Richard Bachman - The Regulators

 Publicat în Revista de Suspans, nr 16, ianuarie 2014, cu titlul ”Un western horror”

A fost Richard Bachman în copilărie un fan al filmelor şi serialelor western? Poate a prins la un televizor alb-negru seria de succes Lone Ranger, cu eroul cabalin Silver, sau aventurile în care mai de fiecare dată John Wayne triumfa. Poate că în copilărie şi adolescenţă va fi fost fascinat de acel Vest Sălbatic imaginar, cu orăşele prăfuite, cu şerifi altruişti, aparent invincibili, gata să răpună cu ultimul glonţ trei până la patru răufăcători, şi anti-eroi atât de înzestraţi cu trăsături negative, încât ajungeau carismatice clişee. Posibil. Chiar probabil. În definitiv, chiar şi autorii imaginari au dreptul la o biografie, şi de ce aceasta nu ar avea astfel de mici detalii aparent neînsemnate? Pentru că The Regulators, publicat în 1996 ca un companion al romanului Desperation (apărut sub semnătura lui King), este în esenţa sa un western. Modern. Aparent optzecist, dacă Poplar Street din  Wentworth, Ohio, nu ar fi unul din acele locuri prinse într-o eternă bulă temporală, unde totul este minunat şi nesfârşit. Unde toţi se cunosc între ei. Sunt aparent prieteni. Ştiu cam ce este esenţial unul despre celălalt. Îşi zâmbesc. Este un cartier bun. O zonă bună. Chiar într-o vară sufocată de căldură. Un western horror. Un western caricatural şi grotesc. Foarte sângeros. Cred că Bachman/King s-a distrat pe cinste construind din cuvinte şi imagini această lume, la fel cum a făcut-o în carte şi sinistrul Tak, vampirul energetic dependent şi ahtiat după suferinţă, care nu ezită să îl folosească pe micul Seth ca receptor şi emiţător. O unealtă prizonieră în mintea lui Tak.

John Bull. Royal English Pipe Tobacco

Tutun : latakia, virginie, burley, black cavendish
Aspect tutun : ribbon
Aroma : latakie, foc de tabără, clasic pentru un english ușor
Tărie : scăzută
WAF : mediu
Prezentare : pachet de 42.5 grame

Produs de Scandinavian Tobacco Group. Prezentat ca Royal English etc, etc. Nu mă așteptam la ceva mai mult decât un drug-store tobacco, o mixtură ieftină și puternic chimizată, iar dacă nu ar fi avut latakie presupun că aș fi lăsat-o pentru un viitor incert. Destul de îndepărtat. Și în aceeași notă confesivă trebuie să recunosc aici că am cedat ispitei mai ales datorită mascotei de pe pachet, un mops sau boxer (în fine, un soi de creatură canină ridată și cu o figură relativ bleg-agresivă) care în planul imaginarului colectiv pare surprinzător de ”english”. Din fericire pentru mine l-am încercat. Nu mi-a părut rău.

Mixtură de latakie, virginie, burley și presupun o doză serioasă de black cavendish - nu că aș avea ceva împotrivă, îmi place mult black cavendish-ul când joacă rol de bază - acest amestec Regal și Englezesc este în esența sa o mixtură cu latakie pentru începători, fără prea mari pretenții aristocratice și la un preț decent, ceea ce însă nu îl face un tabac de evitat. Dar nici unul de recomandat pentru latakioți sau celor care vor un tutun foarte dur și pe alocuri nepermis de aspru. Arde destul de bine și fumează rece în briar, cu și fără filtru, și nici în corncob nu s-a făcut de râs. Fără surprize neplăcute de-a lungul fumatelor, gustul este egal, de amestecătură englezească medie ca intensitate, ușoară și prietenoasă mai ales cu debutanții în domeniu, cu un pic de dulceață de la virginii, iar burley-ul mai mult un picant condiment prea puțin prezent. Domină gustul de latakie pe o doză bună de cavendish, și ar merge ca tutun de toată ziua, deși îi lipsește acel ”ceva” greu de definit care l-ar face memorabil. Dar merge, și merge bine.

John Bull. Royal English Pipe Tobacco este un tutun englezesc relativ ușor, ce se fumează bine și fără prea mari pretenții, bun pentru orice moment al zilei și mai ales pentru cei care vor să descopere un amestec lejer cu suficient gust de latakie. Deloc rău, se situează undeva între mediu și bun, și nu l-aș evita în viitor dacă aș mai avea ocazia să stăm la taclale. Interesant, eventual cu repetir.

