14 Jul 2008

Un an…

Pe 15 iulie anul trecut puneam primul post, fara sa stiu exact ce si cum, mai mult ca o forma de terapie. Era o perioada stresanta. Pentru ca este mai bine sa iti consumi ceva timp si nervi cat mai des decat sa stai intins pe canapea – sau, in Romania, ciucit pe scaun – si sa te auto-exorcizezi. Plus ca revine mai ieftin pe cap de melc furajat. Psihoterapia este foarte scumpa si pe taramurile mioritice. Si e plictisitor sa vorbesti despre tine cu cineva platit pentru asta. Ca Bukowski, sunt cuvintele pe care le scrii ca sa te linistesti. Sa nu cedezi.

Nu sunt blogger si nu voi fi niciodata. Nu ma intereseaza si nu mi-o doresc. O confrerie post-moderna careia nu ii apartin. Nu fac parte dintr-o comunitate, dintr-un grup sau dintr-o gasca. Habar n-am care sunt rivalitatile, prieteniile, interesele, cum se scoate banul greu din povestea asta, care sunt evenimentele, taierile de mot si chiuretajele la care ar trebui sa particip. Citesc doar oamenii pe care ii gasesc interesanti, chiar daca nu sunt printre bloggerii “de top”. Am si eu sensibilitatile mele. Scriu doar ceea ce vreau, si ma intereseaza mult prea putin numarul de unici pe zi. Si nici nu ma intereseaza sa seduc scriptic domnisoare cutremurate de cateva cuvinte razatoare printre ferigi, la soare, ca sa-l parafrazez pe Jules Valles. La inceput puneam carti, poeziile altora si mici texte, concerte Queen, apoi cate un film, mai tarziu tutunuri de pipa, cate o leapsa, liste, cronici, anunturi. Cateva decese. Si tot asa. Am crescut un pic, exact cat trebuia. Am evitat tot ce era prea popular, prea cautat, prea cerut. Sa incercam sa oferim altceva, camarade. Cartile au fost fundatia, restul s-a dezvoltat oarecum firesc. Firesc pentru mine. Pacat ca adesea nu am timpul si energia de a scrie tot ceea ce as putea.

Am cunoscut virtual oameni cel putin interesanti, cu unii dintre ei poate m-as intalni la un moment dat. Daca as putea sa depasesc anumite obstacole inerente. Din tot blogroll-ul meu cunosc relativ bine doar trei persoane, si intr-un fel sau altul am lucrat cu fiecare, am impartit niste lucruri, am trecut prin niste zile. Cu o a patra m-am intalnit o singura data, ii citesc si acum blogul si recitesc uneori cartile.

Citesc zilnic 15 – 20 de bloguri, unele imi plac cu totul, altele partial, unele imi starnesc adesea invidia prin calitate si forta, altele ma amuza. Sunt oameni care scriu extraordinar, si din pacate nu sunt cititi mai mult. Presupun ca sunt altii care scriu mizerabil si au vizite garla. Presupun. Am dat peste oameni care merita, dar am dat si peste cretini socanti in imbecilitatea lor delabrata, frustrati juvenil-acneici, incapabili sa accepte ca singura dovada de noblete din partea lor ar fi sinuciderea. M-am ciocnit de agramati agresivi, de toleranti isterici, de farisei epileptici. M-am ciocnit si am mers mai departe. Ceva din balele lor a ramas, dar trece la dus. Cu apa vie, apa moarta.

Am vrut sa renunt la un moment dat. Cred ca toata lumea trece prin asta. Am revenit pentru ca sevrajul a fost cam dificil, pentru ca toata jucaria asta ma relaxeaza, pentru ca este placut sa ai un proiect numai al tau, indiferent cum l-ai numi. Tonul, temele, ideile au inceput sa se schimbe. Cinabru, ca personaj, s-a schimbat. Am revenit pentru ca am dorit sa revin si pentru ca unora le-as fi lipsit, cu elucubratiile si isteriile mele calm-dubitative, atat de asemanatoare uneori cu dansul Sf Vitus. Macar am fost mereu sincer.

