30 Jun 2008

Jostein Gardeer - Fata cu portocale

4 comments



Cum ar fi sa iti pierzi tatal la o varsta atat de marunta incat nu iti aduci aminte mai nimic ? Prezenta construita artificial din fotografii, relatari venite de la cei care l-au cunoscut si, daca esti norocos, filme vechi, realizate cu un aparat hodorogit, este mai chinuitoare decat lipsa ei totala. Eroul romanului "Fata cu portocale" este un pusti de 15 ani, Georg Olav pre numele sau, care si-a pierdut tatal pe cand avea prea putini ani ca sa-si aminteasca prea multe. Abia dupa mai bine de un deceniu in mainile sale ajunge, mai mult sau mai putin din intamplare, o lunga scrisoare lasata de tatal sau, Jan Olav. Corespondenta cu un iz putin macabru, primita din partea unui tata necunoscut.



In "Fata cu portocale" Jostein Gaarder iti lasa un puternic gust de Haruki Murakami. In esenta, romanele niponului urmeaza o traiectorie deja stabilita : unui om obisnuit, cu nimic mai bun sau mai rau decat altii, i se intampla intr-o zi, pe neasteptate, ceva deosebit. Ceva atat de ciudat, de fantastic, de neobisnuit si chiar de inspaimantator incat ii da intreaga viata peste cap si il forteaza sa aleaga un alt drum. Lui Jan Olav acel ceva i s-a intamplat la varsta de 19 ani. Atunci a vazut intr-un tramvai o fata care avea in brate o impresionanta punga cu portocale, niciuna identica alteia. Numai ca daca Murakami porneste de la astfel de stranietati pentru a construi edificii narative fantastice, Jostein Gardeer foloseste un astfel de pretext narativ pentru a prezenta o emotionanta poveste de dragoste.

In maniera kunderiana, Jan Olav incearca sa o ajute pe fata si reuseste sa ii rastoarne punga cu portocale, niciuna identica alteia, iar acestea incep sa se rostogoleasca prin tramvai, intr-un moment literar de o exuberanta candoare. Cine este fata cu portocale, de ce cara dupa ea o imensa punga, plina cu kilograme bune de portocale, de ce l-a ales pe Jan Olav dintre toti, care este taina ei ? Intrebari care vor deveni obsesii. Este doar inceputul, pentru ca tanarul Olav se va indragosti nebuneste de fata cu portocale, o va cauta prin tot orasul, va pandi toate tramvaiele si locurile unde ar putea aceasta sa apara, va face zeci de scenarii, pentru a ajunge pana la urma in indepartata – pentru el si pentru multi – Spanie, la polul opus din toate punctele de vedere. Ii afla misterele, sunt mai indragostiti ca oricand si totul se termina intr-o frumoasa poveste de dragoste, impartasita postum de catre tata, fiului.

Si tocmai aici, dupa mine, Jostein Gaarder rateaza cartea. Avea o premisa extraordinara, avea o poveste misterioasa si plina de simboluri si valente exceptionale, putea sa realizeze o constructie epica fabuloasa, cu elemente fantastice, asa cum a dovedit ca stie sa o faca in “Lumea Sofiei”. Stie sa duca o naratiune de la inceput la sfarsit, stie sa o edifice asa cum trebuie, stie sa te tina in suspans literar de calitate. In loc de asta, “Fata cu portocale” devine un simplu roman “de dragoste”, moralizator, bun, cu siguranta apreciat de cei care vor sa se relaxeze cu un roman, intr-o dupa-amiaza de sambata. Insa nu este nimic mai mult. Un roman care putea sa fie mult, mult mai mult, si se multumeste sa fie doar bun. Pacat.

Daca pana la urma misterul fetei cu portocale se dovedeste nesperat de previzibil si banal, relatia construita abrupt si epistolar dintre tata si fiu, avand in comun o pasiune neasteptata si stranie (totusi), emotioneaza si place. Felul in care iti imaginezi ca a decriptat fiul mesajul de la tata te pune pe ganduri. Nu este cu siguranta cel mai bun roman al lui Jostein Gaarder. Nu este nici rau. Doar dezamagitor si, pe alocuri, tezist si chiar siropos. Daca l-as recomanda ? Nu prea.

29 Jun 2008

Back from the dead…

27 comments

A fost o vacanta destul de lunga, dar nu suficient de lunga pentru a pune totul la punct. Am mai citit ce se mai intampla pe bloguri, am ratat ceva evenimente si subiecte, o leapsa sau mai multe, mi-am mai luat niste carti, niste concerte Queen. Doua volume din O mie si una de nopti in BPT. Mai imi lipsesc destule. Cred ca am ratat si un scandal pe niste bloage, i-am prins doar ecourile. M-am descurcat destul de bine cu sevrajul, desi uneori imi cam venea sa public ceva aici. Constat ca si altii au cam lasat-o moale in perioada asta, or fi pus ceva in vara si in caldura.

Multumesc celor care m-au vizitat in aceasta perioada si au avut gentiletea de a lasa cateva comentarii, m-au facut sa ma remontez un pic. Multumesc tuturor celor care au trecut pe aici, scuze ca nu s-a mai schimbat mare lucru pret de o luna. Aproape. Multumesc si pinguinilor constipati care au gasit de cuviinta sa ma muste de posterior in absenta, pe alte bloage sau echivalente, constat ca in unele zone nu se mai prinde Cartoon Network si nu se mai dau anti-depresive fara reteta. In definitiv merita si reclama negativa, nu, dragilor ?

