Petru Cimpoesu - Simion Liftnicul

Roman cu ingeri si moldoveni. Editia a doua, Polirom, revazuta. Clar unul dintre cele mai bune romane romanesti post-decembriste, genul de scriitura la care revii de mai multe ori cu aceeasi pofta. Exista carti care nu fac poate parte din canoanele literaturii clasice, dar la care te intorci fara sa te plictisesti, pentru ca desi stii deja rand cu rand ce a scribalit autorul, tot iti place. Simion Liftnicul este una dintre ele. In plus, imi plac scriitorii care au talentul extraordinar de a gasi titluri geniale. Cum e si cazul acesta.

Pe scurt, povestea se desfasoara intr-un bloc obisnuit din Bacau, un Macondo transfigurat intr-o adresa cu etaje si scara si femeie de serviciu si administrator, cu "fosti" si actuali, cu esecurile, tepele, serviciile, ambitiile si nevestele oficiale sau nu ale fiecaruia, universul scarii de bloc atat de familiar oricarui roman. Numai ca Cimpoesu are superba intuitie de a parodia practic realismul magic care facea legea in literatura deceniilor trecute, creionand personaje savuroase, de la onomastica la preocupari - unul asculta BBC si nu crede in obiectivitatea massmedia romanesti, altul joaca la Loto toti banii din casa, un al treilea ia teapa dupa teapa, gospodinele se simt neglijate si batrane, avem si datornicii la intretinere, copilul genial, profesorul de yoga si eleva sa prihanita, avem Partidul Nehotaratilor in nuce, povesti de dragoste, gelozii, un profesor acuzat ca si-a lasat o eleva gravida, o lumea in egala masura reala, familiara, si ireala prin umor. Personajele din Simion Liftnicul pot exista, doar ca nimeni nu vrea sa se recunoasca in ele.

Numai ca in viata vesela a blocului, comunitate ancestrala si strans unita, ritmul domol si vesel al coexistentei se da peste cap ca un titirez intr-o buna zi, cand liftul refuza sa mai functioneze. Dupa cateva zile de asteptare, locatarii blocului bacauan afla cu stupoare ca in lift s-a mutat Simion, batranul si anonimul cizmar de la parter, care anunta ca aici va fi chilia sa, unde se roaga pentru pacatele celor din bloc si ale sale si unde vorbeste cu Dumnezeu. Imaginea ar fi aproape borgesiana, iar aceasta fractura a realitatii ar putea parea critica, dar tonul si aerul solemn-amuzant al personajelor nu i-ar conferi o dimensiune fictionala, relaxanta. Simion este un sfant mai micut, prizarit, pierdut prin calendar, dar urias pentru blocul in care locuieste, si nimeni nu indrazneste vreo clipa sa il conteste. Din chilia sa, pe care nimeni nu cuteaza sa o forteze, Simion se roaga, se gandeste, da sfaturi celor cu necazuri si mai ales povesteste o serie de pilde, notate si memorate de cei din bloc, precum Laptarul si brutarul, Povestea celui care nu ii placea Vivaldie, Sarma la romani.

Dar unul dintre cele mai bune pasaje ale romanului - si unul dintre cele mai inspirate pe care le-am citit vreodata, pur si simplu genial - este capitolul in care Cimpoesu, prin vocea lui Simion Liftnicul (colosala si aceasta titulatura), demonstreaza perfect argumentat de ce Iisus Hristos nu ar fi putut castiga alegerile din 2000, daca ar fi candidat pentru presedintie, fiind invins de eternul Ion Iliescu. Demonstratia este savuroasa, plina de haz si umor, dar perfect argumentata, incat la final nu poti decat sa intelegi, cu stupoare amuzanta, ca Hristos n-ar avea categoric nici o sansa in caruselul jocului democratic. Este fascinant sa vezi cum un astfel de eveniment ipotetic cel putin iesit din comun este in final acceptat de toata lumea ca ceva firesc si, pana la urma, chiar folositor.

Nu sunt decat cateva dintre elementele care fac din Simion Liftnicul o carte exceptionala. Scenele, personajele, dialogurile (unde Cimpoesu demonstreaza din nou o mana sigura), ideile fac din volum o experienta greu de uitat. Mie mi-a placut. Nu stiu cum sunt celelalte volume ale lui Petru Cimpoesu, dar daca sunt macar apropiate de Simion Liftnicul, ne gasim in fata unui mare prozator.

Nu voi divulga aici ce se intampla pana la urma cu Simion, in ce masura sfintenia sa ii schimba pe cei din bloc, cum evolueaza povestea fiecaruia. Pentru asta trebuie sa cititi cartea. Integral. O gasiti aici. Nu stiu nimic de Cimpoesu, vad ca nu e prea mediatizat, dar imi ajunge ca a scris o carte foarte buna.