Va multumesc celor care ma cititi. Uneori ma gandesc, fara doza inerenta umanului de cabotinism, ca nu se prea merita. Nu se prea merita sa mai scriu pe aici. Ar trebui, precum Al Bundy, sa-mi fac o gradina de legume pentru a-mi combate stresul. Nu-mi place sa lucru in gradina. Pe urma imi dau seama ca unora chiar va place. Asa ca mai raman pe aici. Macar un timp.

Am un surprinzator Borkum Riff Black Cavendish, sunt burdusit de Cola, ar mai fi fost multe de spus, si deja mi-e cumplit de somn. Maine o iau de la capat cu toate. S-au adunat suficiente carti despre care ar trebui sa scriu.

Noapte buna, vise placute, si toate alelalte.

35 comments:

white noise said...

la multi ani :-)

Cinabru said...

White Noise : multumesc. La fel.

DeMaio said...

Să-ţi crească, departe de lumea dezlănţuită.
Altceva ce pot spune? Ah, da...: "The Loneliness Of The Long Distance Runner".

Pentru restul, există Ad-Sense.

Cristina said...

La multi ani! Si multumesc pentru ca te-ai hotarat sa nu renunti.

Cinabru said...

DeMaio, cat mai departe de lumea asta. Si da, ai dreptate, pentru unii dintre noi titlul vine ca o manusa de lux.

Cristina, adevarul este ca sustinerea voastra a contat mai mult decat m-as fi asteptat. Eu snt cel care trebuie sa iti multumeasca.

chrysallidis said...

si daca ai scrie doar despre cartile care conteaza pentru tine tot ar insemna ceva. impartasesti cu cei "cativa" lucruri care te-au impresionat placut si nu numai. scriem pentru ca ne place, pentru ca ne face bine. :)

dragoş c said...

Felicitari pentr aniversare! Tine-o tot asa, indiferent de cum te simti si ce scrii! Te citesc cu placere... Poate iesi si la o bere sa faci cinste :)

alinaioana said...

LA MULTI ANI! :)

Anonymous said...

La multi ani!

altheate said...

la multi ani si cat mai multe postari interesante poate si mai acide, si mai mature si cu siguranta mai ciudate.

turnavitu said...

La multi ani!

luciat said...

hei, la multi ani! iti doresc sa-ti placa in continuare sa scrii pe blog, ca asta conteaza mult. vorba ta, e tare placut sa ai un proiect numai al tau :)

Cristina said...

Sa ne intalnim cu bine si la viitoarele aniversari: nunta de argint, cea de aur.... Vorbesc de relatia cu blogul.

anda grarup said...

Felicitari!!! Primul an e greu, nu?? :))

zmeura said...

well, Cinabru, pe langa La multi ani si bla, bla, bla, eu vreau sa-ti spun ca ma bucur ca ti-am descoperit blogul printre atat de multele inutile, agramate si...exact descrierea ta.

faci un lucru bun.

Cinabru said...

Deja s-au adunat nesperat de multe commenturi

Chrysallidis : ai dreptate, acesta este principalul motiv. Doar ca uneori te apuca lehamitea, din cauza altora.

dragos c : tin minte ca recent si tu ai trecut de primul an cu blogul. Citirea cu placere este reciproca.

alinaioana : multumesc.

anonim : pacat ca nu ai lasat un nume, multumesc pentru urare.

altheate : fac si eu tot ce pot, tu stii mai bine decat altii.

turnavitu : multumesc si sa fie. Vad ca pe blogul tau tot reusesti sa superi omuleti de inalta cultura.

Cinabru said...

luciat : Teroristo, multumesc de urare. Parca mai ai inca un copil. Virtual.

Cristina : sa dea Dumnezeu.

anda grarup : sa stii ca e foarte greu la inceput, pana se intra intr-o oarecare rutina, sa-i zicem. Dar trece repede.

Zmeura : idem si la fel. Pacat ca lucrurile stau asa, dar asta este. Incerc sa fac un lucru bun.

