Pana nu demult, era unul dintre cele mai rare (si mai dorite) concerte Queen, disponibil intr-o versiune incompleta, de o calitate medie spre slaba, cu foarte mult zgomot de fond. Ce face “Champions Shoot” un concert aparte este faptul ca s-a desfasurat dupa filmarile pentru “We Are the Champions”, pe 10 octombrie 1977, la New London Theatre, pe Drury Lane. Regia videoclipului, arhicunoscut de fani astazi, a fost asigurata de Derek Burnbridge, care avea nevoie, la sugestia trupei, sa creeze impresia de live, de aceasta data cu public. Cum ar fi fost prea dificil si prea scump pentru trupa sa selecteze figuranti, s-a apelat pentru prima data la fan clubul oficial. Cateva sute de norocosi au fost selectati si si-au jucat rolul perfect, reusind alaturi de trupa sa creeze acea atmosfera speciala a concertelor Queen desfasurate in sali mici, intime.Dupa ce trupa a facut playback de patru ori pe “We Are the Champions”, fiecare dubla fiind prezentata si comentata de Bob Harris, atunci presentator al emisiunii The Old Grey Whistle Test, BBC, care lucra in exact aceeasi perioada la un documentar despre trupa si care a avut sansa de a fi disponibil in acea zi. Potrivit Queenpedia, echipa lui Harris a filmat toata seara pentru documentar, un material cu siguranta interesant, aflat in prezent in arhiva Queen Productions.
Fanii au reactionat atat de bine, creand atmosfera magica tipica pentru un concert Queen, incat dupa terminarea filmarilor trupa le-a oferit o surpriza imensa : un concert de peste 50 de minute, cu un setlist neobisnuit. Se pare ca acest concert improvizat nu a fost filmat, dar exista din fericire cel putin o inregistrare din public, de calitate medie, si una tot din public, dar de o calitate foarte buna, aparuta recent in cercurile colectionarilor. Versiunea prezentata aici este cea de a doua, “Champions Shoot”, editata ca bootleg si sub numele de “WATC Final”. A fost una dintre surprizele in domeniu a ultimilor doi ani. Marea problema cu care m-am confruntat este ca sunetul intre piese este paradoxal mai slab, asa ca nu am putut intelege integral multe dintre comentariile lui Freddie. Dar in lipsa unei versiuni mai bune, asta este.
Nu doar pentru valoarea sentimentala, ci si pentru calitatea concertului, trupa fiind decisa sa isi recompenseze fanii. Inregistrarea este incompleta totusi, cele patru playback-uri avand numeroase intreruperi, ca si discursurile lui Bob Harris, dar concertul propriu-zis este integral. Este interesant cum Bob Harris reuseste sa conduca “ostilitatile” ca o gazda foarte buna, jucand rolul de comentator si moderator al filmarii. Acesta le prezinta fanilor trupa ca pe cea mai buna din lume, le cere scuze pentru intarzieri, anunta pauzele si dublele. 
Calitatea este aproape foarte buna, dar suficient de clara pentru a placea chiar si celor mai putin interesati de Queen. Iar concertul, dupa cum am spus, este deosebit. Playlist-ul este special.Prima piesa este Tie Your Mother Down, in forta, Freddie are vocea odihnita dupa cateva luni de pauza, si se simte foarte bine. Sunetul nu este exceptional ca mixaj dar este clar, fiecare auzindu-se suficient de bine, mai putin Taylor, insa este ok pentru un bootleg. Brian May improvizeaza la jumatatea piesei pe partea sa de chitara, asa cum facea si in alte concerte, iar Freddie preia cu aceeasi putere. Urmeaza o versiune de Keep Yourself Alive, introdusa de Freddie : Thank you for much for coming here tonight. This is a small dedication to everybody ! Keep … Yourself… Alive !” Suna sensibil altfel decat in alte concerte, mai jos ca tonalitate si sensibil mai lent, desi este o piesa rapida. Suna bine, destul de dur, mai ales datorita lui Deacon si pasajul de tobe al lui Taylor.
