Cum a plecat Cinabru la cumparaturi cu Cinabra. Ce a vazut el acolo, ce si-a gasit si de ce ii este rusine sa recunoasca.
Cinabru detesta sa mearga la cumparaturi. Cinabru detesta foarte multe alte lucruri, dar sa se plimbe printre sute de bipezi, sa se inghesuie printre rafturile multicolore, sa alerge ca disperatul ba intr-o parte, ba in alta si la final sa care sacose pana capata brate de gibon – iata ceva insuportabil. Dar cum cei doi pui de Cinabru nu pot fi inca atasati de o vaca, pentru a se hrani natural, Cinabra si Cinabru trebuie macar lunar sa mearga la hipermarket, dupa lapte praf, scutece si restul. Din lumea celor casatoriti si cu copii…. Sau si mai potrivit “Din suferintele tanarului tata”.
De regula este abandonat cu doua cosuri doldora la raionul Cultura/Bagaje, unde sta si arunca ochii peste ce au mai adus pentru culturalizarea maselor. Aici se gaseste Povestea Povestilor alaturi de Aladdin si Basmele Fratilor Grimm (in treacat fie spus, nici ele prea sanatoase). Aici vin gospodinele sa caute substitute in imagini colorate pentru vietile lor fantastice ; aici mai ajunge cate un ratacit care nu stie ce cauta ; aici te pocneste cate unul cu cosul cand te uiti printre rafturi, de-ti vine sa-l inviti intr-o calatorie peniana. Dar tot aici poti sa ai surpriza sa gasesti un Bukowski, un Celine, un Kundera. Alaturi de cum sa ne traim viata perfecta, cum sa-ti dezvolti liderul din tine, cum sa faci leucemie in zece pasi simpli.
Si tot aici, lasat nesupravegheat, Cinabru se plictisea printre rafturi. Dar cum i se promisese o cutie noua de tutun, era cuminte ca Tom Sawyer la scoala de duminica. Si tocmai cand aprecia rotunjimile seducatoare ale unei duduite, Le-a vazut. Pe ele. Toate.
Insert : pentru cei care ati ajuns mai tarziu pe aici, Cinabru este un bibliofil mizantrop, cu multe pasiuni care nu reclama compania altora, colectionar de colectii, care citeste doar carti elitiste, asculta muzica la fel si se indoapa cu filme de arta, cat mai necunoscute maselor. Asta e imaginea pentru cucerit fetele. Asortata cu o pipa doldora. In realitate, odata singur, Cinabru se mai uita la filme de kung fu din ’70 – ’80, asculta mult black metal si cand prinde timp citeste si carti mai putin zdrobitoare. Are multe secrete si placeri rusinoase, dar dintre carti cea mai cea ramane The Man. Stephen King. N-am inteles niciodata de ce dracului imi place asa mult, dar imi place. Si-l citesc cu delicii. Salem’s Lot, Carrie, Christine (inca preferata), Misery, carti pe care le stiu pe dinafara si le tin la loc de cinste. Spre rusinea mea. Iar aici gasisem It si Pet Sematary (ma rog, Cimitirul animalelor). La reduceri. La vreo 50 la suta din pretul initial si piperat.
Dupa o scurta negociere, ati vrea sa aflati ca Cinabru si-a cumparat ultimul Murakami, pentru a-l citi si a-l recenza pe aici. Asa ar fi trebuit sa faca. Cinabru si-a luat Stephen King, renuntand chiar la tutun. De pipa. Din care mai are doar un pic.
Atat de fericit a fost, ca la iesire, vazandu-i ranjetul pseudo-senzual si inimitabil infantil, Cinabra a declarat a jale :
“Sa vad cum ma imbrac atunci cand ma va intreba Turcescu de ce sotul meu l-a impuscat pe presedinte”.
Asa ca asta este. Mi-am luat Stephen King. Doua. In loc de Celine. Sau Murakami. Sau Corespodenta lui Kafka. Sau Camus. Asta sunt. Cum sa ne maturizam in zece pasi simpli. Si stiti ce ? Cinabru happy !!!
Cinabru detesta sa mearga la cumparaturi. Cinabru detesta foarte multe alte lucruri, dar sa se plimbe printre sute de bipezi, sa se inghesuie printre rafturile multicolore, sa alerge ca disperatul ba intr-o parte, ba in alta si la final sa care sacose pana capata brate de gibon – iata ceva insuportabil. Dar cum cei doi pui de Cinabru nu pot fi inca atasati de o vaca, pentru a se hrani natural, Cinabra si Cinabru trebuie macar lunar sa mearga la hipermarket, dupa lapte praf, scutece si restul. Din lumea celor casatoriti si cu copii…. Sau si mai potrivit “Din suferintele tanarului tata”.
De regula este abandonat cu doua cosuri doldora la raionul Cultura/Bagaje, unde sta si arunca ochii peste ce au mai adus pentru culturalizarea maselor. Aici se gaseste Povestea Povestilor alaturi de Aladdin si Basmele Fratilor Grimm (in treacat fie spus, nici ele prea sanatoase). Aici vin gospodinele sa caute substitute in imagini colorate pentru vietile lor fantastice ; aici mai ajunge cate un ratacit care nu stie ce cauta ; aici te pocneste cate unul cu cosul cand te uiti printre rafturi, de-ti vine sa-l inviti intr-o calatorie peniana. Dar tot aici poti sa ai surpriza sa gasesti un Bukowski, un Celine, un Kundera. Alaturi de cum sa ne traim viata perfecta, cum sa-ti dezvolti liderul din tine, cum sa faci leucemie in zece pasi simpli.
