8 Mar 2012

Arkham Horror

Printre primele boardgame-uri jucate, mai mult accidental, apoi cu o pasiune pe care încerc să o ţin sub control, preferatul a fost Elder Sign, despre care am scris cu entuziasm şi aici. Era bine făcut, bine gândit, arăta bine, era bazat pe universul Lovecraft, grafică frumoasă, se învăţa destul de repede şi aveai şansa de a-l termina în vreo 60 de minute. Şi, după ce învăţai micile trucuri şi aveai un strop de noroc, se întâmpla să mai şi câştigi. E adevărat că nu sunt foarte sociabil, aşa că mi-e destul de greu să strâng parteneri pentru un boardgame, dar cu Elder Sign am învăţat să joc singur, cu patru investigatori. Personalitate multiplă. Tot atunci am aflat că baza pentru Elder Sign ar fi Arkham Horror, reeditat în 2005 şi 2007 (cu schimbări majore faţă de prima ediţie din 1987) şi considerat cel mai bun boardgame inspirat de Lovecraft. Ar mai fi Mansions of Madness, pe care nu l-am jucat încă. Recent am început să jucăm şi Arkham Horror, jocul de bază. Extensiile vor veni. 


Arkham Horror este un joc dificil de învăţat, cu numeroase detalii de care trebuie să ţii cont, şi încă mai dificil de câştigat. Până acum, din şapte partide, nu am reuşit să câştig nici măcar una singură. Nu ştiu dacă e nepricepere, ghinion sau ceea ce s-ar numi ”learning curve”. Genul de boardgame în care totul, absolut totul, este îndreptat împotriva jucătorului. Dar oferă suficientă variaţie, atmosferă şi acel dram de randomness ca să te motiveze să joci în continuare. Presupun că pentru un timp de voi reuşi măcar să închid numărul de porţi necesare, sau în cel mai rău caz să înfrâng un Elder One. Deşi cel mai probabil Arkham va fi copleşit de creaturi, iar eu voi fi, din nou, devorat. Chiar dacă există un cadru general, de fiecare dată povestea este diferită, ceea ce îi creşte enorm rejucabilitatea. Interesant e că nu scrii această poveste, nu este genul de joc având un Dungeon Master, eşti doar un personaj într-o aventură pe care nu o controlezi, ceea ce e cât se poate de lovecraftian. 

Primele impresii

Jocul este mare. Foarte mare. Nu am un birou tocmai mic, dar după ce am pus tabla de joc (foarte bine făcută, rezistentă, pliată în opt bucăţi, cu spatele din carton solid, pânzat), toate cărţile (item-uri, vrăji, cărţi Mythos, encounters de mai multe culori, aliaţi, etc), jetoanele pentru stamina, sanity, banii, sigiliile, tabelele de prezentare pentru trei investigatori şi Elder One (l-am ales prima oară pe Azathoth) nu mi-a mai rămas loc pentru mai nimic. Nici măcar pentru un al patrulea investigator. Până şi manualul, destul de subţire, l-am ţinut pe un scăunel lângă masă. Deşi cutia nu este mai mare decât cea de Catan, de exemplu, la prima vedere eşti depăşit de numărul de piese, cărţi şi jetoane - cam 700. 700. În medie, pentru pregătirea jocului ai nevoie de cel puţin jumătate de oră, mai ales dacă nu eşti foarte sigur ce şi unde vine. Şi asta doar pentru jocul de bază, fără nici o extensie. Mi-e teamă să-mi imaginez cât ar ocupa toată seria apărută până acum, cred că mi-ar trebui o cameră. Şi eu să joc de pe hol. 



Grafic, Arkham Horror este mai mult decât impresionant. Harta oraşului Arkham este detaliată, zonele sunt desenate cu detalii surprinzătoare şi eventual câte o scurtă prezentare, jetoanele pentru stamina, sanity, bani, sigilii şi restul sunt destul de mici, dar viu colorate şi din carton solid, cărţile pentru encounters, Mythos şi obiecte, vrăji şi aliaţi sunt uşor de citit şi clar de interpretat. Pionii din carton pentru investigatori, fiecare cu o bază de plastic, arată şi ei foarte bine. E adevărat că există şi miniaturi gata pictate pentru toţi investigatorii din serie, peste 70, dar rămân doar o posibilitate îndepărtată. Totul arată profesionist, ceea ce m-am convins că e o regulă pentru Fantasy Flight Games. Ca prezentare - nota 10. 