Dupa “Thank you.” si “This is a simple little song, called Somebody to Love”, Freddie incepe una dintre cele mai dificile piese ale trupei. Este foarte, foarte greu sa redai armoniile vocale care au facut din Somebody to Love o piesa aparte, dar Freddie, Brian si Roger reusesc. Nu pot decat sa-mi imaginez cum au reactionat fanii. Freddie mai ales este exceptional, se joaca pe anumite pasaje cum avea sa faca si peste cativa ani, cand deja vocea sa era mult mai grava. Pasajul lent “Can anybody find me … somebody to looooove ? “ este incredibil, Freddie ducand vocea in stilul de vodevil, gen A Day at the Races, pe care il aprecia enorm. Superb, pur si simplu superb, completat de un “looooove” dus secunde intregi, improvizatii vocale si de pian. Una dintre cele mai reusite versiuni ale piesei.
Urmeaza o alta supriza. Freddie intreaba initial “What would you like next ? Somebody ? ” Cand se cere din public We Are the Champions, Freddie replica razand “We’ve already done WATC”, iar alti fani cer “Liar” sau mult doritul “Hangman”. “Has anybody got the latest album ? We’ll do a song written by Brian, actually. This is of the Day at the Races album, it’s called White Man”. Una dintre piesele mele preferate, pentru ca in egala masura poate fi considerata o piesa tipica si atipica pentru Queen, iar partea de refren este direct “contagioasa”. Nu pot decat sa-mi imaginez cum ar fi sunat in 84 – 86, cand vocea lui Freddie devenise aspra. Brian se joaca improvizand, alaturi de ceilalti, intr-o varianta mult diferita de original. “What is left of your dreams ? Just the words on your stone…”, terminata cu improvizatii marca Mercury, care anunta urmatoarea piesa, o alta aparitie inedita, The Prophet’s Song, foarte dificila pentru Freddie, din cauza delay-urilor necesare, din care acesta face a capella o mare parte. Mai putin reusita din cauza sonorizarii, dar este urmata de energicul Liar, care face publicul sa explodeze pur si simplu. O varianta extinsa, de opt minute si jumatate (in 84 – 85 piesa va fi drastic redusa live), cu puternice influente Led Zepp, recunoscute de altfel, excelenta, pentru ca lasa loc trupei sa improvizeze in voie (mai ales lui Brian).
Bohemian Rhapsody este cantata doar pana la finalul solo-ului de chitara, suna foarte bine, iar Freddie cere publicului sa il acompanieze “ Sing, everybody”, efectul fiind memorabil. Se face trecerea fluent in Now I’m Here, si daca Brian May continua sa se joace, fiind una dintre piesele care ii dau o libertate aparte, Freddie se resimte deja, apeland la un registru jos, dens.
Urmeaza o alta supriza. Freddie intreaba initial “What would you like next ? Somebody ? ” Cand se cere din public We Are the Champions, Freddie replica razand “We’ve already done WATC”, iar alti fani cer “Liar” sau mult doritul “Hangman”. “Has anybody got the latest album ? We’ll do a song written by Brian, actually. This is of the Day at the Races album, it’s called White Man”. Una dintre piesele mele preferate, pentru ca in egala masura poate fi considerata o piesa tipica si atipica pentru Queen, iar partea de refren este direct “contagioasa”. Nu pot decat sa-mi imaginez cum ar fi sunat in 84 – 86, cand vocea lui Freddie devenise aspra. Brian se joaca improvizand, alaturi de ceilalti, intr-o varianta mult diferita de original. “What is left of your dreams ? Just the words on your stone…”, terminata cu improvizatii marca Mercury, care anunta urmatoarea piesa, o alta aparitie inedita, The Prophet’s Song, foarte dificila pentru Freddie, din cauza delay-urilor necesare, din care acesta face a capella o mare parte. Mai putin reusita din cauza sonorizarii, dar este urmata de energicul Liar, care face publicul sa explodeze pur si simplu. O varianta extinsa, de opt minute si jumatate (in 84 – 85 piesa va fi drastic redusa live), cu puternice influente Led Zepp, recunoscute de altfel, excelenta, pentru ca lasa loc trupei sa improvizeze in voie (mai ales lui Brian).
