Iain Rob Wright - Sam

Cel puțin teoretic Exorcistul a epuizat magistral tema copilului posedat și torturat de o entitate demonică, fie ea Pazuzu sau vreunul dintre cei ce alcătuiesc sumarului Dicționarului Infernal purtând semnătura lui de Plancy. Simpatice fragmente ale imaginariului, deși un pic prea diforme și chiar cornute. Cartea a apărut în în 1971, a fost un triumf și a devenit repede un titlu clasic al genului, în bună parte datorită incredibile ecranizări realizate la scurtă vreme după aceea de William Friedkin, și astăzi un exemplu de transpunere în lumea celuloidală a unui horror de referință.

Sixty-Five Stirrup Iron Road

Un titlu care cel puțin la nivel teoretic avea elementele esențiale pentru a accede la statutul de memorabil. Titlu definitoriu pentru noul val horror. Genul de carte pe care ajungi să o citezi și să o treci în toate notele de subsol și bibliografiile unor imaginare studii și eseuri dedicate genului cu subgenurile sale. Așa cum se întâmplă mai de fiecare dată, printr-o stranie și sucită ironie a unui destin dominat de ironică fatalitate și un dram de amară soartă, rezultatul final este net inferior intenției de plecare. Și în locul unei scrieri colective care să revoluționeze genul și să devină aproape instantaneu o carte clasică avem o poveste de groază cu nimic deosebită de altele, o scriitură fără sclipire și o dovadă că uneori prea mulți autori de calibru greu ajung să se saboteze reciproc. Aidoma unor șobolani mutanți închiși într-o cușcă indestructibilă,  ce ajung în cel mai scurt timp să se devoreze reciproc, eliminându-se prin sfârtecare, iar ultimul highlander va recurge fără îndoială la autocanibalizare. Pe scurt - un eșec.