Queen Live in Drammen 1982 – 12 Aprilie 1982

Pret de multi ani, singurul concert Queen sustinut in Norvegia – 12 aprilie 1982 in Drammen -, in cadrul turneului Hot Space, a fost mai mult o legenda. S-au construit adevarate scenarii conspirationiste in jurul acestei inregistrari, care avea practic calitatea de hoarded (inregistrate existenta, dar aflat in posesia unui numar mic de colectionari, care refuza sa o puna in circulatie). Se spunea ca este cel mai bun concert Queen sau unul dintre cele mai bune din istoria trupei, ca Freddie sau Brian sau John sau Roger au facut una sau alta, ca este de o calitate ingrozitoare sau dimpotriva excelenta.

Acum Queen Live in Drammen 1982 este in sfarsit disponibil, dupa ce a fost oferit pe Queenzone, asa ca fanii isi pot da seama ce era cu acest concert. Si dupa ce l-am ascultat de cateva ori, iata primele impresii : este unul dintre cele mai bune concerte din Hot Space, de o calitate aproape excelenta (cu doar cateva intreruperi si un usor fasait), un tracklist perfect pentru fanii albumului din 1982 si nu numai. Este un concert care ar putea sta fara probleme alaturi de Queen on Fire : Live at the Bowl, aparitia oficiala reprezentand turneul Hot Space. Personal, nu sunt un admirator al albumului, mult prea pop si experimental pentru gustul meu, dar turneul s-a dovedit foarte bun, plin de energie.

Acest prim si ultim concert Queen in Norvegia, in fata a circa 3500 de spectatori, incepe clasic pentru acel turneu cu Flash si The Hero, si inca din primele minute concertul surprinde prin calitatea foarte buna spre excelenta, surprinzatoare. Atmosfera, ca la orice concert Queen, este incendiara, iar publicul norvegian la inaltime. Cele doua piese sunt potrivite pentru deschidere, dupa care se intra in Tie Your Mother Down, o versiunea mai lenta decat de obicei, dar cu un Mercury la inaltime, cu o voce puternica si clara si un Brian May care isi extinde pasajele de chitara. Freddie incheie piesa cu “oooh, give it to me”, pentru a continua cu “Hello, everybody, yes, yes, OK, let’s do some more”. Cum spuneam, pentru fanii Hot Space este un concert perfect, pentru ca urmatoarea piesa este Action This Day, care castiga mult fata de album, capatand o tenta destul de catchy, desi compozitia este pasabila. Chiar si asa, cu cele peste cinci minute, este o piesa lunga si destul de monotona.
Freddie : “Hey. It was a new song called Action This Day. This is an old song called Play the Game”, introdus printr-o interesanta improvizatie de pian. Desi nu am fost niciodata incantat de Play the Game, care anunta schimbarea majora de sound din anii 80, trebuie sa recunosc ca aici suna bine, Freddie conducand foarte bine partea vocala, iar restul trupei sustinandu-l perfect. “When you’re feeling down and your resistence seems low / Light another cigarette and let yourself go”. Priceless.

Urmatoare piesa este, normal, Somebody to Love, cu improvizatiile de rigoare din partea lui Mercury – “Can you fiiiind me sooomebody to love …. Can you find me somebody, somebody, somebody tooo looove…. Are you ready ? Let’s go”. Nu mai suna ca in anii 70, dar suna foarte bine in continuare, foarte cald, realizand o intimitate specifica pentru Queen intre trupa si public. Este cu adevarat electrizanta partea de chorus cu “Find me somebody to love”, excelenta, ca pe album, iar finalul, cu Taylor si Mercury in duet, este memorabil. Se simte ca trupa a vrut sa dea totul in primul concert “norvegian”, iar reactia publicului este pe masura.

Freddie : “Ok, all you (neclar) are gonna get wet in a minute. It’s you turn next, ahaha. We’re gonna do a new song from a new album of ours, which is gonna be released quite shortly. The album is called Hot Space. This song is called Staying Power”. O alta piesa care suna mai bine live decat pe album, dar care este usor trecuta cu vederea de cei care nu sunt fani Hot Space. Get Down Make Love are o intrerupere in partea instrumentala, presupun ca bootlegerul a schimbat caseta, si este la fel de pasabila, cu numeroase efecte de sintetizator care pur si simplu nu se potrivesc stilului Queen. Dar publicul este la fel de entuziast. Now I’m Here intra in forta, ca de obicei, una dintre piesele care au rezistat foarte bine, iar delay-ul folosit de Freddie isi face pe deplin datoria pentru a sustine refrenul, iar spre final Freddie incepe clasicul dialog cu sala, prezent in majoritatea concertelor in timpul piesei : “I said, yeah, yeah, yeah ….alright, I said alright”, iar publicul repeta extaziat. Se trece apoi fluid intr-o bijuterie uitata a trupei, interesanta prin partitura de bas, creatie Deacon – Dragon Attack. Se numara printre piesele mult subevaluate ale trupei, fiind cunoscuta mai ales prin versiunea de studio, care este intr-adevar destul de plata si lipsita de forta. Clasicul solo al lui Brian de peste patru minute de aceasta data este mereu interesant, ca si de aceasta data, cu anumite sonoritati clasice. Se trece apoi in Now I’m Here reprise, cu noi improvizatii Mercury, dupa care incepe Under Pressure.

