Privind ilustrația de pe cele trei pachete (goale) de tutun unguresc Obester - un mândru honved (probabil) ecvestru și cu sabia scoasă - mă gândesc după această triplă experiență că nu mai am mult până la tutunul cazon pe care îl primise Svejk, odată cu o pâine la fel de ostășească, în zilele Odiseei sale în căutarea regimentului pierdut. Undeva între un tutun fără pretenții și o mahorcă neîndeajuns prelucrată.
Deși sincer să fiu acești Rona au demonstrat, la doi pași geografici de noi, că se pot face tutunuri ieftine și decente, poate chiar bune. Un exemplu din prima categorie este Jacht Club, a doua categoric Black Gold. Deși în ceea ce îl privește am ajuns la saturație. Cu Obester lucrurile stau puțin diferit.
Obester se prezintă în trei variante - cherry, vanilla și cavendish - fiind un soi de tabac ieftin și nemilos de simplu. Cu accent pe ieftin. Și circumflexul pe simplu. Genul de mixtură ce ar fi putut pentru ca să fie, dar n-a fost. Sigur, prețul este simbolic, dar așa cum este prefigurabil nici calitatea nu e admirabilă. Vorba ceea, dacă tot avem un revolver pe scenă, e musai să tragă până la final. Cu Obester am tras. De trei ori. Câte 40 de grame per pachetul de tutun de pipă.
Obester Cavendish - cu acesta am pornit, plin de entuziasm, pentru că îmi venise chiar pofta de un cavendish simplu și decent, eventual într-un corncob, pe care să-l pufăi când încerci cu entuziasm și lipsă de pricepere să trebăluiești prin grădină. Aidoma lui Al Conan Doi vei produce un adevărat holocaust printre flori și alte buruieni fără pedigree, dar măcar ai ce fuma. Cu miros ușor aromat, puțin umed, vătos și întunecat, este din pacate un tabac ce pișcă, înțeapă și se stinge, amintind fatalmente de funestul Black Cavendish de la Borkum Riff. Ignorați tentativa de a-l promova macar ca mediocru. Eram mult mai prost pe-atunci. Cavendish-ul s-a fumat, dar nu aș mai repeta experiența. Slab și lipsit de gust, deși au fost momente când parcă se simțeau în fundal ceva note de tutun. Nerecomandat.
Obester Cherry - nu am găsit în toți acești ani măcar un tabac aromatizat zdravăn cu cireșe care să îmi placă. Reflexe eliadești, cu ”pipa” profesorului din care pufăia un tutun cherry iefin? Tribut involuntar adus clișeului tutun de pipă-miros de cireșe? Habar nu am. Dar nici nu am găsit un cherry pe măsura imaginarului. Varianta ungurească este un tutun cu aromă de cireșe fără vreun gust sau miros de cireșe, cel mult un vag iz de spițerie de multă vreme uitată închisă. Combinație de virginie și un pic de cavendish, se poate fuma, are un pic mai multă nicotină decât te-ai aștepta de la un aromatic, dar aroma este vagă și imprecisă, nici a tutun, nici a chimicale numite ”casing”. Poți să-l pufăi, dar de ce s-o faci?
Obester Vanilla - după o experiență nu tocmai plăcută cu Stanwell Vanilla să spunem că am rămas cu o sensibilitate la tabacurile aromatizate cu vanilie. Atfel delicioasă în diversele sectoare ale vieții și activității umane, dar nu în pipă. Deloc. M-am învârtit pe lângă pachetul de Obester Vanilla ceva vreme, până când am rămas fără tutun. Ca Alunel în jurul mâncării, jurându-se ca asta e ultima porție triplă. Recenziile de pe tobaccoreviews, cele două, erau de foarte bine. Și din nicotinica treime acesta era și cel mai interesant. Gustul este de aromatic tradițional, stas, monoton, vanilie și un pic de confiserie, dar nu domină o mixtură decentă de virginie cu niște cavendish, cât să o facă mai fumabilă. Arde relativ bine, cu mici sincope, și ar putea fi un ”drugstore tobacco”, dacă aș avea cea mai vagă idee cum se spune în maghiară. Nu știu, nu întreb, dar dacă îți plac dulciurile ar merge ca experiență.
