Augusten Burroughs – Alergand ca apucatii

Un Holden Caulfield gay si schizoid. Acesta este eroul principal al romanului si scriitorul Augusten Burroughs (cartea este autobiografica). Nu ca personajul lui Salinger ar fi fost in graficul de normalitate al omului-masa, dar Augusten merge mult, mult mai departe. Se pare ca s-au stins de mult timp romanele moraliste si romantice, cu tanarul care porneste in viata si cucereste sistemul, neuitand sa presare la fiecare pagina consideratii si sfaturi despre existenta si iubire. Moarte eroilor falsi, welcome Augusten.

Augusten este un pusti, prin in capcana unei familii alcatuite dintr-o mama poeta-ratata, fumatoare de More, lesbiana in descoperire, si un tata alcoolic si distant. Plus un frate cu sindrom Asperger. Mama este isterica, are periodic crize de dementa, tatal se refugiaza in birou si bea ca sa uite de tot, iar micul Auguste are putine certitudini : stie ca este un precoce homosexual, stie ca vrea sa fie mereu elegant, ca scos din cutie, si stie ca undeva, candva, in viitor, vrea sa fie ceva in lumea cosmeticii. Vrea sa aiba linia sa de produse de par, sau sa fie “hair stylist”, ceva de gen. Ceva parfumat, si elegant, si desprins din reclame. Malitiosii ar spune cu siguranta ca vrea sa fie stereotip de gay.

Iar cand parintii se despart, mama se descotoroseste de micul Augustin, atunci in varsta de 12 ani, si il trimite sa stea la psihiatrul ei, controversatul si egal dementul Dr Finch, stapanul unei case pline, o casa veche si darapanata, intr-o mizerie cumplita. Dr Finch este cea mai buna dovada a mitului conform caruia psihiatrii sunt mult mai nebuni decat pacientii. Este tolerant, foarte deschis, are numeroase neveste “spirituale” si un Masturbatorium pentru relaxare, ghiceste viitorul in materiile fecale (ale sale sau ale altora, ca s-o spunem delicat), are mai multi copii adoptati. Care se distreaza cat e ziua de lunga si aleg ca metoda de divinatie nu fecalele, ci Biblia. Cititul random din Biblie.

Este o adevarata Curte a Miracolelor, ceva intre micro-comunitate hippy, azil de nebuni si groapa de gunoi. Augusten, oripilat si scarbit initial, va descoperi insa o libertate de neimaginat inainte, se va imprieteni cu ciudatele fiice ale doctorului – de Rose si mai ales de Natalie va fi cel mai apropiat – pentru a incepe, la 13 ani, o relatie cu unul dintre fiii psihiatrului, seducatorul Bookman. Cu vreo doua decenii mai copt si infinit mai experimentat. Fostul baietel in blazer bleumarin incepe sa fumeze cu pofta, mai ia si cate un Valium, face sex, umbla aproape in zdrente, este murdar, reuseste sa scape de scoala printr-o falsa tentativa de sinucidere. Libertate absoluta, distractie si distrugere. Este un mic anarhist gay, combinat cu un puternic plictis si o dorinta cumplita de a se auto-distruge.

Nu stiu cat de homofob sunt, dar Burroughs reuseste sa prezinte lumea gay intr-o noua viziune. Destul de naturalista totusi. Avem scena unei felatii, cu Augusten descoperindu-i pentru prima data gustul – si nu foarte incantat – o scena mai lunga de sex anal si multe alte aluzii, dar Burroughs are intuitia si stilul de a nu dezgusta si oripila. Bret Easton Ellis, spre exemplu, iti da fiori si o usoara senzatie de voma, celalalt Burroughs nu e foarte departe, insa Augusten stie sa prezinte totul cu umor suficient de gri pentru a fi comic. Foarte comic si chiar penibil. Sexul, desi intre un pusti si un barbat matur, este dincolo de bolnav/scarbos/anormal al naibii de amuzant in versiunea Burroughs. O abordare interesanta pentru un volum autobiografic. Iar cel putin prima scena este extraordinara si merita citita. Just for laughs.

Excelente sunt momentele si intamplarile din casa Dr Finch. De un umor scandalos, de un comic revoltator, un toilet-humour pe alocuri, si adesea absurd pentru orice om normal. Haos curat, comedie continua si grosiera. Practic toate regulile, toate conventiile, toate principiile civilizatiei sunt incalcate cu frenezie, se traieste dupa reguli la minut, fiecare face doar ce ii trece prin cap. Din postura de guru, Finch ofera tuturor libertatea si ii trateaza ca pe adulti. Certurile, isteriile, fumatul, drogurile usoare, legaturile durabile sau intamplatoare, toate sunt privite ca o manifestare fireasca a personalitatii, ce nu trebuie ingradita in nici un fel. De fapt, pe masura ce trec anii, iar mama absenta si obsedata de o nereusita cariera de poetesa se indeparteaza din ce in ce mai repede, Augusten intelege ca tocmai libertatea nemasurata este sufocanta. Nimic nu ii mai este interzis. Si ca atare nimic nu mai este tentant. Iar singura sa optiune, pentru a deveni ceva – de ce nu, pana la urma, scriitor – este tocmai fuga din acest Paradis.

In concluzie : un nou scriitor pe placul meu, chiar mai mult decat atat. Cu aceasta prima carte a devenit unul dintre preferatii mei, si il recomand cu placere. Chiar daca este genul de roman care ii va revolta cu siguranta pe multi. Stilistic, Burroughs nu este adeptul frazelor lungi si complicate ori sforaitoare. Este alert, rapid, este amuzant si stie cum sa construiasca personaje credibile si sarite de pe fix, are un comic al situatiei de inalta clasa. Alergand ca apucatii poate fi privit ca un bildungsroman traznit, poate fi o carte de umor nefireasca, poate fi o confesiune a unui mic si timid adolescent gay, departe de faima ulterioara a prozatorului. Poate fi interpretata in mai multe feluri. Sau poate fi citita ca un tot si gustata pe indelete. Eventual recitita. Daca place, pentru ca poate si revolta, presupun. Sunt mai mult decat curios sa citesc si alte carti semnate Augusten Burroughs. Sa vedem ce mai apare. Sunt cu tutunul pe sfarsite, asa ca si rabdarea se scurteaza.