22 May 2012

Brand Story: Stanwell

Articol preluat de pe http://tutunsipipa.blogspot.com/. Autor MRG, căruia îi mulţumesc şi aici pentru permisiunea de a-l posta şi aici. Am două Stanwell în colecţie, am şi două Danske Club, şi sunt pipe excelente, foarte bine lucrate şi foarte frumoase. Recomandate. 

La început a fost Nielsen. Poul Nielsen.

Un danez care, după ce Germania a ocupat Danemarca (în aprilie 1940), s-a decis să pună capăt suferinţei concetaţenilor săi rămaşi fără pipele importate din Anglia, principala putere pipieră a vremii. Soluţia: crearea unei fabrici de pipe 100% daneze, care să ofere produse de calitate superioară, dar accesibile oricui.
Nielsen a intuit perfect oportunitatea de piaţă existentă, însă nu a reuşit să găsească o rezolvare rezonabilă unei probleme esenţiale – cea a materiei prime. Lemnul de briar devenise inaccesibil, importurile din zona Mediteranei fiind blocate. Danezul nu a renunţat şi, în 1942, a deschis o manufactură la Kyringe, într-o veche fabrică de cherestea, producând primele sale pipe, realizate din lemn de mesteacăn şi fag.

Nu se cunosc date exacte despre succesul iniţiativei sale, dar cert este mica fabrică a supravieţuit războiului. Iar la scurt timp după ce importurile de briar au putut fi reluate, Nielsen a dat a doua lovitură de maestru asociindu-se în, 1948, cu suedezul Sixten Ivarsson. Iar legendarul creator de pipe, emigrat în Danemarca la mijlocul anilor ’30 şi stabilit la Copenhaga, s-a achitat conştiincios de sarcină şi a contribuit decisiv la notorietatea pipelor create în fabrica lui Nielsen, deschizându-le calea către noi pieţe.

La momentul asocierii cu Nielsen, ascensiunea lui Ivarsson în elita pipierilor danezi era abia la început – suedezul îşi făcuse ucenicia într-un mic atelier de reparare a pipelor, unde a muncit câţiva ani învăţând cum nu trebuie făcută o pipă. În 1948, Sixten era cunoscut deja în Danemarca drept un creator de pipe original, care avea curajul să ocolească tiparele clasice ale pipelor englezesti.
Nielsen a înţeles şi valorificat această originalitate, modernizându-şi uzina şi dotând-o cu utilaje care să permită copierea cât mai exactă a formelor create de Ivarsson. Şi astfel a început marşul triumfal al micii fabrici daneze către cucerirea marilor pieţe internaţionale.
Nu înainte însă ca Nielsen să facă a treia mutare de maestru – schimbarea numelui.



Manevra danezului este asemănătoare cu cea a confratelui olandez Elbert Gubbels, deţinătorul unei companii care activa în domeniul vânzărilor de tutun de pipă şi accesorii pentru fumat încă din 1870. În 1927, Gubbels şi-a extins domeniul de activitate, fiind printre primele companii olandeze care au adus în Ţările de Jos pipe din briar, în principal din Franţa şi Anglia. Ocuparea Olandei în 1940 de către nemţi, i-a pus lui Gubbels aceeaşi problemă ca şi lui Nielsen – blocarea importurilor. Iar rezolvarea a fost şi ea identică – producţie proprie. Spre deosebire de danez, olandezul şi-a deschis fabrica mai târziu, în 1946, şi a cunoscut un succes rapid pe piaţa locală, fapt care l-a făcut să se îndrepte spre pieţele externe. Unde a descoperit însă că pipele sale nu se bucură de un nume prea bun. Aşa că Gubbels a cumpărat drepturile de utilizare a numelui Big Ben, un nume cu trimitere clară către Regatul Unit al Marii Britanii. Care reprezenta un reper esenţial pentru piparii din întreaga lume la acea vreme, dar şi la momentul actual. Noul nume a servit excelent scopului olandezului. Big Ben a devenit un brand cu notorietate pe toate pieţele mari de pe Bătrânul continent şi a cucerit rapid America.



Nu se ştie exact cine a conceput şi făcut primul această manevră de marketing – danezul sau olandezul? Cert este însă că, la sfârşitul anilor ’40, Nielsen a adoptat şi el un nume cu sonorităţi pur britanice: Stanwell. Şi i-a asociat şi un logo cu iz anglofil, pe care a menţionat în stilul manufacturilor englezeşti: „Since 1942“. Dar, probabil pentru a nu pierde capitalul de imagine cumulat în ţara de origine, se precizează clar „Stanwell of Denmark“!

