“Lazing on a Sunday Evening”, ultimul concert din turneul japonez pentru A Night at the Opera, a avut loc pe 4 aprilie 1976 la Nichidai Kodo, Tokyo. Calitatea este aproape excelenta, din pacate inregistrarea este incompleta (lipsesc cel putin cinci piese). Pacat, pentru ca trupa se pare ca s-a simtit foarte bine, dar de regula concertele Queen in Japonia, chiar si cele din The Works, sunt pline de entuziasm si ascund adesea surprize placute. Dupa un sir de concerte de succes in Europa si in America, pentru promovarea celui mai scump album de atunci, A Night at the Opera, Queen revenea in Japonia, unde cu un an inainte fusese primita ca un invingator. Reactia publicului japonez i-a facut pe membrii trupei sa prefere Japonia oricarei alte destinatii, chiar daca adesea fanii erau dificil de tinut sub control in timpul concertelor (la un moment dat trupa a folosit in locul oamenilor de ordine, depasiti de situatie, luptatori de sumo).
Cum spuneam, calitatea este aproape excelenta, pacat ca inregistrarea nu este completa, lipsind destule piese. Sursa originala este vinil, existand cel putin trei versiuni, cu acelasi setlist, dar cu variatii de calitate a sunetului. Se pare ca inregistrarea completa ar exista in colectia unui fan nipon, dar pana acum zvonul nu a fost confirmat. Concertul din 4 Aprilie 1976 incepe destul de neobisnuit, cu o introducere inregistrata, pe fondul urletelor si tipetelor salii : “Ladies and gentlemen, a night at the opera”. Chiar daca pare ciudat faptul ca prima piesa este parte de opera din Bohemian Rhapsody (pe banda), acesta era setlistul pentru turneul A Night at the Opera, dupa ce in turneul pentru Sheer Heart Attack se folosise Procession pentru intro (de asemenea, inregistrat). Dupa partea hard din Bohemian Rhapsody, se trece in Ogre Battle, o bijuterie de inceput care de-a lungul timpului a capatat tot mai multa forta, fiind din pacate abandonata ulterior. Versiunea de pe Lazing on a Sunday Evening este suprinzator de plina de energie, foarte placuta, si una dintre cele mai bune pe care le-am ascultat. In special Brian May se aude foarte bine si foarte clar. Surprinzator de bine pentru un inceput de concert si este varianta completa.
Freddie : "Good evening, it’s really nice to be back here again, really nice. Konbanwa. Nan desu ka ? It nice, it’s really nice. This is our last show for this tour in Tokyo, so we’re gonna make it a good one. Ok, this is a song called Sweet Lady”. Pe vremea cand descopeream primele bootleguri din aceasta perioada am fost fascinat sa vad ca astfel de piese erau cantate live, si foarte gustate de public. Sweet Lady nu este o capodopera, dar suna OK si ii permite lui Freddie sa se joace in voie cu vocea, fara a fi nevoit sa urce prea mult. Foarte buna pentru un concert, dar nu memorabila, insa este urmata de o exceptionala versiune de White Queen. Aceasta compozitie Brian May, o adevarata bijuterie a trupei este din pacate prea putin cunoscuta de ascultatorii ocazionali. Asa cum obisnuia in acea perioada, Freddie ii invita pe cei din public la un toast cu sampanie.
Freddie : “What a lovely bunch !Thank you, arigato. Now, here’s a nice little toast from Queen, until we come back, next year, next time. Simply – Kampay !!! Thank you. Thank you very much for being such a warm audience. We’d like to carry on with a number for you to listen to carefully. A number called White Queen”. Suna impecabil, dar clar mai tarziu Mercury nu ar mai fi putut sa cante la fel de bine piesa. Insa acum, in 1976, interpretarea este desavarsita, iar duo-ul pian (Mercury) si chitara (May), cu improvizatii de ambele parti, este memorabil. Intotdeauna am apreciat talentul lui May de a prelungi si schimba partea de solo in anumite piese, iar White Queen nu face exceptie. Recomandat fie si pentru acest moment.