Povestea pe scurt

În Arkham Horror, undeva la jumătatea anilor 20, încep să se deschidă mai multe porţi către alte lumi, de unde vin creaturi cumplite ce ameninţă să pună stăpânire pe oraş. Mai mult decât atât, când se deschid prea multe porţi, în Arkham vine un Elder One, o fiinţă de dincolo de timp şi spaţiu care va distruge universul. Pentru a salva oraşul şi lumea îţi formezi o echipă de până la opt investigatori din cei 16 disponibili (aceiaşi din Elder Sign), fiecare cu abilităţile, armele şi defectele sale. Fiecare dintre ei are o fişă de prezentare, imitând o pagină de dosar, cu fotografia prinsă cu o agrafă, nume, profesie, viaţă şi sănătate psihică, punctul de start în joc, banii, token-urile, obiectele unice, comune, vrăjile şi skill-urile pe care le primeşte la start, abilitatea unică. În partea de jos sunt cele şase caracteristici, grupate câte două - Speed/Sneak, Fight/Will, Lore/Luck - ce vor influenţa major jocul. Pe verso investigatorul are şi o scurtă biografie, puţin importantă pentru joc, dar crucială pentru atmosferă. 


Adversarul este unul dintre cei opt Elder Ones - Azathoth, Yog-Sothoth, Shub-Niggurath, Yig, Cthulhu, Hastur, Nyarlathotep, Ithaqua - cunoscuţi din Cthulhu Mythos. Fiecare oferă abilităţi creaturilor ce pot intra în joc şi au anumite puteri speciale. De exemplu Hastur îi transformă pe Cultişti în creaturi zburătoare şi le creşte atacul, iar Azathoth, preferatul meu, distruge lumea atunci când intră în joc. Nu mai este nici o bătălie finală, ”the end is here!”. Fiecare, la fel ca investigatorii, are o carte de prezentare, cu imagine color în partea de sus, putere, capacităţi speciale, un efect aparte care durează întregul joc (reduce viaţa investigatorilor, etc) o descriere a felului în care atacă atunci când vine momentul şi, în partea de jos, doom-counter-ul (numărul de ture până când vine în joc). Este ajutat de 60 de monştri, reprezentaţi prin jetoane pătrate, de mici dimensiuni, cu două feţe - Star Spawn-i, Cultişti, Maniaci, Warlock-şi, Witch, Dimensional Shambler, Mi-Go, Shoggoth-i, Elder One-i, Dark Young, etc. Fiecare monstru are câteva caracteristici - atac, horror, damage, eventual abilităţi unice. Este un joc cooperativ, trebuie să lucraţi ca o echipă, altfel şansele şi aşa reduse scad vertiginos. Aviz celor care preferă rolul de Lone Wolf McQuade. 



Mecanică fină şi înfrăngeri repetate

La prima tură fiecare primeşte obiectele şi banii la care are dreptul şi un pion de carton, cu portretul investigatorului, începând jocul dintr-o anume căsuţă de pe hartă. Zona principală are mai multe astfel de zone, cu bordere de diferite culori - Ye Olde Magick Shoppe, South Church, Train Station, Arkham Asylum, Police Station, Black Cave, Silver Twilight Lodge şi altele - unde, în fiecare tură, pot apărea porţi către Other Worlds. Acestea reprezintă o secţiune separată - Another Dimension, Abyss, Plateau of Leng, Rlyeh, The Dreamlands, etc. Anumite zone (cele nesigure, marcate cu un romb roşu) primesc la început câte un Clue Token, de culoare verde. Foarte importante în joc, pot fi colectate de pe hartă sau cumpărate. Cu cinci Clue Tokens poţi sigila o poartă prin care vin creaturi, iar cu un singur Clue Token poţi da din nou cu un singur zar. Se trage prima carte Mythos (exista patru categorii de Mythos) ce anunţă unde se va deschide prima poartă, loc unde apare şi primul monstru, extras random, ce tip de creaturi se pot mişca, dacă există penalizări sau avantaje în această tură pentru investigatori şi unde apare un nou Clue Token. 

Fiecare investigator, în funcţie de Speed, se poate mişca un număr de zone, unite printre ele de drumuri. Poţi colecta Clue Tokens (sunt poate cea mai importantă ”valută” din joc), poţi încerca să închizi prima poartă sau poţi merge în anumite zone - magazine, azil, etc - pentru a cumpăra arme, vrăji, obiecte. O zonă unde nu există o poartă sau un monstru îţi oferă posibilitatea unei ”encounter”. Tragi o carte dintr-un pachet special, în funcţie de culoarea chenarului zonei, şi ai de ales între mai multe acţiuni. Dai cu zarul, primeşti obiecte şi vrăji, te muţi în altă zonă, eşti rănit sau pierzi din sanity, şi altele. La fiecare tură se extrage o nouă carte Mythos şi se deschide cel puţin încă o poartă, într-o nouă zonă, care aduce şi ea câte un monstru nou. Dacă sunt prea multe porţi, în funcţie de numărul investigatorilor din joc, se poate produce un Monster Surge - apar noi creaturi din toate porţile deschise - sau vine Elder One în Arkham. Un număr prea mare de creaturi în oraş şi la limitele acestuia va creşte Terror Track-ul, unele zone se vor închide, unele obiecte nu vor mai fi disponibile, şi aliaţii te vor părăsi. Aşa că ce ai de făcut în primul rând este să închizi şi apoi să sigilezi cât mai multe porţi. Şase, pentru o echipă de trei investigatori, în 10 - 14 ture. Pare simplu în manual, dar este mai mult decât greu. Pentru a închide o poartă te duci pe zona respectivă şi, dacă este un monstru prezent, te lupţi cu el sau îl eviţi. 



