Unul dintre cele mai des intalnite bootleguri pentru fani, A Concert in London este inregistrarea concertului din 31 Martie 1974, de la Rainbow Theatre, Londra, locatie care va juca mai tarziu un rol important in istoria trupei. Calitatea inregistrarii este excelenta, aproape de un album oficial, dar din pacate este incompleta (lipseste cel putin medley-ul rock and roll). Foarte ciudat este ca acest bootleg are numeroase overdub-uri, ceea ce face credibil zvonul ca a fost inregistrat integral si prelucrat pentru a fi primul album live al trupei, renuntandu-se la proiect ulterior. Exista si o inregistrare neoficiala video, de zece minute (Son And Daughter si Modern Times Rock 'n' Roll), de calitate medie, dar exista posibilitatea ca intregul concert sa fi fost filmat si sa se gaseasca in arhivele Queen Productions, chiar daca oficial s-a negat. Oricum, desi este vorba de doar doua piese, este pana in prezent cea mai veche inregistrare video Queen disponibila.
Timp de multi ani, a circulat legenda ca in timpul piesei Liar luminile de scena s-ar fi stins, din cauza unei defectiuni. Cum pe bootleg nu exista nici o intrerupere in timpul piesei, este doar o poveste sau este vorba de un alt concert, pe care nu l-am identificat inca. Exista si posibilitatea ca incidentul sa fi fost editat ulterior, dar in lipsa altei surse, este doar o ipoteza. Este si primul bootleg Queen editat pe vinil, in 1975, cu titlul de Sheetkeeckers.
Setlistul este obisnuit pentru acea perioada, incepand cu Procession (banda), trecandu-se fluid, ca pe album, in Father to Son. Am descoperit Queen prin inregistrarile din anii 80, pentru a mentiona doar Wembley, Montreal sau Rio, asa ca pentru mine concertele din anii 70 si mai ales cele din primii ani de existenta ai trupei au un farmec aparte. Deja in 1974 Queen era o trupa cu relativ succes, iar coeziunea dintre membrii ei este remarcabila. Chiar daca nu exista inca maturitatea ulterioara, fiecare concert este un tur de forta. Sunt prezente puternic influentele psihedelice si experimentale, firesti pentru o trupa care avea drept idoli Led Zeppelin, Jimi Hendrix sau Beatles. Piesele sunt complexe, cantate integral, adesea cu modificari si improvizatii, iar sound-ul este foarte hard, neslefuit si mai ales fara sintetizatoare. Altfel. Vocea lui Freddie, asa cum se vede si in Father to Son, este departe de cea din anii 80, la fel ca si Brian May si Roger Taylor, care ating note surprinzator de inalte, in armonii vocale ce reproduc identic versiunile inregistrate. Unul dintre marile avantaje este ca in acesti ani Freddie comunica foarte mult cu publicul.
Freddie “Thank you, thank you. Good evening. We’d like to do something from Queen 2 album, you’d like that ? Yes, you would. It’s a number entitled Ogre Battle”. O piesa rapida, complexa si foarte hard, cu puternice accente Zepp, definitorie pentru Queen la inceputuri, cand compozitiile era complicate, iar textele stranii, adevarate poezii ciudate, scrise in mare parte de Mercury. Dupa mai bine de 5 minute de Ogre Battle, complet, cu mici modificari si improvizatii, Freddie declara “Nice one. Thank you, thank you very much. This one’s called Son and Daughter”.
O piesa care nu mi-a spus prea multe niciodata si pe care o consider un experiment puternic marcat de moda vremii, dar interesanta pentru partea vocala a lui Freddie si pentru chitara lui May, care introduce la mijlocul piesei si un solo ce prefigureaza Brighton Rock sau solo-urile sale din concertele ulterioare. Mult mai tarziu, Brian May avea sa povesteasca intr-un interviu ca ideea introducerii unui solo de chitara in fiecare concert i-a venit in primele aparitii in care a cantat Son and Daughter.
