Christopher Smith - Bullied

Christopher Smith putea da lovitura cu această carte. Subiectul era mai mult decât promițător, chiar dacă poate nu tocmai original: un puști de liceu, victimă ani de zile a colegilor mai puternici, mai populari și mai curajoși, dobândește într-o bună zi forța de a se opune celorlalți. Chiar mai mult, puterea nelimitată de a se răzbuna pentru toți anii în care a fost umilit, lovit și transformat într-un outsider. Cu siguranță mulți dintre potențialii cititori s-ar fi regăsit în eroul cărții, un fel de vendetă tardivă și imaginară după suficiente zile de școală în care au fost la rândul lor victime. Ar fi chiar interesant de făcut o statistică sumară: câți dintre potențialii cititori au fost la rândul lor victime în anii de liceu sau de școală generală? O lume poate plină de stereotipii din filmele americane pentru adolescenți, cu ”bullies” și ”geeks”, majorete perfecte și superficiale, profesori departe de personajul lui Sidney Poitier din To Sir, With Love, mașini, cantina mereu aglomerată și ore de sport, dar mai mult decât tentantă pentru un thriller/horror sumbru, captivant și care să depășească în pași repezi cam toate tabuurile imaginabile.

Arkham Horror - The Lurker at the Threshold

Cea de a șaptea extensie din seria Arkham Horror (apărută în 2010) introduce un nou Herald, The Lurker at the Threshold (după romanul semnat de August Derleth), destul de puține item-uri unice, comune și vrăji, cărți noi de Mythos, porți și locații, ceea ce ar părea destul de puțin, chiar dacă este una dintre extensiile mici. Dar din fericire Lurker nu este doar una dintre cele mai dinamice și mai de efect dintre suplimentele Arkham Horror, făcându-se ușor simțit în jocurile de tip bază+expansion, dar și una dintre celei bune. Chiar aș putea spune că cea mai bună, prin schimbările aduse jocului. Calitatea este cea standard pentru Fantasy Flight, și rar am văzut jocuri mai bine produse decât cele scoase de ei. Tipar extraordinar, carton rezistent, grafica deja obișnuită. Excelent și exemplar. Mult mai dificil? Categoric, așa cum se întâmplă cam de fiecare dată când adaugi o nouă extensie. Se simte arhicunoscutul și temutul (pentru pasionații de Arkham Horror) fenomen pe care l-am numi ”diluție”? Surprinzător de rar. Te prinde de la primele jocuri? Cu mine așa s-a întâmplat. 

Cel mai nou Stephen King

În septembrie (cred) ar trebui să apară Doctor Sleep. Carte pe care o aștept cu mai multă nerăbdare chiar decât am așteptat, ani la rândul, Habarnam pe Lună (o dezamăgire). Dar o continuare la Shining? Să aflu în sfârșit ce s-a întâmplat mai departe cu Danny Torrance? Take my money. 

Joyland m-a făcut curios, mai ales după ce am avut neplăcuta surpriză să aflu că nu este disponibil ca ebook. O fi responsabilă explicația oficială de a reveni la senzația și bucuria unei cărți clasice, o fi teama de piraterie, o fi vreo tehnică de marketing. Și până la o iluzorie și întârziată traducere am primit ieri un exemplar din Joyland, paperback, luat de la Librăria Eminescu. Unde am constatat că mai au ceva titluri de King în stoc. 

Cadou din partea cuiva care are multă, chiar foarte multă răbdare, și o anumită slăbiciune pentru Stephen King. Și pentru mine. 

Unul din numeroasele avantaje ale căsătoriei...

PS: cartea, după primele 50 de pagini, se dovedește surprinzător de bună. Recenzia probabil în viitorul număr al Revistei de Suspans. 

Tutunuri Samuel Gawith la Tobaccoshop.ro

La începuturile mele de fumător de pipă tutunurile Samuel Gawith au fost, îndrăznesc s-o spun, o revelație. Aveam câteva pipe, mai bune sau mai rele, baza unei colecții pe care sper într-o zi să o aduc la numărul perfect de 100 de exemplare. Trecusem prin faza clișeu a aromaticelor (pe care le fumez și acum), un debut obsesiv pentru Sundays Fantasy,  încercasem ce se mai găsea acum ceva ani pe piața românească (McBaren și Peterson, plus alte mărci pe care memoria gustativă e poate mai bine să le uite). Mai târziu aveam să trec prin faza mistică a adorării latakiilor și cea ulterioară a meditațiilor virginiene, preponderent sub formă de flake. Dar înainte de asta a fost primul tutun cu latakia. Squadron Leader de la Samuel Gawith. ”Monstră” primită de la Mrg, pe care am examinat-o ceva vreme înainte să fumez prima pipă. Nu mai întâlnisem așa ceva. Mirosul era straniu, textura diferită, umiditatea aproape de perfecțiune. Nimic din miresmele fructate sau cele vag aducând a iarbă a virginiilor simple, eventual cu un piperat adaos de perique. Una din acele fumate care îți rămân în memoria afectivă. 

M-am întors... oarecum

Cu o mică recenzie în numărul 10 al Revistei de Suspans: Brian Keene - Darkness on the Edge of Town. 

Sper ca de la numărul următor să contribui cu mai multe materiale. 

Unul dintre cele mai bune horror-uri citite în ultima vreme, lovecraftian, cinematografic și ”old-school” în părți egale. Nu știu când și dacă, dar ar merita o traducere. Cum ar merita și alte titluri purtând semnătura lui Keene, cum ar merita și Jack Ketchum, August Derleth, Edward Lee și mulți alții.