“Ba-er-zha-ke. Tradus in chineza, numele autorului francez forma un cuvant din patru ideograme. Ce vrajitorie si traducerea !”
Unul dintre cele mai bune romane pe care le-am descoperit in colectia Biblioteca Polirom. Dai Sijie, scriitor francez de origine chineza, exilat pentru a parasi binefacerile tarii natale, cineast, a cunoscut personal nebunia Revolutiei Culturale, romanul sau de debut fiind inspirat de aceasta perioada sumbra. Ulterior romanul a fost ecranizat, paradoxal in China, cu artisti chinezi (2002) marcand clar o deschidere de apreciat a guvernului de la Beijing. Prozatorul are un stil propriu, are ritm, isi simte si prinde personajele cu indemanare, intr-o scriitura voit simplista, cu accente naturaliste. Este povestea unui triunghi amoros, alcatuit din doi tineri, personajul principal si prietenul sau Luo, copii de intelectuali burghezi (suprema vina), trimis la reeducare intr-un sat pierdut de munte, si Micuta Croitoreasa, o virginala si prea frumoasa fata din acelasi sat, care se va darui total lui Luo, acceptandu-l pe celalalt doar ca prieten.
Scena de inceput este fabuloasa, personajul principal, violonist talentat, fiind nevoit sa le demonstreze taranilor abrutizati ce este acel instrument burghez, cantand o sonata de Mozart. Cum “sonata” si “Mozart” suna occidental si decadent, Luo o prezinta sub titlul “Luose gandeste la presedintele Mao”, provocand inspirat o tacere plina de respect si chiar lacrimi. Nu este singura scena in care cei doi reusesc sa reziste astfel reeducarii culturale, dar mi s-a parut cea mai fabuloasa, alaturi de numeroasele momente in care cuplul de artisti improvizati le povesteste taranilor inmarmuriti filme de propaganda de la oras. Istoria se repeta, iar comunismul este identic oriunde. Cei doi dusmani ai poporului nu au decat o vioara, un ceas desteptator, prea putine tigari si ulterior, prin metode nu prea ortodoxe, mai multe traduceri in limba chineza a operelor unor scriitori interzisi, precum Balzac, Stendhal, Dumas, Dostoievski si altii, furate de la o alta victima a reeducarii.
1984, Fahrenheit 451, utopiile infricosatoare, povestile despre romanii arestati de Securitate pentru carti interzise, arderea bibliotecilor “burgheze” in spatiul comunist, arderea pe ruguri a cartilor autorilor “evrei” in Germania nazista, totul culminand cu Revolutia Culturala chineza, cand totul devenea interzis. Munca mizera, saracia, murdaria, paduchii, “perisoarele de jad” (o specialitate locala : pietricele rotunde, de rau, inmuiate alene in saramura si apoi supte indelung, fiind scuipate pe podea), suspiciunile, speranta unei gratieri, cei doi rezista prin muzica, literatura interzisa, iar Luo prin relatia cu delicata Croitoreasa chineza. Cand cei doi se despart, iar Micuta Croitoreasa este nevoita sa scape de nedorita sarcina, rivalul sacrifica un volum de Balzac unui medic dispus sa riste. In final Micuta Croitoreasa va parasi definitiv satul, indreptandu-se spre marele oras, convinsa ca o femeie din romanele lui Ba-er-zha-ke, povestite de cei doi, nu ar fi facut altfel.
O voce aparte, o poveste diferita, despre reeducare, reactionari, carti interzise, iubirea intr-un regim totalitar si urmarile acesteia, dementa unei lumi impietrite in sine si suficienta siesi, auto-devorandu-se intr-un ritm ametitor. O carte dureroasa, cu un umor amarui, in spatele prostiei, suficientei si urii ivindu-se spectrul tenebros al lichidarii fizice si morale.
Dai Sijie – Balzac si Micuta Croitoreasa chineza, Editura Polirom, Iasi, 2002
Unul dintre cele mai bune romane pe care le-am descoperit in colectia Biblioteca Polirom. Dai Sijie, scriitor francez de origine chineza, exilat pentru a parasi binefacerile tarii natale, cineast, a cunoscut personal nebunia Revolutiei Culturale, romanul sau de debut fiind inspirat de aceasta perioada sumbra. Ulterior romanul a fost ecranizat, paradoxal in China, cu artisti chinezi (2002) marcand clar o deschidere de apreciat a guvernului de la Beijing. Prozatorul are un stil propriu, are ritm, isi simte si prinde personajele cu indemanare, intr-o scriitura voit simplista, cu accente naturaliste. Este povestea unui triunghi amoros, alcatuit din doi tineri, personajul principal si prietenul sau Luo, copii de intelectuali burghezi (suprema vina), trimis la reeducare intr-un sat pierdut de munte, si Micuta Croitoreasa, o virginala si prea frumoasa fata din acelasi sat, care se va darui total lui Luo, acceptandu-l pe celalalt doar ca prieten.Scena de inceput este fabuloasa, personajul principal, violonist talentat, fiind nevoit sa le demonstreze taranilor abrutizati ce este acel instrument burghez, cantand o sonata de Mozart. Cum “sonata” si “Mozart” suna occidental si decadent, Luo o prezinta sub titlul “Luose gandeste la presedintele Mao”, provocand inspirat o tacere plina de respect si chiar lacrimi. Nu este singura scena in care cei doi reusesc sa reziste astfel reeducarii culturale, dar mi s-a parut cea mai fabuloasa, alaturi de numeroasele momente in care cuplul de artisti improvizati le povesteste taranilor inmarmuriti filme de propaganda de la oras. Istoria se repeta, iar comunismul este identic oriunde. Cei doi dusmani ai poporului nu au decat o vioara, un ceas desteptator, prea putine tigari si ulterior, prin metode nu prea ortodoxe, mai multe traduceri in limba chineza a operelor unor scriitori interzisi, precum Balzac, Stendhal, Dumas, Dostoievski si altii, furate de la o alta victima a reeducarii.
1984, Fahrenheit 451, utopiile infricosatoare, povestile despre romanii arestati de Securitate pentru carti interzise, arderea bibliotecilor “burgheze” in spatiul comunist, arderea pe ruguri a cartilor autorilor “evrei” in Germania nazista, totul culminand cu Revolutia Culturala chineza, cand totul devenea interzis. Munca mizera, saracia, murdaria, paduchii, “perisoarele de jad” (o specialitate locala : pietricele rotunde, de rau, inmuiate alene in saramura si apoi supte indelung, fiind scuipate pe podea), suspiciunile, speranta unei gratieri, cei doi rezista prin muzica, literatura interzisa, iar Luo prin relatia cu delicata Croitoreasa chineza. Cand cei doi se despart, iar Micuta Croitoreasa este nevoita sa scape de nedorita sarcina, rivalul sacrifica un volum de Balzac unui medic dispus sa riste. In final Micuta Croitoreasa va parasi definitiv satul, indreptandu-se spre marele oras, convinsa ca o femeie din romanele lui Ba-er-zha-ke, povestite de cei doi, nu ar fi facut altfel.
O voce aparte, o poveste diferita, despre reeducare, reactionari, carti interzise, iubirea intr-un regim totalitar si urmarile acesteia, dementa unei lumi impietrite in sine si suficienta siesi, auto-devorandu-se intr-un ritm ametitor. O carte dureroasa, cu un umor amarui, in spatele prostiei, suficientei si urii ivindu-se spectrul tenebros al lichidarii fizice si morale.
Dai Sijie – Balzac si Micuta Croitoreasa chineza, Editura Polirom, Iasi, 2002
0 comments:
Post a Comment