Foto: tobaccoreviews.com

Field Master (Sutliff Private Stock)

Tutun : latakia, virginii, burley, oriental
Aspect tutun : ribbon
Aroma : tipic englezesc, puternic
Tărie : ridicată
WAF : foarte scăzut
Prezentare : cutie de 1.5 oz

Din prezentarea de pe tobaccoreviews.com aflăm, nu foarte surprinzător după ce ai încercat acest amestec al celor de la Sutliff, că a fost ales în 2013 ca cea mai bună mixtură ”english” la Richmond C.O.R.P.S. Show în 2013. Fumătorii de pipă din Richmond. Frumoasă și tentantă carte de vizită. Este clar un tabac matur și puternic, plin de personalitate, dar pe care categoric nu l-aș fi înțeles în perioada de splendidă și stupidă naivitate în care mă împăcam nesperat de bine cu invenții diabolice precum Borkum Riff. O tempora o mores. Deși mai bine s-ar potrivi sancta simplicitas. Și ieșind din această scurtă incursiune în trecut să vedem ce și cum cu acest tabac pe a cărui etichetă un jocheu și al său cal sunt surprinși în plin galop. Sugestia unei arome perfecte pentru un asemenea eveniment.

Dacă pe cutie Field Master este prezentat ca un mix între latakii și virginii maturate, pe site-ul producătorului descrierea adaugă și burley, plus o doză de ”turkish” la lista ingredientelor, iar mirosul este foarte puternic, de afumat, de rășină arsă, de foc de tabără (cel mai des întâlnite comparații pentru a descrie strania și delicioasa latakie). Intens, emanat de firicelele destul de umede și închise la culoare, fin tăiate, ici și colo cu puncte aurii. Se aprinde un pic mai greu, dar apoi va arde constant până la sfârșit, cu un fum relativ rece și fără să fie necesare reaprinderi dese. Iar gustul... ce ar fi un tabac de pipă fără gustul mereu în căutarea unei eluzive perfecțiuni?

Field Master este un amestec englezesc tare, dominând fără drept de apel gustul de latakie, copleșitor și aspru, încărcat de nicotină - nivelul este peste generozitate - cu foarte puțin din virginiile aici dulci-amărui și vag la bază note de burley pentru susținerea întregului și poate, doar poate, ceva orientale. Dar esența este latakia, ceea ce îi conferă atât volum, cât și o interesantă personalitate. Nu este un amestec pentru fiecare zi sau oră, cel puțin pentru mine, căci riscă să îl silească pe fumător să abandoneze cursa cu un colorit gălbui al faciesului și nevoia de o pauză. Dar la ocazia potrivită este un tabac ce necesită nu doar familiarizarea cu latakia cât și rezistența experienței și pe cea în fața unui tutun bărbătesc și dur.    

Interesant și foarte bun, tutunul cu jocheu și căluț este perfect pentru cei care au nevoie pe lângă atât de mult dorita vitamină N de gustul latakiei. Greu de descris, oribil pentru nefumători și chiar pentru cei care fumează țigări, dar imposibil de uitat. Sau de abandonat. Cine are nevoie de un english de clasă îl va găsit aici. Recomandat.

Berkshire (Sutliff Private Stock)

Tutun : latakia, oriental, virginii, perique
Aspect tutun : ribbon
Aroma : tipic englezesc, cu note dulcegi
Tărie : medie
WAF : scăzut
Prezentare : cutie de 1.5 oz

Sunt și prieteni generoși cu viciile noastre. Mereu atenți la plăcerile care ne ucid cu încetul pentru a da un sens plictiselii cotidiene. Sunt cei care se ivesc în perioadele de restriște cu un zâmbet puțin jenat și un pachețel de tutun, cu o sticluță miraculoasă și spirtoasă, cu o extensie la acel boardgame pe care îl visezi și noapte, și în orele de trezie. Nimic mai rar decât un asemenea prieten, ca cel care s-a prezentat într-un moment de secetă nicotinică având asupra sa, la purtător, două cutii de tutun de pipă Sutliff. Unul fiind acest Berkshire, prezentat ca făcând parte din Sutliff Private Stock. De parcă mai era nevoie de o asemenea introducere când dai de un tabac ”english”. Aferim, bre. Deși nu e musulman.

Berkshire este un amestec generos de latakie, orientale, virginii dulcege și ceva perique, cât să condimenteze fără a diminua (lucru greu, ținând cont de ifosele piperate ale acestuia), potrivit de umed-lucios în cutia rotundă, dominând brunul închis și negrul tăiate în firicele tip ribbon. Mirosul este delicios și angajant pentru un pipar cu oarece vechime, probabil puțin intimidant pentru un neofit, oribil pentru soția prea îndelung răbdătoare cu tentativele mereu eșuate ale soțului de a transforma odaia mică într-o vizuină-fortăreață. Se aprinde destul de ușor, iar arderea este echilibrată, fără a încinge pipa și fără a transforma mult încercatele papile în mici excrescențe agonice.