Freddie “Thank you, how nice. Ok, tell you what, it’s time you join in, everybody. This is called Keep Yourself Alive”. O versiune cu un intro radical diferit de album, mai rapida si plina de energie, sunand total diferit de varianta cantata in 1984 – 1985. “And I loved a million women in a beladonic haze …” Acelasi gen de versuri foarte inspirate, dar si foarte ciudate. Keep Yourself Alive indeed. “Thank you very much. I’ll tell what we’ll do right now. This is our current release. It’s called … he’s anounced it for me – the Seven Seas of Rhye”. O alta compozitie de exceptie, iar Mercury a refuzat mereu sa explice ce inseamna de fapt “Seven Seas of Rhye”, asa cum avea sa faca mai tarziu cu majoritatea pieselor, inclusiv cu Bohemian Rhapsody. Vocea lui Mercury este excelenta in tot concertul, iar aici se combina perfect cu Taylor si May, in armonii vocale exceptionale. La jumatate Mercury intercaleaza si o improvizatie de pian, destul de inspirata.
Modern Times Rock ‘n’ Roll prefigureaza Sheer Heart Attack, dar nu este una dintre cele mai bune piese ale trupei si nici nu a rezistat in timp, fiind scoasa din setlist destul de repede. Amuzant este ca la un moment dat Freddie incurca versurile piesei. Interesanta si chiar socanta fata de sound-ul din anii ’80, dar nimic mai mult. Freddie “We’d like to end, we’d like to end with a number we usually end with, a single, it’s called Liar”. Liar, in versiune completa, una dintre cele mai bune piese de inceput, care avea sa revina in numeroase turnee, chiar si in The Works, cand insa s-a preferat o varianta mult scurtata. Aici este varianta extinsa, de aproape 8 minute, exceptionala, ca de obicei. Chiar daca din ce spune Mercury ar fi ultima piesa a concertului, ar fi trebuit sa urmeze si encore, mai exact medley-ul rock’n’roll, care nu exista pe bootleg.
Puncte forte : un concert foarte bun din perioada de inceput, Father to Son, Keep Yourself Alive, Liar, calitatea deosebit de buna pentru o inregistrare veche de mai bine de trei decenii.
Concluzii : este greu de spus daca cineva obisnuit cu un Freddie cu mustata si cantand Radio Gaga ar gusta prea mult concertele din primii ani de existenta ai trupei, experimentale, psihedelice, stranii pentru gusturile de azi. Personal, le consider exceptionale si deosebite, dar cred ca “A Concert in London” este destinat mai curand fanilor care vor sa asculte totul decat ascultatorului obisnuit.
Piese :
01. Procession
02. Father To Son
03. Ogre Battle
04. Son And Daughter
Guitar Solo
Son And Daughter (Reprise)
05. Keep Yourself Alive
06. Seven Seas Of Rhye
07. Modern Times Rock'n'Roll
08. Liar
Coperta : www.queenbootlegs.nl
Poza concert : www.queenlive.ca
Mai multe fotografii din concert : www.repfoto.com
Timp de multi ani, a circulat legenda ca in timpul piesei Liar luminile de scena s-ar fi stins, din cauza unei defectiuni. Cum pe bootleg nu exista nici o intrerupere in timpul piesei, este doar o poveste sau este vorba de un alt concert, pe care nu l-am identificat inca. Exista si posibilitatea ca incidentul sa fi fost editat ulterior, dar in lipsa altei surse, este doar o ipoteza. Este si primul bootleg Queen editat pe vinil, in 1975, cu titlul de Sheetkeeckers.
Setlistul este obisnuit pentru acea perioada, incepand cu Procession (banda), trecandu-se fluid, ca pe album, in Father to Son. Am descoperit Queen prin inregistrarile din anii 80, pentru a mentiona doar Wembley, Montreal sau Rio, asa ca pentru mine concertele din anii 70 si mai ales cele din primii ani de existenta ai trupei au un farmec aparte. Deja in 1974 Queen era o trupa cu relativ succes, iar coeziunea dintre membrii ei este remarcabila. Chiar daca nu exista inca maturitatea ulterioara, fiecare concert este un tur de forta. Sunt prezente puternic influentele psihedelice si experimentale, firesti pentru o trupa care avea drept idoli Led Zeppelin, Jimi Hendrix sau Beatles. Piesele sunt complexe, cantate integral, adesea cu modificari si improvizatii, iar sound-ul este foarte hard, neslefuit si mai ales fara sintetizatoare. Altfel. Vocea lui Freddie, asa cum se vede si in Father to Son, este departe de cea din anii 80, la fel ca si Brian May si Roger Taylor, care ating note surprinzator de inalte, in armonii vocale ce reproduc identic versiunile inregistrate. Unul dintre marile avantaje este ca in acesti ani Freddie comunica foarte mult cu publicul.