Liviu said...

In primul rand felicitari. In al doilea rand, tocmai pentru ca exista oameni ca tine in blogosfera am ales ca eu sa imi fac blog doar de fotografie si atat. Pentru ca ma complexezi. Pentru ca atunci cand ai ceva de spus, stii cum sa o spui. La mai multi ani Adi!

scriitor-in-devenire said...

La multi ani si la multi cititori!!
Uite, ma bucura mult sa vad ca si altii gandesc similar in anumite privinte.
Si eu am observat asta si voiam sa scriu cat de curand niste lucruri asemanatoare. Eu sunt de mai putin timp decat tine in blogosfera, dar urmaresc fenomenul cam de un an.
Incepe sa apara competitia! Si asta e bine! Dar e si greu. Pentru toti. Ai dreptate! O sa trebuiasca sa tii pasul sau cred ca in cele din urma incepi sa fii din ce in ce mai putin citit. Daca nu te preocupa asta si vrei doar sa share cu cativa oameni nu-i bai. Dar daca urmaresti si castigarea unei cote de popularitate e bai! :) Si eu ii "invidiez" pe unii pentru blogurile lor. E bine cand fiecare devine constient ca trebuie sa se schimbe ca sa progreseze. Si sa isi castige popularitatea prin calitatea ideilor si nu prin incitarea la vrajba, la dispret. Ceea ce sper sa se dezvolte in blogosfera e un spirit rezonabil de fair play si de comunitate- cordialitate, sa nu ne mai isterizam asa usor unii fata de altii. Sunt f curioasa si eu cum va evolua blogosfera romaneasca, in special ce a bloggerilor preocupati de literatura si alte arte, media, societate.

Imi place noua haina a blogului tau pentru ca se citeste mai usor. imi place ca ai un loc in care pui linkuri cu ultimul post actualizat de pe alte bloguri - n-am vazut sistemul asta user friendly decat la CPB pana acum si imi pare foarte fain cu linkuri actualizate catre ultimul post activate la fiecare comment facut. Si al tau e super pentru ca banuiesc ca pui in bara de meniu un link catre un blog si ultimul articol. Daca poti sa imi spui si mie cum se face asta, as aprecia mult.

Eu din pacate sunt clei la IT, abia am descoperit widgeturile. Pana acum trei zile nici macar nu stiam cum pot sa afisez comentariile recente sau posturile recente in bara de meniu. Si mai trebuie sa mai invat despre cum sa administrez mai eficient blogul. Deocamdata abia am timp sa ma concetrez pe ce vreau sa scriu pe el:) Dar incet incet o sa invat eu si tehnica IT necesara :)
Iti multumesc mult pentru recomandare si iti urez inca odata: la multi ani si la multi cititori!

Si sa stii ca te invidiez si pe tine ca ai timp sa citesti zilnic 15 -20 de bolguri! mama! Da' carti cand mai citesti?! :))))

Cinabru said...

scriitor-in-devenire : cred ca acesta este cel mai lung comentariu primit pana acum. Sa le iau pe rand.

Pe partea de IT si eu sunt paralel. Sincer, asa a venit tema, cu toate widget-urile astea, eu trebuia doar sa le activez. Nu stiu daca exista o versiune de wordpress, cred totusi ca da. Prefer blogger pentru ca mi se pare mai simplu.

Nu stiu cum va evolua blegosfera, mai ales cea literara, sa-i spunem. Si acum, si aici sunt suficienti cretini, asa ca mai dureaza pana se lamuresc lucrurile. Citesc vreo 15 - 20 de bloguri zilnic pe apucate, in pauze, cat mananc. De citit carti... norocul meu este ca fac vreo 3 ore pe drum, in fiecare zi, si mai prind astfel ceva timp. Plus ca noaptea nu trebuie mereu sa dorm.

M-am cam dezlanat. Sorry. Si multumesc pentru urari. Te mai astept.

Ameer said...

Happy blog-day!! :) Si pentru ca m'am trezit tarziu si s'a cam zis tot ce era de zis, io'ti urez doar sa'ti placa mereu sa scrii - pe blog sau aiurea.

