Din turneul “Queen I” avem pana in prezent sase concerte, mai mult sau mai putin complete – 13 septembrie, 17, 20, 26, 27 si 29 noiembrie – de calitate ce variaza de la exceptional la bun. Pacat ca pana in prezent nici unul dintre aceste concerte nu a fost editat oficial. “Procession” este inregistrarea concertului sustinut de Queen pe 29 noiembrie 1973 la Colston Hall din Bristol, Anglia, bootlegul fiind de calitate buna, dar nu foarte buna, fiind astfel din start potrivit doar pentru fani, nu pentru ascultatorul obisnuit. Setlist-ul este standard pentru acea perioada, cu unele suprize excelente, precum Hangman sau Bama Lama Loo, alaturi de un medley rock and roll foarte bun. Daca si calitatea ar fi fost mai buna, am fi avut chiar un album live deosebit. Freddie vorbeste destul de mult cu publicul, insa din pacate calitatea slaba a inregistrarii face ca aceste comentarii sa fie foarte greu de inteles.
Dar cu astfel de surprize in setlist, merita ascultat. Mai ales ca trupa se remarca nu doar prin energia ce va deveni specifica pentru concertele din anii ’70, dar si prin coeziunea si maturitatea neobisnuite. Departe de stadioanele pline de mii de fani, dar un inceput exceptional. Pacat ca in nici unul dintre cele sase concerte existente nu avem versiunea “slow” a piesei Stone Cold Crazy, pana acum un mister al perioadei de inceput a trupei. Piesa a fost cantata cel putin o data live, dar nu avem nici o inregistrare. Pana acum. Va fi lansata in 1974, dar in versiunea rapida pe care o cunoastem.
Dupa Procession (banda) se intra in Father to Son, versiune de peste 5 minute si jumatate, foarte puternica si cu numeroase improvizatii marca Brian May, foarte reusita, iar Freddie are o voce nesperat de buna dupa un turneu deja foarte lung, reusind niste portiuni de falsetto surprinzatoare. Freddie “Thank you ! Good evening ! (neclar)Yes. We’d like to carry on with a number from our first album, it’s called Son and Daughter”. O alta piesa marcata de spiritul vremii, compozitie de peste sapte minute, ce intercala la jumatate si un solo de chitara marca Brian May, care va evolua in urmatorii ani pana la dimensiunile unei piese in sine, cu mari diferente de la un concert la altul. Ulterior va inspira si piesa Brighton Rock. Interesant de observat cum suna un solo May la inceput. Brian (?) “Thank you. (neclar) probably seen you before in Colston (?)” Freddie “ That’s better. I knew (neclar) We’d like to do something that some of you have probably heard before, this is from our second album, yet unreleased, it’s called Ogre Battle”. Compusa in 1972 de Freddie, piesa era cantata in concert sensibil mai lent decat pe album, iar in Bristol suna excelent, foarte dura, fiind una dintre cele mai bune piese din perioada de inceput. Superba si de aceasta data, cu un text pe masura. Urmata de o alta surpriza, Hangman, una dintre cele mai rare piese Queen, a carei versiune de studio, daca exista, inca nu e disponibila. Avem din fericire cateva versiuni live, intre care si aceasta, si este o piesa extraordinara, cu mici schimbari si experimentari de fiecare data. Foarte heavy si foarte buna, pacat ca nu si-a gasit loc pe nici un album. De aceasta data Brian May are un incredibil solo, foarte lung si foarte bun, iar in unele pasaje Red Special-ul are o agresivitate surprinzatoare.