Si tot aici, lasat nesupravegheat, Cinabru se plictisea printre rafturi. Dar cum i se promisese o cutie noua de tutun, era cuminte ca Tom Sawyer la scoala de duminica. Si tocmai cand aprecia rotunjimile seducatoare ale unei duduite, Le-a vazut. Pe ele. Toate.
Insert : pentru cei care ati ajuns mai tarziu pe aici, Cinabru este un bibliofil mizantrop, cu multe pasiuni care nu reclama compania altora, colectionar de colectii, care citeste doar carti elitiste, asculta muzica la fel si se indoapa cu filme de arta, cat mai necunoscute maselor. Asta e imaginea pentru cucerit fetele. Asortata cu o pipa doldora. In realitate, odata singur, Cinabru se mai uita la filme de kung fu din ’70 – ’80, asculta mult black metal si cand prinde timp citeste si carti mai putin zdrobitoare. Are multe secrete si placeri rusinoase, dar dintre carti cea mai cea ramane The Man. Stephen King. N-am inteles niciodata de ce dracului imi place asa mult, dar imi place. Si-l citesc cu delicii. Salem’s Lot, Carrie, Christine (inca preferata), Misery, carti pe care le stiu pe dinafara si le tin la loc de cinste. Spre rusinea mea. Iar aici gasisem It si Pet Sematary (ma rog, Cimitirul animalelor). La reduceri. La vreo 50 la suta din pretul initial si piperat.
Dupa o scurta negociere, ati vrea sa aflati ca Cinabru si-a cumparat ultimul Murakami, pentru a-l citi si a-l recenza pe aici. Asa ar fi trebuit sa faca. Cinabru si-a luat Stephen King, renuntand chiar la tutun. De pipa. Din care mai are doar un pic.
Atat de fericit a fost, ca la iesire, vazandu-i ranjetul pseudo-senzual si inimitabil infantil, Cinabra a declarat a jale :
“Sa vad cum ma imbrac atunci cand ma va intreba Turcescu de ce sotul meu l-a impuscat pe presedinte”.
Asa ca asta este. Mi-am luat Stephen King. Doua. In loc de Celine. Sau Murakami. Sau Corespodenta lui Kafka. Sau Camus. Asta sunt. Cum sa ne maturizam in zece pasi simpli. Si stiti ce ? Cinabru happy !!!
16 comments:
Cinabra, noi doi trebuie să purtăm o discuţie serioasă :)) Cred că mă aflu în posesia unor leacuri, detectate de NASA la cererea lui Luis Lazarus, pe care aş vrea să ţi le aduc la cunoştinţă. Altfel risc să ies din supermarket, dacă vă văd prin zonă :)) Auzi tu, Kundera şi King, într-u raion în care se găsesc Răduleasca şi Columbeanu! Dezavuez astfel de alegeri =))
Doamne, că dragi îmi sunteţi :))
Medicamente, medicamente, leacuri batranesti si autentice. Raduleasca era la sectiunea bestseller, pe Columbeanu marturisesc sincer ca nu-l vazui. Erau si rafturile inalte.
Da io sunt sanatos, sunt sanatos.
:P Mi-a placut sesiunea de shopping la care am fost martora. :)) Acum stiu cum o sa procedee Iubi cu mine cand ma cara la (i)Real pentru cumparaturile lui lunare. Sa ma lase la carti, poate si termin una pana isi termina el perindarile printre rafturi.
Scufito, eu chiar reuseam sa citesc macar 20 de pagini pana isi aducea aminte nevasta sa ma recupereze. E mai comod decat in librarie, e mai mult spatiu si parca nu esti pazit chiar asa.
:D bravos Cinabra, asa se educa astia micii, cu iluzorii momente de libertate controlata.
Deci inca nu fumezi pipa, Cinnabar... daca esti cuminte, nu superi pe Stapanire si esti romantic ca la carte, poate primesti si tiutiun ;).
Trei puncte scazute pentru faptul ca nu te perindezi impreuna cu doamna sa o auti la cumparaturi. Eu cu iubitele mele asa fac, le ajut, le sustin moral, le fac masaj seara..
Ii place mai mult sa scape de mine. Si asa in final io car.
sucks. Cel mai singur ma simt atunci cand sunt inconjurat de oameni
Cum spunea marele Charles Bukowski : vad un milion de oameni, dar nici o fiinta umana.
Cinabru, asculta aici. Esti un Taliban! Nu ma pune sa dau detalii in public, ca dormi pe pres, mananci conopida fiarta o luna si nu mai pupi tiutiun pana la intrarea Turciei in UE ;).
Vezi tu, Aky dragule, pana sa acuzi pe cineva ca e "taliban", bine ar fi sa stii ce inseamna taliban. Nici io nu vrea sa dau detalii. Decat ca poate lumea nu este in alb si negru. Dar sigur nici in roz.
Cinabra, iar ne batem.. cerem mediere internationala. Talibanu e unu mic, negru, ciomofloc si exploziv ca Achmed. Macar la una din astea probabil te inscrii. Paote chiar mananci conopida fiarta si morcovi cruzi w.endul asta. Te iert, insa, daca scrii curand despre Murakami.
Nu-s Achmed, dar iti accept scuzele si promit sa ma ocup de Murakami cat de curand. Timpul este singura problema. Fie, te iert, Aky creature.
Re Aky: Lasa ca intra Turcia la tine si pupa tutun
Silence. I kill you. =))
silance you. belive me
king rules a big time!când mai faci eXcapade in temple de consum, arunca o privire dupa cartile pe care le-a scris sub pseudonim ( richard bachman -ca sa-si faca concurenta)
sunt devorabile.
Post a Comment