Cinabru said...

Ameer, multumesc frumos. Oricand, cu placere, nu exista prea tarziu.

scriitor-in-devenire said...

nu-i nimic ca te-ai dezlanat, eu chiar m-am supra-dezlanat. :))))
Dar o sa imi revin :)Raman cu ochii pe blogul tau, cu drag. :)

Cinabru said...

Idem, sa ne citim pe mai departe.

alk said...

La cit mai multi ani de "terapie" :D

bogdan m said...

Apar si eu la "aniversare" cam tarziu dar daca mai e putina sampanie o ridic in cinstea blogului tau :))
La multi ani!

Ana said...

Si eu ma bucur ca te-am descoperit, chiar daca abia acum!

Victoria Casian said...

La multi ani! :) (cam tarziu, dar e bine si asa). Succes in continuare iti doresc!

Cinabru said...

Multumesc. Ma bucur sa constat ca in ultimul timp am gasit cateva bloguri interesante. Sper sa mai descopar si altele.

Tomata cu scufita said...

In primul rand: Felicitari si La multi ani blogului tau!!!
In al doilea rand: mii de scuze ca n-am comentat la timp si ca nu te-am felicitat chiar in ziua prea fericitului eveniment.
In al treilea rand: Imi place mult blogul tau si ma bucur ca l-am descoperit.
In al patrulea rand: Continua sa scrii ca e frumos ce scrii si mai ales tine-te departe de toate scandalurile care se ivesc pe ici pe colo.
In al cincilea rand: vin la Bucuresti, se poate cumva sa va conving pe tine, pe Cinabra si pe Cinabreii vostri sa ne intalnim la o plimbarica prin vreun parc de-al vostru?

Gala-Rose said...

Keep up the good work! Este frumos tot ceea ce scrii si in special ideea de a impartasi celorlati idei despre ceea ce citesti. Because reading is one of the best ways to become wiser, so rich in a way, and to escape from reality, and build your own world where everything is perfect.:)

Cinabru said...

Tomata : nu s-a putut sa ne vedem acum, ramane pe data viitoare. Si multumesc. Pentru multe.

Cinabru said...

Gala-Rose : frumos nume. Daca nu ma insel, este prima data cand comentezi aici, si inca foarte frumos. Multumesc pentru incurajare si apreciere, astfel de lucruri ma fac sa scriu pe mai departe.

Imi place si imbinarea de romana si engleza, imi aduce aminte de cineva care este acum foarte departe.

Te mai astept, oricand.

Gala-Rose said...

Am dat din intamplare peste blogul tau,acum vreo 3 luni, cautand o recenzie despre "Insecta"-Claire Castillon. Mi-a placut cartea foarte mult, iar Claire Castillon imi place datorita sarcasmului ei si a curajului de a ataca niste subiecte tabu. At least if she has to say something, she is saying it out loud. Nothing ordinary about her..so she's kinda nice. Iar recenzia ta mi-a placut si mai mult..:)
And i can see that you like her,since you are a bit cynical too..and that's why i found you interesting and i kept reading your blog.
And about my name..I made it up, and I also like it and used it for a long time.
Just like your friend, I am also far in my world with my special friends, and here I am only a wanderer. ;) And yes, I want you to write more..because you gave me ready with some things..("m-ai dat gata")-loosely translated. :)

Cinabru said...

Gala-Rose : cum spuneam, imi place numele. Multumesc pentru raspuns si pentru cuvintele bune, ma bucur ca ti-a placut Insecta. Si sunt onorat ca iti place sa ma citesti. Oricand ai chef de povesti, ma gasesti aici sau pe messenger.

Nu pot decat sa-mi imaginez cum e sa fii departe. Si sa stii ca nu ma deranjeaza daca scrii in engleza. E mai mult decat ok. Dar mixajul este cel mai interesant.

Te astept. Chiar cu oarecare nerabdare. :) Ca un cinic ce ma aflu.

Post a Comment

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...