Bohemian Rhapsody este cantata doar pana la finalul solo-ului de chitara, suna foarte bine, iar Freddie cere publicului sa il acompanieze “ Sing, everybody”, efectul fiind memorabil. Se face trecerea fluent in Now I’m Here, si daca Brian May continua sa se joace, fiind una dintre piesele care ii dau o libertate aparte, Freddie se resimte deja, apeland la un registru jos, dens.
Penultima piesa, primita cu urlete de public, este Jailhouse Rock, piesa pe care de regula Freddie aparea pe scena in pantaloni scurti sau intr-un slip minuscul, spre isteria admiratoarelor. Nu cred ca aici a fost timp pentru asa ceva, dar Mercury face ca de o obicei unul dintre cele mai bune coveruri ale piesei. Freddie incheie concertul prin “Thank you very much for helping us tonight, thank you. Thank you very much, we shall see you soon. Bye”. Urmeaza o combinatie intre “Dancing the Jailhouse Rock” si “bye bye” repetat, suna chiar interesant. “Thank you, good night, God bless you”.
Pentru bis trupa a ales una dintre cele mai rare piese, See What A Fool I’ve Been, in parte si din cauza strigatelor de “More” si “We want Queen” si “We Are the Champions”. Asa ca trupa a fost nevoita sa revina, Mercury anuntand titlul piesei. Nu este cea mai reusita compozitie Queen, dar suna bine pentru un final de concert improvizat. “Thank you, good night, God bless”. Si finalul unui moment magic din istoria trupei.
Puncte forte : Tie Your Mother Down, Somebody To Love, White Man, Liar, See What A Fool I've Been, ideea unei astfel de recompense pentru fani, tracklist-ul neobisnuit.
Concluzii : un concert important pentru orice fan, dar prea putin atragator pentru ascultator obisnuit. Desi marcheaza un moment aparte din istoria Queen, nu il consider potrivit pentru o lansare oficiala, cel mult ca bonus pe vreun dvd sau intr-un boxset. Oricum, un concert foarte bun, plin de viata si de acea comunicare speciala cu fanii.
Piese :
1. Bob Harris' speech, first listen to WATC (cut)
2. Queen introduction, WATC video shoot 1
3. WATC video shoot 2
4. Speech before WATC video shoot 3 (cut at 0:44), WATC video shoot 4
5. Tie Your Mother Down
6. Keep Yourself Alive
7. Somebody To Love
8. White Man
9. The Prophet's Song
10. Liar
11. Bohemian Rhapsody (until end of guitar solo)
12. Now I'm Here
13. Jailhouse Rock
14. See What A Fool I've Been
Pentru bis trupa a ales una dintre cele mai rare piese, See What A Fool I’ve Been, in parte si din cauza strigatelor de “More” si “We want Queen” si “We Are the Champions”. Asa ca trupa a fost nevoita sa revina, Mercury anuntand titlul piesei. Nu este cea mai reusita compozitie Queen, dar suna bine pentru un final de concert improvizat. “Thank you, good night, God bless”. Si finalul unui moment magic din istoria trupei.
Puncte forte : Tie Your Mother Down, Somebody To Love, White Man, Liar, See What A Fool I've Been, ideea unei astfel de recompense pentru fani, tracklist-ul neobisnuit.
Concluzii : un concert important pentru orice fan, dar prea putin atragator pentru ascultator obisnuit. Desi marcheaza un moment aparte din istoria Queen, nu il consider potrivit pentru o lansare oficiala, cel mult ca bonus pe vreun dvd sau intr-un boxset. Oricum, un concert foarte bun, plin de viata si de acea comunicare speciala cu fanii.
Piese :
1. Bob Harris' speech, first listen to WATC (cut)
2. Queen introduction, WATC video shoot 1
3. WATC video shoot 2
4. Speech before WATC video shoot 3 (cut at 0:44), WATC video shoot 4
5. Tie Your Mother Down
6. Keep Yourself Alive
7. Somebody To Love
8. White Man
9. The Prophet's Song
10. Liar
11. Bohemian Rhapsody (until end of guitar solo)
12. Now I'm Here
13. Jailhouse Rock
14. See What A Fool I've Been
Coperta : www.queenbootlegs.nl
Poze concert : http://www.queenpedia.com/
0 comments:
Post a Comment