Freddie “Thank you, thank you. Good evening. We’d like to do something from Queen 2 album, you’d like that ? Yes, you would. It’s a number entitled Ogre Battle”. O piesa rapida, complexa si foarte hard, cu puternice accente Zepp, definitorie pentru Queen la inceputuri, cand compozitiile era complicate, iar textele stranii, adevarate poezii ciudate, scrise in mare parte de Mercury. Dupa mai bine de 5 minute de Ogre Battle, complet, cu mici modificari si improvizatii, Freddie declara “Nice one. Thank you, thank you very much. This one’s called Son and Daughter”.
O piesa care nu mi-a spus prea multe niciodata si pe care o consider un experiment puternic marcat de moda vremii, dar interesanta pentru partea vocala a lui Freddie si pentru chitara lui May, care introduce la mijlocul piesei si un solo ce prefigureaza Brighton Rock sau solo-urile sale din concertele ulterioare. Mult mai tarziu, Brian May avea sa povesteasca intr-un interviu ca ideea introducerii unui solo de chitara in fiecare concert i-a venit in primele aparitii in care a cantat Son and Daughter.
Freddie “Thank you, how nice. Ok, tell you what, it’s time you join in, everybody. This is called Keep Yourself Alive”. O versiune cu un intro radical diferit de album, mai rapida si plina de energie, sunand total diferit de varianta cantata in 1984 – 1985. “And I loved a million women in a beladonic haze …” Acelasi gen de versuri foarte inspirate, dar si foarte ciudate. Keep Yourself Alive indeed. “Thank you very much. I’ll tell what we’ll do right now. This is our current release. It’s called … he’s anounced it for me – the Seven Seas of Rhye”. O alta compozitie de exceptie, iar Mercury a refuzat mereu sa explice ce inseamna de fapt “Seven Seas of Rhye”, asa cum avea sa faca mai tarziu cu majoritatea pieselor, inclusiv cu Bohemian Rhapsody. Vocea lui Mercury este excelenta in tot concertul, iar aici se combina perfect cu Taylor si May, in armonii vocale exceptionale. La jumatate Mercury intercaleaza si o improvizatie de pian, destul de inspirata.
Modern Times Rock ‘n’ Roll prefigureaza Sheer Heart Attack, dar nu este una dintre cele mai bune piese ale trupei si nici nu a rezistat in timp, fiind scoasa din setlist destul de repede. Amuzant este ca la un moment dat Freddie incurca versurile piesei. Interesanta si chiar socanta fata de sound-ul din anii ’80, dar nimic mai mult. Freddie “We’d like to end, we’d like to end with a number we usually end with, a single, it’s called Liar”. Liar, in versiune completa, una dintre cele mai bune piese de inceput, care avea sa revina in numeroase turnee, chiar si in The Works, cand insa s-a preferat o varianta mult scurtata. Aici este varianta extinsa, de aproape 8 minute, exceptionala, ca de obicei. Chiar daca din ce spune Mercury ar fi ultima piesa a concertului, ar fi trebuit sa urmeze si encore, mai exact medley-ul rock’n’roll, care nu exista pe bootleg.
Puncte forte : un concert foarte bun din perioada de inceput, Father to Son, Keep Yourself Alive, Liar, calitatea deosebit de buna pentru o inregistrare veche de mai bine de trei decenii.
Concluzii : este greu de spus daca cineva obisnuit cu un Freddie cu mustata si cantand Radio Gaga ar gusta prea mult concertele din primii ani de existenta ai trupei, experimentale, psihedelice, stranii pentru gusturile de azi. Personal, le consider exceptionale si deosebite, dar cred ca “A Concert in London” este destinat mai curand fanilor care vor sa asculte totul decat ascultatorului obisnuit.
Piese :
01. Procession
02. Father To Son
03. Ogre Battle
04. Son And Daughter
Guitar Solo
Son And Daughter (Reprise)
05. Keep Yourself Alive
06. Seven Seas Of Rhye
07. Modern Times Rock'n'Roll
08. Liar
Coperta : www.queenbootlegs.nl
Poza concert : www.queenlive.ca
Mai multe fotografii din concert : www.repfoto.com
Inregistrarea video (calitate medie) pe YouTube
0 comments:
Post a Comment