Problema cu amestecurile atât de complexe este că devine o joacă de copil să le ratezi, să pui prea multă latakie sau să exagerezi cu perique-ul bine fermentat, transformând totul într-o mixtură despre care e mai bine să nu vorbim. Un rateu. Dar Berkshire este o reușită. Odată aprinsă pipa gustul este cel tipic pentru un tabac ”english” - cât de cuprinzător și în egală măsură de limitativ este termenul - cu o doză suficientă de latakie dominând fără drept de apel jocul între dulceața virginiilor, discrete și retrase în fundal, și notele de mirodenii ale orientalelor, în vreme ce gustul de perique este doar un bine ales condiment. Egală și plină, fără schimbări și căderi bruște, spre final aroma ”englezească” devine mult mai puternică, iar mirosul din cameră demonstrează că îți place să fumezi, dar nu vrei să ai companie. Cel puțin nu pe cineva care să nu aprecieze latakiile. Încărcătura de nicotină este generoasă, mai mult decât suficientă, și chiar dacă nu este un tabac pe care să-l fumezi mereu, zi după zi, este unul la care merită să revii periodic. Și de fiecare dată cu multă, multă plăcere.

Berkshire (Sutliff Private Stock) este o mixtură englezească bună spre foarte bună, un amestec preparat cu inspirație admirabilă, dar cu o durată de viață foarte scurtă tocmai din cauza calității. S-a dus repede, ca cei mai buni dintre noi. Mi-ar plăcea să se găsească și la noi, deși momentan este doar o dorință fără prea mare acoperire sau speranță. De încercat. Și eventual, dacă există posibilitatea, de adăugat la provizie.

Jacht Club

Tutun : black cavendish, virginia
Aspect tutun : ribbon
Aroma : fructată, aromatic clasic
Tărie : scăzută
WAF : mediu
Prezentare : pachet de 40 g

A început cu o confuzie. Un amic (să-i lăsăm acest statut ambiguu) dependent până la nevroză de tutunuri rulate și-a făcut din nou provizia vag lunară din vecina Ungarie. O sacoșică plină de pachete și pachețele multicolore, pline cu tabac, cărora le poate dedica la orice oră adevărate ode surprinzătoare, pline de poetic și culori extatice, cu atât mai stranii cu cât vocabularul său uzual este fatalmente limitat. Din grabă, neatenție sau un strop de lăcomie printre ele s-a strecurat și un pachet de 40 de grame cu titlul ambițios de Jacht Club. Și o siglă ce m-a făcut să mă gândesc, nu cu prea mult entuziasm, la eternul și celebrul Captain Black. Deși prin definiție un Harpagon modern amicul mi-a dăruit cu o generoasă mârâială pachețelul. Pentru analiză. Și extincție rapidă. El nu era dispus la experimente.

Tutun unguresc produs de Jona, Jacht Club este prezentat ca un amestec de black cavendish și virginie, cu un casing aparent complex de melasă, mirodenii și sirop de arțar. Pe scurt presupun că sunt denumiri benigne pentru chimicale. Cum Black Gold Special a fost în ultima vreme tabacul cotidian, nu în ultimul rând datorită prețului, i-am dat o șansă și acestui nou venit. Rezultatul a fost surprinzător, în pofida primei impresii foarte modeste. Vine destul de uscat în pachet, mixtura clasică dominată de cavendish, iar aroma inițială este de patiserie, de tutun ieftin puternic aromatizat, de nicotină îmbibată în esențe de tot soiul. Nu prea promițător. Aprins, arde relativ bine până spre final, fără surprize neplăcute ori bolboroseli. Nimic din cazanul macbethian în care transformă pipa unele aromatice cu multă reclamă, culori pastel pe cutie și mare doză de dezamăgire.

Gustul este plăcut, mai curând a tutun natural, puternic a cavendish, cu ușoare note dulcegi de virginie, în vreme ce aroma lăsată în cameră se apropie de ”mediu” pentru nasul atât de sensibil al nefumătorilor. Prea puțin din casing-ul anunțat se strecoară discret, ca un fur altruist și atent să nu deranjeze gazda adormită, în amestecul final. Și nesperat de rece. Fără să-ți atragă atenția prea mult, e o mixtură corectă, lipsită de blazon și mari pretenții, dar care își face treaba la un preț mai mult decât modest (din ce am văzut pe okazii, unde se mai găsește din când în când). Rămâne un scrum fin, negricios, repede spulberat pe masă dacă nu ești atent.

Interesant acest Jacht Club, o variantă maghiară a deja renumitelor drugstore tobaccos atât de blamate când capeți ceva experiență, devenite repede o plăcere vinovată și solitară. Mediu calitativ, corect ca prezentare și posibilități, nu este tutunul după care să alergi sau pe care să îl visezi, dar poate fi în anumite circumstanțe un companion discret și deloc rău. Merită încercat în lipsă de altceva și peste alte tutunuri aromatizate mai cunoscute, dar fatalmente mai puțin reușite. 

Foto: tobaccoreviews.com