Urmatoarea piesa de pe bootleg este prima parte din Bohemian Rhapsody. Brian May “ Arigato gozaimasu. I’m not gonna try anymore Japanese. I don’t wanna tell you more than that.” Freddie “Thank you. We now –listen, listen, listen, listen, listen – dozo akiki kudasai. Please listen to this next medley… yeah, you do that, dear. This next medley comprises of four songs and we’re gonna start with a current single release, dear, Bohemian Rhapsody”. Cea mai cunoscuta piesa Queen nu are nevoie de comentarii, dar varianta din acest concert este suprinzator de reusita, poate si pentru ca e inclusa in setlist destul de devreme, inainte ca vocea lui Freddie sa oboseasca. Dupa prima parte a piesei, se trece in Killer Queen, un medley din vremurile bune ale trupei, si o interpretare foarte buna, similara celei de pe album. Urmatoarea este una dintre favoritele mele, o piesa de inceput complexa si aparte, care anunta compozitii precum Bohemian Rhapsody sau The Prophet’s Song - The March of the Black Queen, din pacate doar ultima parte (din cate stiu, piesa, nu a fost niciodata cantata integral in concert). Medley-ul se termina cu ultimele pasaje din Bohemian Rhapsody – “Nothing really matters … Anyway the wind blows.”
Urmatoarea piesa de pe bootleg este o alta supriza, Bring Back that Leroy Brown, un experiment amuzant, dar nimic mai mult. Cu siguranta lipsesc cateva piese, pentru ca dupa o pauza se intra in The Prophet’s Song. Freddie : “Now, it’s time… At this moment in time we do a special little song, so (neclar in japoneza) Prophet’s Song, A Night at the Opera karai kudamasu. That’s my luck for tonight. Anyway, this is a song, The Prophet’s Song”. Reactia salii este pe masura, se vede ca Freddie pregatise atent momentul, ca o recompensa adusa loialitatii fanilor niponi, iar versiunea de pe “Lazing on a Sunday Evening” este considerata de cei mai multi fani ca cea mai buna. Este genul de piesa complicata, pe gustul lui Freddie, care ii permite sa joace cu o partitura vocala foarte dificila, cu numeroase reverbs si echoes, iar Brian il acompaniaza foarte bine. Compozitie care castiga enorm live, mai ales intr-o perioada in care vocea lui Mercury este la inaltime, iar aici este perfecta, fara alte comentarii, un adevarat spectacol. Se face trecerea in Stone Cold Crazy, dupa un scurt intermezzo.
Freddie “ Thank you. That was a calm little version of Stone Cold Crazy”. Calm little version ??? “Ok, this is a song called Lazing on a Sunday Afternoon” (care a inspirat si titlul bootlegului). Este amuzant si placut sa descoperi astfel de mici comori in setlistul unor concerte din anii ’70, o interpretare foarte buna si o piesa care mai tarziu a fost practic uitata. Pacat. Freddie “Yes, thank you. Ok, I suppose we’d better do some more. Here’s a song that Roger is starting off on the drums, a number called Liar”. O alta piesa de exceptie, mai ales pentru ca in acea perioada se prefera varianta extinsa, de peste noua minute, cu numeroase improvizatii marcate de era psihedelica in care fusese compus Liar. Pacat ca astfel de piese au inceput sa fie uitate in anii 80, desi Liar, intr-o varianta mai scurta, si-a facut aparitia si pe setlistul folosit in turneul The Works.
Brian May “Well, well, well, thank you very much. I got all that. Ok this is… You know, this is our last concert in Japan, we’ve had a great time, thank you very much. This is, this is probably the last number of this set, this is In the Lap of the Gods Revisited”. Lansat printr-o mica improvizatie de pian marca Mercury, o versiune aparte, cu improvizatii si un Freddie exceptional.
Nu stiu daca intr-adevar aceasta a fost ultima piesa a concertului, dar dupa sunetele de final se pare ca asa este, iar trupa a renuntat la encores. In lipsa altei versiuni a concertului, nu pot spune cu siguranta.
Puncte forte : ultimul concert japonez din A Night at the Opera, White Queen, Bohemian Rhapsody (ballad), March of the Black Queen, The Prophet’s Song, Lazing on a Sunday Afternoon.
Concluzii : un concert foarte bun, excelent, de o calitate suprinzator de buna, din pacate incomplet. Tocmai de aceea, in ciuda interpretarii foarte bune, este dificil sa il recomanzi ca definitoriu pentru Queen in 1976. Merita ascultat, alaturi de alte concerte din acelasi an, pentru o imagine completa. Personal, l-am ascultat de mai multe ori, cu placere. Sa speram ca o sa apara candva si integral. Japonia este plina de surprize si din acest punct de vedere.