Trei variante, una singură pe care aș mai încerca-o dacă mai am ocazia. Succes parțial. Mai căutăm. Poze nu-s.
Obester se prezintă în trei variante - cherry, vanilla și cavendish - fiind un soi de tabac ieftin și nemilos de simplu. Cu accent pe ieftin. Și circumflexul pe simplu. Genul de mixtură ce ar fi putut pentru ca să fie, dar n-a fost. Sigur, prețul este simbolic, dar așa cum este prefigurabil nici calitatea nu e admirabilă. Vorba ceea, dacă tot avem un revolver pe scenă, e musai să tragă până la final. Cu Obester am tras. De trei ori. Câte 40 de grame per pachetul de tutun de pipă.
Obester Cavendish - cu acesta am pornit, plin de entuziasm, pentru că îmi venise chiar pofta de un cavendish simplu și decent, eventual într-un corncob, pe care să-l pufăi când încerci cu entuziasm și lipsă de pricepere să trebăluiești prin grădină. Aidoma lui Al Conan Doi vei produce un adevărat holocaust printre flori și alte buruieni fără pedigree, dar măcar ai ce fuma. Cu miros ușor aromat, puțin umed, vătos și întunecat, este din pacate un tabac ce pișcă, înțeapă și se stinge, amintind fatalmente de funestul Black Cavendish de la Borkum Riff. Ignorați tentativa de a-l promova macar ca mediocru. Eram mult mai prost pe-atunci. Cavendish-ul s-a fumat, dar nu aș mai repeta experiența. Slab și lipsit de gust, deși au fost momente când parcă se simțeau în fundal ceva note de tutun. Nerecomandat.
Obester Cherry - nu am găsit în toți acești ani măcar un tabac aromatizat zdravăn cu cireșe care să îmi placă. Reflexe eliadești, cu ”pipa” profesorului din care pufăia un tutun cherry iefin? Tribut involuntar adus clișeului tutun de pipă-miros de cireșe? Habar nu am. Dar nici nu am găsit un cherry pe măsura imaginarului. Varianta ungurească este un tutun cu aromă de cireșe fără vreun gust sau miros de cireșe, cel mult un vag iz de spițerie de multă vreme uitată închisă. Combinație de virginie și un pic de cavendish, se poate fuma, are un pic mai multă nicotină decât te-ai aștepta de la un aromatic, dar aroma este vagă și imprecisă, nici a tutun, nici a chimicale numite ”casing”. Poți să-l pufăi, dar de ce s-o faci?
Obester Vanilla - după o experiență nu tocmai plăcută cu Stanwell Vanilla să spunem că am rămas cu o sensibilitate la tabacurile aromatizate cu vanilie. Atfel delicioasă în diversele sectoare ale vieții și activității umane, dar nu în pipă. Deloc. M-am învârtit pe lângă pachetul de Obester Vanilla ceva vreme, până când am rămas fără tutun. Ca Alunel în jurul mâncării, jurându-se ca asta e ultima porție triplă. Recenziile de pe tobaccoreviews, cele două, erau de foarte bine. Și din nicotinica treime acesta era și cel mai interesant. Gustul este de aromatic tradițional, stas, monoton, vanilie și un pic de confiserie, dar nu domină o mixtură decentă de virginie cu niște cavendish, cât să o facă mai fumabilă. Arde relativ bine, cu mici sincope, și ar putea fi un ”drugstore tobacco”, dacă aș avea cea mai vagă idee cum se spune în maghiară. Nu știu, nu întreb, dar dacă îți plac dulciurile ar merge ca experiență.
Trei variante, una singură pe care aș mai încerca-o dacă mai am ocazia. Succes parțial. Mai căutăm. Poze nu-s.
0 comments:
Post a Comment