Am schimbat tema, mai am inca de lucru – fonturi, culori, sa invat cum sa scap de lotusul ala insipid si sa pun ceva fain in loc. De corectat, de modificat, de pritocit. In rest, mi se pare ok. Oricum, mai lizibila. Am schimbat si blogroll-ul, l-am reorganizat pe domenii, oarecum. Sper ca e macar acceptabil aspectul. Daca mai este cineva pe care, spre rusinea mea, am uitat sa il trec, rog sa imi atraga atentia. Sunt batran si uituc.

Asa cum mi se intampla de fiecare data, n-am prea reusit sa fac nimic din ceea ce imi propusesem, asa ca eventualele rubrici noi mai au de asteptat. Nu stiu cat, poate pana oi lua vreun nesperat si mult dorit concediu. Sau pana cand toti cei care au peste un milion de dolari in cont isi vor imparti averea cu mine. Nu prea mai am nici tutun, ceea ce ma face relativ iritabil. Astept sa apara intr-un final Robert Musil la Polirom. E al dracului de cald. Si nu mi-ar fi stricat ceva mai mult somn.

Va multumesc pentru sustinere si sa ne citim cu bine pe viitor.

8 Jun 2008

Vacanta….posibil permanenta

17 comments
Incepand de astazi, intram intr-o mult asteptata vacanta. Din varii motive, mai ales de oboseala. Si o cantitate considerabila de sictir. Daca nu va fi o vacanta permanenta si blogul nu va fi inchis, ne vom revedea/reciti din 1 iulie 2008. Eventual in hainute noi, cu una-doua rubrici proaspete si niste schimbari si reorganizari prin blogroll. Sau pur si simplu the end. Inca nu m-am decis.

Pana atunci toate cele bune, tuturor. Posibil sa nu fiu prea departe, asa ca daca doriti sa comentati sau sa dati un mail, s-ar putea sa raspund destul de repede. Oricum ar fi, multumesc celor care au comentat, scris, laudat sau injurat. Voi mai citi alte bloguri si voi mai comenta pe ici, pe colo.
Daca voi decide sa pun punct aici, a fost interesant. Oricum, o experienta...

2 Jun 2008

Orlik – Stanwell Guarana

12 comments
Marca : Stanwell Guarana
Producator : Orlik Tobacco
Tutun : Brazilian Highland Virginia, Burley, Black Cavendish
Aspect tutun : taietura marunta, panglici scurte si foarte inguste
Aroma : guarana, putina lamaie
Tarie : scazuta
WAF : mediu
Pret : 29.5 Ron / Plic 50 g
Magazin : Calea Victoriei 222

Dupa Skandinavik Vanilla si inca o cutie de Sunday’s Fantasy, venise momentul unei schimbari. Tot un tutun aromatic, dar ceva nou. Ceva nu foarte puternic, potrivit pentru vara, si eventual cu o aroma exotica. Dupa mai multe cautari, am ales Stanwell Guarana. La a treia pipa imi dau seama ca a fost o alegere inspirata.

Odata deschis plicul, aroma este foarte puternica si exotica. Guarana. Un amestec de fructe, putina lamaie si aparent un strop de alcool. Trei feluri de tutun, Virginia si mai ales Burley amestecandu-se cu foarte putin Black Cavendish (nu strica sa fie mai mult). Nu foarte umed, spre deosebire de alte aromatice, dupa 30 de minute a fost tocmai bine uscat pentru o fumata. Datorita taieturii se pune usor in pipa, aerisit, chiar daca dupa uscare se umfla ceva mai mult. Se aprinde usor si arde surprinzator de lent, uniform, fara a necesita reaprinderi dese. Nu se infierbanta atat de mult ca alte aromatice si se fumeaza nesperat de uscat, dar poate intepa daca este fumat prea repede.

Aroma initiala este fructata, foarte intensa, dulce-acrisoara, de la guarana, tutunul simtindu-se in fundal. Un miros specific, din cate am citit (nu auzisem pana acum de guarana, si nici nu am gasit guarana “natur”). Dupa prima treime a bolului aroma exotica se disipeaza aproape complet, fiind inlocuita de gustul de Burley, cu aroma sa de nuca, si un strop de Cavendish. Un fum surprinzator de racoritor in prima parte, dens si placut mai tarziu. Are destula nicotina pentru un aromatic, chiar daca pare un tutun usor. La final raman mici bucatele de tutun si un scrum negru-cenusiu.

Un tutun care m-a surprins placut. Alte retete cu Burley nu mi-au placut, dar de aceasta data amestecul dintre exotic si Burley este unul foarte reusit. Se fumeaza bine, usor si placut. Alte varietati cu arome de fructe, precum Exclusiv Wild Mango, sunt net inferioare. Pretul este accesibil. Este primul Stanwell incercat, cu siguranta ca nu va fi si ultimul. Recomandat tuturor celor care vor ceva exotic, dar in egala masura un tutun aromatic si bun. Potrivit si pentru un incepator. Imi place ca Orlik ofera ceva inedit.


Foto : http://www.tabachok.ru
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...