Christopher Smith - Bullied

Christopher Smith putea da lovitura cu această carte. Subiectul era mai mult decât promițător, chiar dacă poate nu tocmai original: un puști de liceu, victimă ani de zile a colegilor mai puternici, mai populari și mai curajoși, dobândește într-o bună zi forța de a se opune celorlalți. Chiar mai mult, puterea nelimitată de a se răzbuna pentru toți anii în care a fost umilit, lovit și transformat într-un outsider. Cu siguranță mulți dintre potențialii cititori s-ar fi regăsit în eroul cărții, un fel de vendetă tardivă și imaginară după suficiente zile de școală în care au fost la rândul lor victime. Ar fi chiar interesant de făcut o statistică sumară: câți dintre potențialii cititori au fost la rândul lor victime în anii de liceu sau de școală generală? O lume poate plină de stereotipii din filmele americane pentru adolescenți, cu ”bullies” și ”geeks”, majorete perfecte și superficiale, profesori departe de personajul lui Sidney Poitier din To Sir, With Love, mașini, cantina mereu aglomerată și ore de sport, dar mai mult decât tentantă pentru un thriller/horror sumbru, captivant și care să depășească în pași repezi cam toate tabuurile imaginabile.



Un cadru perfect pentru o pogorâre într-un coșmar născut din frustrare, teamă și mai ales furie. Oare ce ar fi făcut Jack Ketchum dintr-un asemenea subiect? Ce ar fi scris Stephen King pornind de aici, când și el are un ”bully” memorabil, psihoticul Henry Bowers din Orașul Bântuit. Sau Brian Keene, de ce nu, un alt autor care a reușit mai mereu să împingă lucrurile un pas prea departe în cărțile sale, chiar dacă inegale ca valoare, dar cel puțin interesante. Din păcate uneori mai apar și dezamăgiri, chiar dacă începutul este bun. 

Seth Moore, eroul seriei Bullied (patru nuvele/miniromane reunite ulterior într-un singur volum) are 17 ani, este slab până aproape de emaciere, acoperit de acnee, purtând haine ieftine, îngrozit de ideea că a doua zi va merge din nou la școala care a devenit în ultimii ani o cursă pentru supraviețuire. Seth este în esență o victimă, un respins, un paria. Nu are prieteni, nu are nici măcar amici, este ținta perfectă pentru cine vrea să se mai descarce de tensiunea unei zile de liceu. Ar fi exemplul perfect de ”nerd” sau ”geek”, nu este nici măcar pasionat de boardgame-uri, benzi desenate și nici nu are vreun talent deosebit pentru știință. Părinții sunt alcoolici, săraci, șomeri, întreaga familie locuiește într-una din acele case-rulotă. Un caz clasic de ratat în ochii tuturor. Genul de elev care și-ar dori mai mult decât orice ca măcar pentru o zi să devină invizibil, să se strecoare printre ceilalți și să mai termine o zi. Seth nu are această șansă. Rolul lui Seth este cel de țintă. Este în fiecare zi lovit, umilit, și la finalul fiecărei zile simte cum ura și neputința devin tot mai sufocante. Și asta tot timpul. Până în ziua când un straniu prieten de familie îi dăruiește o misterioasă amuletă, foarte veche, amerindiană, care ar trebui să îl apere. Amuletă care este foarte puternică, dar și foarte periculoasă, deoarece posesorul trebuie să învețe nu doar să o folosească, dar și să înțeleagă care îi sunt limitele. Când trebuie să se oprească. Când ar putea merge prea departe, devenind unul dintre ”ei”. Amuletă care după cum descoperă Seth zi după zi poate face mult mai mult decât să îl protejeze. Îl ajută să se răzbune. Iar când șapte dintre cei mai vechi ”bullies” îi incendiază locuința și îi ucid părinții Seth va face totul pentru a îi distruge. 

Din păcate de aici povestirea începe să șchiopăteze, apoi să se destrame, până la agonia îndelungă. Pe măsură ce Seth adună mai multe amulete (sunt cinci cu totul) devine tot mai puternic. Și dacă inițial planurile de răzbunare, personalizate pentru fiecare dintre ”bullies” sunt interesante, nu lipsite de un oarecare sadism inteligent și pline de umor negru - cea care vorbește mult capătă un soi de sindrom Tourette, cel mai popular ajunge în închisoare pentru jefuirea unei bănci, etc - din păcate șirul se pierde. Și se rupe. Păcat, pentru că tocmai aceste episoade m-au făcut să duc Bullied până la capăt, nu fără un oarecare efort. Și multă răbdare. 

Mai ales după ce Seth devine un soi de Superman pe speed, practic invulnerabil, care poate deveni invizibil, poate zbura, se poate teleporta, aruncă în jur cu flăcări, deplasează obiectele, modifică realitatea după bunul plac, de parcă autorul ar fi răsfoit într-o seară colecția de benzi desenate Marvel și DC, adunând toate puterile supereroilor care l-au fascinat în copilărie, și eliminând orice slăbiciune. Până și mai sus-numitul Superman era vulnerabil la kriptonită, în timp ce Seth este ființa supremă. E oarecum firesc, o regulă deosebit de importantă chiar, să îi lași eroului, chiar dacă are puteri magice/paranormale/supraumane o slăbiciune, un mod de a fi rănit cât mai accesibil sau mai secret, ceva. Cumva în spațiul super-eroilor vulnerabilitate egal credibilitate. Un Seth Magic rănit ar fi cât de cât veridic, cel puțin în lumea imaginarului. Iar când în toată povestea apar și vrăjitoare - departe de Baba Yaga, sunt ființe seducătoare, firește zburătoare și aproape la fel de puternice - plus una bucată warlock... nu prea mai rămâne nimic de salvat din Bullied. Și o serie care începuse atât de bine devine un festival de super-eroi magici care se avântă prin cer și se pocnesc la mir cu flăcări, trăznete și diverse obiecte înconjurătoare și neînsuflețite. Basm postmodern și lipsit de inspirație. Sau joc video nu foarte bine realizat, în care aduni amuletă după amuletă până când devii Ființa Supremă. Sau ceva asemănător. Totul cu grafică multicoloră și prea puțină substanță. 

Mi-am dorit mult de la această carte, fără să-mi imaginez la început că va deveni un soi de horror/fantasy pentru adolescenți. Poate că pe vremuri, atunci când devoram benzi desenate franțuzești, în fapt clasice Marvel și DC traduse (eventual amputate de ceva episoade ale seriei) aș fi fost impresionat, poate chiar încântat. Din păcate acum Bullied este doar o carte cu potențial, chiar unul uriaș, din păcate deviat într-o direcție ce nu-ți mai poate spune mare lucru de la o anumită vârstă. Seth este un erou bidimensional, fără nici o profunzime, fără nici o umbră, decupat dintr-o bandă desenată de serie, prietenii săi introduși forțat în scheletul epic se preumblă prin scene rozalii și perfecți de parcă ar fi extrași din reviste glossy, adversarii supranaturali sunt atât de clișeiștici încât ar fi respinși fără șanse într-un bestiariu Dungeons and Dragons pentru debutanți. Un subiect care ar fi fost mai bine exploatat de alte nume și scriituri.