Fara comentarii, acelasi John Deacon sustine piesa exceptional, iar Freddie atinge cu usurinta nota surprinzator de inalte si puternice, foarte bine modulate, o compozitie deja clasica si exceptionala in concerte. Brian May este primit cu urale la venirea in fata scenei cu chitara acustica : “It’s good to be here in Norway, after all this time. It’s good to see you” (chiar daca trupa nu mai cantase in Norvegia) Brian continua “This is called Love of my Life”, piesa care declansa mereu un impresionant cor in salile de concert, asa cum se intampla si acum, sub conducerea lui Freddie. Iar publicul suna bine, ceea ce il face pe Freddie, vizibil, emotionat, sa exclame “Too much, too much”. Dupa o scurta pauza, continua “Now the experts”, provocand rasetele intregii sali. Vocea lui Mercury este excelenta in aceasta piesa, ducand toate notele si reusind armonii incredibile si imposibile mai tarziu. Un moment special, de-a dreptul magic. “Thank you very much”, spune Freddie la final, iar publicul merita multumirile. “Right now we’re gonna have … Brian May is gonna play the piano for this song. We’d like you all to sing along (tuseste) excuse me, escusez-moi. This is a song called Save Me”.

Save Me este o alta capodopera uitata ulterior, iar Freddie o canta fulminant, cu o voce de o caldura fantastica, perfect modulata si echilibrata. Foarte rar mi s-a intamplat sa aud o versiune atat de buna de Save Me, si ar fi meritat editata oficial. Din pacate in versiunea pe care o am Save Me are o intrerupere la jumatate, chiar inainte de solo-ul lui Brian.

“Ok, we’re gonna… This next song is all about big tits, you know what I mean, and a great, a great big ass. You know what I’m talking about ? It’s called Fat Bottomed Girls”. O piesa geniala si amuzanta prin mesaj, care a scandalizat cu siguranta o parte dintre fane, dar a sfarsit prin a prinde, fiind cantata mult timp cu succes. Versiunea de concert este destul de lunga si foarte reusita. Urmeaza un alt moment interesant, Freddie adresandu-se publicului : “For those of you who haven’t noticed already, we have an extra musician with us, who’s helping us with the keyboards : Morgan Fischer. Ok.”Dupa un scurt impromptu instrumental se intra in Crazy Little Thing Called Love, apoi, o surpriza totala, intro-ul de la Death on Two Legs. Se pare ca trupa chiar a vrut sa faca o surpriza fanilor norvegieni, pentru ca asa ceva in setlist nu era deloc obisnuit. Din Death on Two Legs, doar partea de pian, se trece in Bohemian Rhapsody, aplaudata non-stop. Dupa versiunea excelenta, o noua surpriza, pentru mine extraordinara : Liar. Liar in 1982, in Norvegia, versiunea extinsa, aproape opt minute de improvizatii si joaca psihedelica, cu un Brian May care incepe un solo fara sfarsit, secondat perfect de Taylor si John, un adevarat spectacol. Se cere We Will Rock You, titlu urlat de intreaga sala, in aplauze, si dupa o pauza destul de lunga incepe Another One Bites the Dust, care de aceasta data suna asa cum trebuie, in forta, cu un Deacon scos in evidenta de mixaj. Si aceasta piesa este taiata la jumatate, din pacate, pentru ca trupa ofera o versiune aparte. Doar sa-l auzi pe Taylor urland “another one bites the dust” … Sheer Heart Attack, foarte rapida si hard, stoarce cu siguranta ultimele resurse de energie ale publicului, iar trupa nu da semne de oboseala, marind treptat ritmul.

Din nou publicul incepe sa scandeze We Will Rock You, cu aplauze ritmice, secondate de “We want more”, iar inceputul piesei, marca Taylor, starneste o noua isterie in sala, refrenul fiind cantat de toata lumea, iar vocea lui Mercury este perfecta, parca odihnita si plina de forta. Suprinzator dupa mai bine de o ora. Iar We Are the Champions este incredibila, suna de parca ar fi o inregistrare de studio, cu multe overdub-uri si un Freddie odihnit. Rareori a reusit in concert sa dea atata viata acestei piese foarte dificile ca in Drammen. Explozie de aplauze, urmate de God Save the Queen, Thank you, Goodnight everybody, Thank you for being a wonderfull audience tonight, Good Bye, See you soon. Din pacate, desi publicul a fost la inaltime, aceasta promisa intalnire nu avea sa se intample. Nu inteleg de ce trupa nu s-a mai intors in Norvegia, mi se pare unul dintre cele mai reusite concerte din Hot Space si cu siguranta in primele 20 – 30 din toata istoria trupei. Un final magnific pentru un concert deosebit

Puncte forte : singurul concert norvegian, vocea excelenta a lui Freddie, calitatea aproape exceptionala, Dragon Attack, Under Pressure, Love of My Life, Save Me, Death On Two Legs intro, Liar, Bohemian Rhapsody, We Are the Champions, coeziunea si energia trupei.

Concluzii : o surpriza deosebit de placuta, o inregistrare foarte buna, calitativ si ca interpretare, din pacate tinuta departe de urechile lacome ale fanilor prea mult timp. Recomand acest concert oricui este interesant de Queen live, indiferent care ar fi albumul sau perioada ori piesele preferate, sunt convins ca s-ar potrivit oricui. Excelent. Pacat de piesele Hot Space, care ar fi putut fi inlocuite cu altceva, cu eterna exceptie Under Pressure.


Piese

Flash's Theme
The Hero
Tie Your Mother Down
Action This Day
Play The Game
Somebody To Love
Staying Power
Get Down Make Love (cut)
Get Down Make Love (cont.)
Now I'm Here
Dragon Attack
Guitar solo
Now I'm Here reprise
Under Pressure
Love Of My Life
Save Me
Fat Bottomed Girls
Freddie speaks
Crazy Little Thing Called Love
Death On Two Legs intro
Bohemian Rhapsody
Liar
Another One Bites The Dust (cut)
Another One Bites The Dust (cont.)
Sheer Heart Attack
We Will Rock You
We Are The Champions
God Save The Queen

Foto : www.queenconcerts.com