Cum spuneam, calitatea este aproape excelenta, pacat ca inregistrarea nu este completa, lipsind destule piese. Sursa originala este vinil, existand cel putin trei versiuni, cu acelasi setlist, dar cu variatii de calitate a sunetului. Se pare ca inregistrarea completa ar exista in colectia unui fan nipon, dar pana acum zvonul nu a fost confirmat. Concertul din 4 Aprilie 1976 incepe destul de neobisnuit, cu o introducere inregistrata, pe fondul urletelor si tipetelor salii : “Ladies and gentlemen, a night at the opera”. Chiar daca pare ciudat faptul ca prima piesa este parte de opera din Bohemian Rhapsody (pe banda), acesta era setlistul pentru turneul A Night at the Opera, dupa ce in turneul pentru Sheer Heart Attack se folosise Procession pentru intro (de asemenea, inregistrat). Dupa partea hard din Bohemian Rhapsody, se trece in Ogre Battle, o bijuterie de inceput care de-a lungul timpului a capatat tot mai multa forta, fiind din pacate abandonata ulterior. Versiunea de pe Lazing on a Sunday Evening este suprinzator de plina de energie, foarte placuta, si una dintre cele mai bune pe care le-am ascultat. In special Brian May se aude foarte bine si foarte clar. Surprinzator de bine pentru un inceput de concert si este varianta completa.
Freddie : "Good evening, it’s really nice to be back here again, really nice. Konbanwa. Nan desu ka ? It nice, it’s really nice. This is our last show for this tour in Tokyo, so we’re gonna make it a good one. Ok, this is a song called Sweet Lady”. Pe vremea cand descopeream primele bootleguri din aceasta perioada am fost fascinat sa vad ca astfel de piese erau cantate live, si foarte gustate de public. Sweet Lady nu este o capodopera, dar suna OK si ii permite lui Freddie sa se joace in voie cu vocea, fara a fi nevoit sa urce prea mult. Foarte buna pentru un concert, dar nu memorabila, insa este urmata de o exceptionala versiune de White Queen. Aceasta compozitie Brian May, o adevarata bijuterie a trupei este din pacate prea putin cunoscuta de ascultatorii ocazionali. Asa cum obisnuia in acea perioada, Freddie ii invita pe cei din public la un toast cu sampanie.
Freddie : “What a lovely bunch !Thank you, arigato. Now, here’s a nice little toast from Queen, until we come back, next year, next time. Simply – Kampay !!! Thank you. Thank you very much for being such a warm audience. We’d like to carry on with a number for you to listen to carefully. A number called White Queen”. Suna impecabil, dar clar mai tarziu Mercury nu ar mai fi putut sa cante la fel de bine piesa. Insa acum, in 1976, interpretarea este desavarsita, iar duo-ul pian (Mercury) si chitara (May), cu improvizatii de ambele parti, este memorabil. Intotdeauna am apreciat talentul lui May de a prelungi si schimba partea de solo in anumite piese, iar White Queen nu face exceptie. Recomandat fie si pentru acest moment.
Urmatoarea piesa de pe bootleg este prima parte din Bohemian Rhapsody. Brian May “ Arigato gozaimasu. I’m not gonna try anymore Japanese. I don’t wanna tell you more than that.” Freddie “Thank you. We now –listen, listen, listen, listen, listen – dozo akiki kudasai. Please listen to this next medley… yeah, you do that, dear. This next medley comprises of four songs and we’re gonna start with a current single release, dear, Bohemian Rhapsody”. Cea mai cunoscuta piesa Queen nu are nevoie de comentarii, dar varianta din acest concert este suprinzator de reusita, poate si pentru ca e inclusa in setlist destul de devreme, inainte ca vocea lui Freddie sa oboseasca. Dupa prima parte a piesei, se trece in Killer Queen, un medley din vremurile bune ale trupei, si o interpretare foarte buna, similara celei de pe album. Urmatoarea este una dintre favoritele mele, o piesa de inceput complexa si aparte, care anunta compozitii precum Bohemian Rhapsody sau The Prophet’s Song - The March of the Black Queen, din pacate doar ultima parte (din cate stiu, piesa, nu a fost niciodata cantata integral in concert). Medley-ul se termina cu ultimele pasaje din Bohemian Rhapsody – “Nothing really matters … Anyway the wind blows.”
