30 Aug 2007

Rahan se intoarce

Nu am fost niciodata un fan al desenelor animate sau filmelor facute dupa benzi desenate, exceptia notabila fiind Testoasele Ninja (atat desenele cat si filmele. Stiu, sunt infantil. Si imi place). Ceva important se pierde de fiecare data, ceva moare, ceva se stinge, nu mai ai sentimentul unic din fata unui album de benzi desenate. Tot de pe HotNews aflu ca Rahan, nume care s-ar putea sa fie total necunoscut generatiilor post-decembriste, va reveni ca desen animat la televiziunea franceza. Iar pe Rahan.org aflu ca, in pofida a ceea ce se spunea, continua sa apara noi albume Rahan, cu aventuri inedite, dupa ce aventurile vechi au fost republicate intr-un set de lux, de vreo 30 si ceva de volume splendide, la un pret destul de piparat. Cel putin pentru mine.

Sunt multe de spus despre Rahan si prin extensie despre Pif. Am crescut cu Pif, desi nu imi aduc aminte exact de unde am primit primele reviste (e vorba aici de Pif Gadget, revista, nu de Pif si Journal de Pif, imprimate pe hartie de ziar, format mare). Sau, cum le spuneau "cunoscatorii", seria noua. Sigur cateva exemplare am primit de la un vecin plecat ulterior din tara, imi aduc aminte, oarecum proustian, cum le rasfoiam fascinat. Nu stiam inca sa citesc, dar era uluitor. Si chiar cand am invatat sa citesc, nu stiam frantuzeste. Ulterior ai mei mai imi cumparau cate un Pif sau mai multe din talciocurile Bucurestiului, alte spatii magice pentru mine, unde eram luat mult prea rar. Promit sa scriu si despre asta candva.

Un pif costa intre 5 si 15 lei, in medie 10, in functie de stare. Albumele mici, Poche, cu Pif, Arthur, Placid et Muzo, etc, erau mai rare si costau 15 - 25 de lei. Initial, din ce am aflat mult mai tarziu, te puteai abona la Pif, din Romania, si publicatia sprijinita de Partidul Comunist Francez iti venea frumos la usa, insotita de fascinantele gadget. Ulterior s-a taiat si asta, iar Pif sau Rahan erau considerate neoficial decadente, subversive, capitaliste. Multumesc Partidului si Guvernului si pentru asta, extraordinara initiativa. Care ati mai ramas dintre astia, fiti draguti si muriti mai repede.

Dar comoara erau albumele Rahan. Un album in stare buna costa 25 pana la 50 de lei, pentru ca multe dintre ele erau "rare". O suma destul de mare, mai ales pentru benzi desenate, dar mai primeam cate unul, daca eram cuminte. Primul numar, daca nu ma insel, l-am primit cand aveam vreo 8 sau 9 ani, numarul 12 din Rahan Nouvelle collection, si imi amintesc de o scena cu lilieci inconjurandu-l pe Rahan. Il stiam pe Rahan din Pif, unde mai aparea cat un episod, dar un album intreg doar cu el era dincolo de puterea mea imaginativa. Ulterior aveau sa mai vina si altele, pe care nu stiu pe unde le-am pierdut pana la urma (unul dintre regretele mele dureroase), pana stransesem vreo 18 numere. Asa am deprins si bruma de franceza pe care o mai stiu astazi. Plus ca pe atunci visam sa gasesc un album cu gadget, cele mai dorite numere fiind cel cu cutitul lui Rahan si cel cu celebrul colier. Nu le-am gasit niciodata.

Rahan era, sa fim sinceri, proto-comunistul Epocii de Piatra, chiar daca arata extrem de arian (ca sa nu fie confundat cu Tarzan, am aflat ulterior). Evita sa-i omoare pe "ceux-qui-marchent-debout" (dar se mai intampla), facea numai descoperiri stiintifice (printre care viaductul, dinamita, arme diverse, ocheanul, acul de cusut, pictura rupestra si o gramada altele), nu profita de farmecele feminine (era destul de ascetic si s-a casatorit tarziu de tot) si ii apara pe cei slabi de alte triburi sau de animale preistorice. Nu credea in zei si spirite, cauta mereu explicatii extrem de materialiste oricarui fenomen, si ne invata sa fim prieteni intre noi, sa fim sinceri, sa fim devotati comunitatii. Obsesia lui duala era sa ajute oamenii si sa descopere tot felul de chestii. Impartea toata mancarea cu cei care aveau mai putina si statea prin triburi, invatandu-i ce mai descoperise. Adversarii sai preferati erau vrajitorii, pe care ii umilea si ii alunga din comunitate, aratand ca acestia profita de nestiinta si teama semenilor. In schimb, omora cam orice animal il privea mai dubios, si dupa fiecare chestie reusita lansa racnetul de triumf "Rahaaaaaa !", imitat pe urma si de noi. Nu avea nici proprietati, doar un cutit de fildes si un colier cu cinci colti, fiecare dintre ei reprezentand o virtute. E, comunist-comunist, sfatuitor, razboinic si om de stiinta, dar cand ii lua cineva astea doua comori, era o situatie critica. Si de regula vinovatul avea de suferit. Rau. Ceea ce imi placea la nebunie. Rahan era un model pentru mine, iata cum este un om adevarat, chiar daca e preistoric. Ce vreti, eram mic si pitic.

Colectie de gadget-uri din Rahan

Dupa '90 au aparut, in numar impresionant, albumele frantuzesti de benzi desenate DC, Marvel si restul, pe care le-am strans in nebunie impreuna cu prietenul meu Slayer. Le spuneam bedeuri. Costau vreo 50 de lei pe atunci, pe urma au tot crescut preturile, iar revistele au disparut. Presupun ca erau retururi, uitate in depozitele din Franta si trimise aici. Dar succesul a fost imens, iar pe Rahan… l-am cam uitat.

Astazi am pe un DVD aproape toate aventurile lui Rahan, editate pana in 1998, scanate si arhivate in format cbr. Ma mai apuca uneori nostalgia, dar nu si cheful de a reincepe colectia. Stiu ca s-a incercat lansarea unor albume Rahan traduse, fara prea mare succes si mediatizare. Miturile mor si ele, generatiile se schimba, iar Rahan refuza sa fie emo.

Iar pe mine m-a cam apucat faza amintirilor.

Poze : www.rahan.org ; http://www.lambiek.net/

2 comments:

Cristi said...

Pai sa stii ca de prin Februarie au aparut cam 7 numere din Rahan, traduse in romana, sper sa tina de data aceasta. Pif se gaseste in franceza la librariile Inmedio.

Cinabru said...

Multumesc pentru informatie, vazusem cate ceva pe la chioscuri, dar nu cunosteam detaliile. O sa caut la Inmedio, macar din nostalgie.

Post a Comment

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...