Mecanica jocului depinde în esenţă de aşa numitele ”skill checks”, influenţate de abilităţile tale şi ale monstrului sau zonei. Practic dai cu un număr de zaruri, în funcţie de situaţie, şi trebuie să obţii un număr de ”hits”. De exemplu Carolyn Fern luptă cu un Shoggoth. Iniţial trebuie să reziste la aşa numitul ”horror check”. Un Shoggoth este atât de cumplit încât ai nevoie de Will pentru a rezista simplei apariţii. Will-ul este acum 2, Shoggoth-ul scade 1 punct, deci investigatorul va arunca un zar, şi trebuie să obţină 5 sau 6. Altfel este speriat de monstru şi pierde din punctele de Sanity (aici 3), după care începe lupta.

Carolyn are în tura respectivă un Fight de 3 (trei zaruri) la care adaugă o vrajă şi un common item care îi dau alte 4 zaruri. În total, şapte zaruri. Shoggoth-ul are Imunitate la atacuri fizice şi Nightmarish 1, ceea ce îi reduce lui Carolyn viaţa cu unu, dar şi un atac de -1, ceea ce îi scade numărul de zaruri la şase. Un Shoggoth are în mod normal trei puncte de viaţă, deci cu şase zaruri trebuie să obţii trei hits, adică 5 şi/sau 6. Un 5, 5, 6 înseamnă că ai învins, un 2,2,3 este ouch şi trei stamina pierdute. Dacă preferai să-l eviţi, foloseai în mod similar abilitatea Sneak, tot cu un număr de zaruri. Foarte, foarte pe scurt. Dacă reuşeşti să intri pe poartă ajungi în Other Worlds, unde ai din nou encounters şi eventual întâlniri cu creaturi. Când ieşi din nou în Arkham poţi închide poarta, ce poate fi redeschisă de o carte Mythos, sau o poţi sigila cu cinci Clue Tokens. Odată sigilată, niciodată nu mai poate fi deschisă acolo o poartă, indiferent ce se întâmplă. Iei jetonul porţii şi îl adaugi la colecţia de trofee. Îl poţi folosi pentru a cumpăra cărţi şi abilităţi.   

Dacă nu reuşeşti într-un număr de ture să sigilezi sau închizi suficiente porţi, atunci vine Elder One, şi începe lupta finală. Pe care, de regulă, o pierzi. Cel puţin aşa am păţit de fiecare dată. Fiecare Elder One are abilităţile sale atunci când atacă, o singură dată pe tură. Trebuie să renunţi la anumite obiecte sau vrăji, pierzi sanity sau stamina, trebuie să renunţi la trofee. Sau vei fi devorat. 

Sunt multe alte detalii, mai ales legate de encounters şi de zonele secundare ale hărţii, care contribuie la atmosfera generală. Poţi să fii ”lost in time and space”, de regulă ca efect al unei cărţi Mythos, poţi să ajungi în închisoare sau dimpotrivă să fii ajutat de cei din oraşul Arkham, să construieşti combo-uri de vrăji şi arme care să te ajute. Sau să ai arme cu atac fizic şi să te trezeşti în fata unui monstru imun la atacuri fizice. Există o oarecare doză de aleatoriu, ţinând cont că practic arunci cu zarul, dar prea mică pentru privi Arkham Horror ca un joc de noroc. 

O concluzie

Acesta este unul dintre cele mai complicate boardgame-uri. Mai ales la început e foarte uşor să uiţi vreo regulă măruntă sau să pierzi din vedere vreun detaliu, chiar când ai căpătat ceva experienţă. În 3-4 jucători nici o partidă nu a durat mai puţin de trei ore, aşa că ai nevoie de ceva timp, şi trebuie să recunosc şi aici că e frustrant şi cumplit de enervant să pierzi după atâta muncă. Nu este genul de boardgame pe care îl joci pentru relaxare, nu este genul când ai chef de ceva drăguţ, simplu şi scurt. Superb şi recomandat dacă vrei să îl înveţi, îţi place Lovecraft şi chiar ai timp pentru el. Pentru mine a ocupat lejer locul 1 în topul preferinţelor, urmat de Catan şi Elder Sign. Locul 4 a fost o surpriză şi pentru mine. 

Poate fi cumpărat de la GamesStop.ro, unde găsiţi şi extensiile. Preţul : 240 lei. 


0 comments:

Post a Comment

Share This