Urmatoarea piesa de pe bootleg este o alta supriza, Bring Back that Leroy Brown, un experiment amuzant, dar nimic mai mult. Cu siguranta lipsesc cateva piese, pentru ca dupa o pauza se intra in The Prophet’s Song. Freddie : “Now, it’s time… At this moment in time we do a special little song, so (neclar in japoneza) Prophet’s Song, A Night at the Opera karai kudamasu. That’s my luck for tonight. Anyway, this is a song, The Prophet’s Song”. Reactia salii este pe masura, se vede ca Freddie pregatise atent momentul, ca o recompensa adusa loialitatii fanilor niponi, iar versiunea de pe “Lazing on a Sunday Evening” este considerata de cei mai multi fani ca cea mai buna. Este genul de piesa complicata, pe gustul lui Freddie, care ii permite sa joace cu o partitura vocala foarte dificila, cu numeroase reverbs si echoes, iar Brian il acompaniaza foarte bine. Compozitie care castiga enorm live, mai ales intr-o perioada in care vocea lui Mercury este la inaltime, iar aici este perfecta, fara alte comentarii, un adevarat spectacol. Se face trecerea in Stone Cold Crazy, dupa un scurt intermezzo.
Freddie “ Thank you. That was a calm little version of Stone Cold Crazy”. Calm little version ??? “Ok, this is a song called Lazing on a Sunday Afternoon” (care a inspirat si titlul bootlegului). Este amuzant si placut sa descoperi astfel de mici comori in setlistul unor concerte din anii ’70, o interpretare foarte buna si o piesa care mai tarziu a fost practic uitata. Pacat. Freddie “Yes, thank you. Ok, I suppose we’d better do some more. Here’s a song that Roger is starting off on the drums, a number called Liar”. O alta piesa de exceptie, mai ales pentru ca in acea perioada se prefera varianta extinsa, de peste noua minute, cu numeroase improvizatii marcate de era psihedelica in care fusese compus Liar. Pacat ca astfel de piese au inceput sa fie uitate in anii 80, desi Liar, intr-o varianta mai scurta, si-a facut aparitia si pe setlistul folosit in turneul The Works.
Brian May “Well, well, well, thank you very much. I got all that. Ok this is… You know, this is our last concert in Japan, we’ve had a great time, thank you very much. This is, this is probably the last number of this set, this is In the Lap of the Gods Revisited”. Lansat printr-o mica improvizatie de pian marca Mercury, o versiune aparte, cu improvizatii si un Freddie exceptional.
Nu stiu daca intr-adevar aceasta a fost ultima piesa a concertului, dar dupa sunetele de final se pare ca asa este, iar trupa a renuntat la encores. In lipsa altei versiuni a concertului, nu pot spune cu siguranta.
Puncte forte : ultimul concert japonez din A Night at the Opera, White Queen, Bohemian Rhapsody (ballad), March of the Black Queen, The Prophet’s Song, Lazing on a Sunday Afternoon.
Concluzii : un concert foarte bun, excelent, de o calitate suprinzator de buna, din pacate incomplet. Tocmai de aceea, in ciuda interpretarii foarte bune, este dificil sa il recomanzi ca definitoriu pentru Queen in 1976. Merita ascultat, alaturi de alte concerte din acelasi an, pentru o imagine completa. Personal, l-am ascultat de mai multe ori, cu placere. Sa speram ca o sa apara candva si integral. Japonia este plina de surprize si din acest punct de vedere.
Piese :
Introduction
Bohemian Rhapsody (Opera & Rock)
Ogre Battle
Sweet Lady
White Queen
Bohemian Rhapsody (Ballad)
Killer Queen
March Of The Black Queen
Bohemian Rhapsody (Finale)
Bring Back That Leroy Brown
The Prophet's Song
Stone Cold Crazy
Lazing On A Sunday Afternoon
Liar
In The Lap Of The Gods...Revisited
Introduction
Bohemian Rhapsody (Opera & Rock)
Ogre Battle
Sweet Lady
White Queen
Bohemian Rhapsody (Ballad)
Killer Queen
March Of The Black Queen
Bohemian Rhapsody (Finale)
Bring Back That Leroy Brown
The Prophet's Song
Stone Cold Crazy
Lazing On A Sunday Afternoon
Liar
In The Lap Of The Gods...Revisited
Coperta : http://www.queenbootlegs.nl/
Afis : www.queenconcerts.com
0 comments:
Post a Comment