Freddie “(neclar) This is called Keep Yourself Alive”, piesa cu care trupa s-a facut remarcata pentru prima oara, si in ciuda calitatii mai slabe pe aceasta portiune a inregistrarii, se simte cat de multa pasiune si rapiditatea se gaseau in KYA la inceputuri. Mai tarziu, mai ales in timpul turneului “The Works”, piesa va suna cu totul diferit. O prefer la inceputurile Queen. Se trece apoi direct in Liar, alta piesa de rezistenta pentru Queen in anii ’70, anticipand capodopera Bohemian Rhapsody si fiind aproximativ pe aceeasi structura ca alte piese precum Ogre Battle sau March of the Black Queen. Este o piesa lunga, densa, care il pune in valoare pe Mercury mult mai bine live decat in studio. Concertul continua cu un medley rock and roll, trademark pentru trupa pret de multi ani, si una dintre partile preferate de Freddie, care se simtea de fiecare perfect in timpul cover-urilor pieselor preferate. La concertul din Bristol trupa a ales Jailhouse Rock (intr-o varianta foarte dura, cu Brian May schimband complet sound-ul), urmata de Shake Rattle And Roll, Stupid Cupid si Jailhouse Rock (Reprise), totul in mai putin de patru minute, foarte rapid si energetic. Acest medley va fi pastrat mult timp si va fi readus pe scena, intr-o varianta sensibil mai lenta, in timpul Magic Tour.
Ultimele piese ale concertului, in aceeasi maniera, sunt Big Spender (care va reveni de asemenea in 1986, cu deosebit succes) si o raritate, Bama Lama Bama Loo, cantat doar in perioada de inceput a trupei, doar in unele concerte. Sfarsitul ultimei inregistrari disponibile din turneul Queen I. Fara God Save the Queen.
Puncte forte : Hangman, medleyul rock and roll, Bama Lama Bama Loo, unul dintre putinele concerte din 1973.
Concluzii : un concert foarte bun, cu un setlist interesant, din pacate calitatea inregistrarii este prea slaba pentru a putea fi ascultat de oricine. Pentru cei interesati de acea perioada, concertul din 13 septembrie 1973 este de calitate excelenta si usor de gasit. Din pacate, in setlistul aceluia nu vom gasi unele din piesele rare de aici. Procession ramane un bootleg interesant, insa doar pentru fani.
Dar cu astfel de surprize in setlist, merita ascultat. Mai ales ca trupa se remarca nu doar prin energia ce va deveni specifica pentru concertele din anii ’70, dar si prin coeziunea si maturitatea neobisnuite. Departe de stadioanele pline de mii de fani, dar un inceput exceptional. Pacat ca in nici unul dintre cele sase concerte existente nu avem versiunea “slow” a piesei Stone Cold Crazy, pana acum un mister al perioadei de inceput a trupei. Piesa a fost cantata cel putin o data live, dar nu avem nici o inregistrare. Pana acum. Va fi lansata in 1974, dar in versiunea rapida pe care o cunoastem.
Dupa Procession (banda) se intra in Father to Son, versiune de peste 5 minute si jumatate, foarte puternica si cu numeroase improvizatii marca Brian May, foarte reusita, iar Freddie are o voce nesperat de buna dupa un turneu deja foarte lung, reusind niste portiuni de falsetto surprinzatoare. Freddie “Thank you ! Good evening ! (neclar)Yes. We’d like to carry on with a number from our first album, it’s called Son and Daughter”. O alta piesa marcata de spiritul vremii, compozitie de peste sapte minute, ce intercala la jumatate si un solo de chitara marca Brian May, care va evolua in urmatorii ani pana la dimensiunile unei piese in sine, cu mari diferente de la un concert la altul. Ulterior va inspira si piesa Brighton Rock. Interesant de observat cum suna un solo May la inceput. Brian (?) “Thank you. (neclar) probably seen you before in Colston (?)” Freddie “ That’s better. I knew (neclar) We’d like to do something that some of you have probably heard before, this is from our second album, yet unreleased, it’s called Ogre Battle”. Compusa in 1972 de Freddie, piesa era cantata in concert sensibil mai lent decat pe album, iar in Bristol suna excelent, foarte dura, fiind una dintre cele mai bune piese din perioada de inceput. Superba si de aceasta data, cu un text pe masura. Urmata de o alta surpriza, Hangman, una dintre cele mai rare piese Queen, a carei versiune de studio, daca exista, inca nu e disponibila. Avem din fericire cateva versiuni live, intre care si aceasta, si este o piesa extraordinara, cu mici schimbari si experimentari de fiecare data. Foarte heavy si foarte buna, pacat ca nu si-a gasit loc pe nici un album. De aceasta data Brian May are un incredibil solo, foarte lung si foarte bun, iar in unele pasaje Red Special-ul are o agresivitate surprinzatoare.