Asocierea cu Ivarsson, noul nume, dar mai ales calitatea superioară a pipelor produse în fabrica Stanwell au reuşit să impună rapid noul brand pe pieţele internaţionale. Şi mai ales în Statele Unite, unde formele originale ale suedezului naturalizat în Danemarca au repurtat un succes deosebit.

În anii ce au urmat, producţia fabricii Stanwell a crescut vertiginos, o dată cu ascensiunea pipierilor danezi pe piaţa internaţională de profil. În 1965, Stanwell a renunţat la fabrica de la Kyringe şi şi-a mutat activitatea într-o uzină modernă la Borup, o mică localitate aflată în apropiere de Copenhaga. Şi de Sixten Ivarsson, devenit deja între timp un pipier de talie mondială.

În noua uzină, Stanwell a atins în anii ’70-’80 vârful producţiei sale – peste 300.000 de pipe produse anual. Reţeta succesului constă în menţinerea la standardele de calitate superioară care i-au adus renumele, printr-un sever control al calităţii în fiecare dintre cele peste 100 de etape ale procesului tehnologic pe care le parcurge o pipă până a ieşi pe poarta fabricii.
Colaborarea dintre Nielsen şi Ivarsson a continuat cu succes până la începutul anilor ’80, mai precis până în 1983, un an după moartea lui Nielsen. În trei decenii şi jumătate, pipierul suedez a creat pentru Stanwell peste 40 de modele, unele dintre ele regăsindu-se şi în cataloagele actuale de produse.

Modelul iniţiat de Nielsen, prin asocierea cu Ivarsson, a fost continuat şi de următorii proprietari ai fabricii, de după 1982 (Rothman Group, din 1982 până în 2000, şi, ulterior, Skandinavian Tobacco Group, din 2000 până în prezent). Astfel, printre pipierii care au colaborat cu fabrica Stanwell de-a lungul a aproape trei decenii s-au aflat nume mari ale generaţiei de aur daneze: Jess Chonowitsch (fiul al unui pipier danez celebru, dar şi ucenic al lui Ivarsson), Tom Eltang, Ann Julie, Poul Winslow, Peter Hedegaard, Bang, Poul Ilsted etc.



Anii ’90 - 2000 şi creşterea amplorii campaniei anti-fumat au influenţat, inevitabil, şi evoluţia companiei Stanwell. După vârful de producţie din ’70-’80, vânzările au scăzut constant: 126.000 de pipe în 1995, 65.000 în 2008 (conform informaţiilor găsite pe Internet).
Nu am găsit date financiare concrete, însă anunţul de la finele anului 2009, conform căruia compania daneză îşi muta producţia în Italia, este, în opinia mea, un semnal clar că, în epoca globalizării şi a externalizării, tradiţia pierde în faţa eficienţei economice.
„We are merely adapting our business to the future“, a explicat, în decembrie 2009, Søren Lundh Aagaard, Managing Director al Stanwell A/S. În faţa îngrijorării manifestate de piparii din întreaga lume, Aagard a dat asigurările de rigoare, precizând că se vor depune toate eforturile ca principalul avantaj competitiv al pipelor Stanwell – cel al calităţii – să fie conservat. Şi a completat: „In the years to come we will focus even more on product development in order to make sure that pipe smoking will be the choice of future smokers“.
O declaraţie oficioasă, cu un puternic iz de marketing şi care nu dezvăluie mai nimic. Aagard nu a precizat ce producător italian a fost ales şi nici zona în care va fi relocalizată fabrica. Singurele indicii, vagi, au fost acelea că respectivii italieni deţin o experienţă mai îndelungată decât producătorii danezi şi că sunt recunoscuţi în Peninsulă pentru calitatea briarului pe care îl deţin.
Atât şi nimic mai mult.



Prin urmare, în al şaptelea deceniu de existenţă al brand-ului, creaţia lui Poul Nielsen – „Stanwell of Denmark“ – va primi un mic adaos semnificativ: „made by italians“.
Rămâne deci de văzut dacă scandinavii se vor ţine de cuvânt. Sau italienii...

Sub-branduri Stanwell:

Danish Sovereign
Danske Club
Kong Christian (întrerupt)
Royal Danish
Royal Guard
Royal Sovereign
Scandia

1 comments:

Joe Root said...

Pipe tobacco looks different shapes. Wish to have one in the future

Post a Comment

Share This