pierd mintile. Injur, blestem, amenint, le doresc ciuma, leucemie, alergie la morfina, decese cumplite in familie, pandemii infricosatoare, agresiuni sexuale cu tenta necrofila, cele mai ingrozitoare blasfemii, gama completa. Virtutea terapeutica a injuraturii. O forma de tratament. Nu urasc. Pur si simplu ma descarc si trec mai departe. Altfel as ajunge poate sa urasc din tot sufletul, ceea ce n-ar fi tocmai rau, in anumite situatii.
Asa ca dau alte trei motive pentru care nu gandesc frumos :
nu mi se potriveste
nu merita efortul
m-ar ucide sa nu pot sa ma descarc prin “ganduri negative”
Daca cineva imi face rau in vreun fel sau daca ceva abstract ma enerveaza, nu o sa trec niciodata cu vederea, nu o sa ma gandesc de bine la el, ea sau ei, nu o sa le doresc toate cele bune. Nu pot. Nu sunt nici Hristos, sa ii iert si sa-i iubesc, nici Vrajitorul din Oz, sa le dau creier. Dar nici nu ma duc sa le dau foc. In loc de ganduri pozitive si pline de bunatate, de regula ma descarc cu o avalansa de injuraturi, blesteme, “critici” si amenintari. Ma relaxeaza enorm, ma ajuta sa trec de la o zi la alta, fara sa imi pierd mintile. Injur, blestem, amenint, le doresc ciuma, leucemie, alergie la morfina, decese cumplite in familie, pandemii infricosatoare, agresiuni sexuale cu tenta necrofila, cele mai ingrozitoare blasfemii, gama completa. Virtutea terapeutica a injuraturii. O forma de tratament. Nu urasc. Pur si simplu ma descarc si trec mai departe. Altfel as ajunge poate sa urasc din tot sufletul, ceea ce n-ar fi tocmai rau, in anumite situatii.
Asa ca dau alte trei motive pentru care nu gandesc frumos :
nu mi se potriveste
nu merita efortul
m-ar ucide sa nu pot sa ma descarc prin “ganduri negative”
Cam astea ar fi.
11 comments:
... ceea ce arată că eşti o persoană cât se poate de normală :D
Multumesc, Eternel. Sper ca macar uneori frizez normalitatea.
Mmmmda... nici tu nu poti, nici eu nu pot, cred ca de fapt nimeni nu poate. stau sa ma gandesc daca nu putem asta in Romania sau daca nu putem pentru ca suntem oameni. :( Oricum e trist. daca urmaresti traiectoria acestei lepse in blogosfera o sa vezi ca majoritatea suntem stapaniti de ganduri negre si urate. Incerc, serios ca incerc si fac eforturi sa nu mai gandesc urat si necuviincios despre semenii mei, dar nu-mi iasa pe deplin.
As fi ipocrit sa spun ca macar incerc. M-am gandit ca e mai bine sa fiu sincer, decat sa spun ca incerc, reusesc, ma straduiesc. Nu as rezista sa am doar ganduri bune fata de ceilalti, m-as minti pe mine si le-as oferi ceea ce nu merita. Exista, normal, si exceptii, doar ca sunt mult prea putine.
In ceea ce ma priveste, oriunde m-as fi nascut, as fi fost la fel. Poate si mai incrancenat. Dar sunt sincer fata de mine. Si fata de ceilalti. Pentru mine, asta conteaza.
Cat priveste blogosfera, ai vazut certurile care izbucnesc periodic, cred ca e suficient. Astia suntem. Macar sa fim adevarati, si nu falsi.
Prefer sa fiu optimista si stapanita de ganduri bune,dar constat de cele mai multe ori ca trebuie sa ma descarc cumva prin injuraturi, bodoganeli sau orice alta forma de manifestare,pentru a ma elibera de tensiunile si energiile negative care se acumuleaza in mine si care, acumulate, mi-ar putea face rau.
matei loves you
Şi uite aşa ai stricat tu bunătate de leapşă care s-a desfăşurat şi cu gânduri frumoase. Felicitările mele, cum spunea şi Eternel, eşti perfect normal. Părerea mea.
Ce sa fac, asta sunt. Perfect normal...
Imi explica si mie cineva cum se poate strica o leapsa printr-o stare de normalitate? Practic, normalitatea ar trebui sa fie motiv de bucurie, in timp ce provocarea unei stricaciuni... nu prea.
Cristina, era un mod de a spune. Se pare că nu prinzi deloc subtilităţile limbajului meu :)
@DeMaio: Intr-adevar, esti foarte subtil. Si nu doar pe acest blog.
Post a Comment