Freddie “(neclar) This is called Keep Yourself Alive”, piesa cu care trupa s-a facut remarcata pentru prima oara, si in ciuda calitatii mai slabe pe aceasta portiune a inregistrarii, se simte cat de multa pasiune si rapiditatea se gaseau in KYA la inceputuri. Mai tarziu, mai ales in timpul turneului “The Works”, piesa va suna cu totul diferit. O prefer la inceputurile Queen. Se trece apoi direct in Liar, alta piesa de rezistenta pentru Queen in anii ’70, anticipand capodopera Bohemian Rhapsody si fiind aproximativ pe aceeasi structura ca alte piese precum Ogre Battle sau March of the Black Queen. Este o piesa lunga, densa, care il pune in valoare pe Mercury mult mai bine live decat in studio. Concertul continua cu un medley rock and roll, trademark pentru trupa pret de multi ani, si una dintre partile preferate de Freddie, care se simtea de fiecare perfect in timpul cover-urilor pieselor preferate. La concertul din Bristol trupa a ales Jailhouse Rock (intr-o varianta foarte dura, cu Brian May schimband complet sound-ul), urmata de Shake Rattle And Roll, Stupid Cupid si Jailhouse Rock (Reprise), totul in mai putin de patru minute, foarte rapid si energetic. Acest medley va fi pastrat mult timp si va fi readus pe scena, intr-o varianta sensibil mai lenta, in timpul Magic Tour.
Ultimele piese ale concertului, in aceeasi maniera, sunt Big Spender (care va reveni de asemenea in 1986, cu deosebit succes) si o raritate, Bama Lama Bama Loo, cantat doar in perioada de inceput a trupei, doar in unele concerte. Sfarsitul ultimei inregistrari disponibile din turneul Queen I. Fara God Save the Queen.
Puncte forte : Hangman, medleyul rock and roll, Bama Lama Bama Loo, unul dintre putinele concerte din 1973.
Concluzii : un concert foarte bun, cu un setlist interesant, din pacate calitatea inregistrarii este prea slaba pentru a putea fi ascultat de oricine. Pentru cei interesati de acea perioada, concertul din 13 septembrie 1973 este de calitate excelenta si usor de gasit. Din pacate, in setlistul aceluia nu vom gasi unele din piesele rare de aici. Procession ramane un bootleg interesant, insa doar pentru fani.
Piese
01. Procession
02. Father To Son
03. Son And Daughter
Guitar Solo
Son And Daughter (Reprise)
04. Ogre Battle
05. Hangman
06. Keep Yourself Alive
07. Liar
08. Jailhouse Rock
Shake Rattle And Roll
Stupid Cupid
Jailhouse Rock (Reprise)
09. Big Spender
10. Bama Lama Loo
2 comments:
Impresionant volumul de informatii privitor la Queen si la fel de impresionant modul in care stii sa le transmiti. Felicitari! Am descoperit blogul tau acum cateva zile cautand informatii despre lansarea pe CD-single a piesei 'Say it's not true'(cica ar fi vorba de o varianta imbunatatita fata de cea oferita pe internet) si de atunci intru aproape in fiecare seara sa mai citesc cate un articol, dupa care, evident, ma prinde o pofta nebuna de ascultat iarasi Queen, chiar daca nu detin nici 10% din bootleg-urile pe care le prezinti cu atata pasiune. Am sa indraznesc sa mai scriu din cand in cand cate un comentariu.
Drakar, iti multumesc foarte mult pentru aprecieri. Queen ramane pentru mine trupa de suflet, iar bootleg-urile live ofera o perspectiva fascinanta asupra istoriei si valorii celor patru. Gasesti usor bootleg-uri pe Queenzone.com si uneori pe Tapecity si site-urile de gen.
Say it's not true nu mi-a zis mare lucru. E ok, dar prea "Roger Taylor" pentru gustul meu. Totusi, daca ar veni in Romania, chiar fara John Deacon si cu noul vocal (nici nu vreau sa-i scriu numele) tot as merge la concert.
Te astept oricand cu mare placere.
Post a Comment