Aspect tutun : broken flake
Aroma : tutun natural, ierbos, vegetal
Tărie : ridicată
WAF : foarte scăzut
Prezentare : cutie de 50 g
Un tutun tare, dur, intens, nu tocmai genul de tabac pe care l-aș alege. De când am început să fumez mai rar și implicit mai puțin, demonstrându-mi mie însumi că aș putea să rezist și fără, toleranța trebuie să îmi fi scăzut dramatic, deși nici în junețe nu eram tocmai rezistent în fața unui flake prea puternic (Irish Flake de la Peterson a fost peste puterile mele, spre exemplu). Confruntare pe care preferam să o evit pe viitor. Cum atunci când mai cumpăr vreo cutie prefer să merg mai mereu la noroc, loterie care deși nu este mereu câștigătoare măcar este de regulă surprinzătoare, am ajuns să iau această noutate de la Samuel Gawith. Măcar o pipă din când în când face viața aproape suportabilă.
Mă așteptam la un flake, dar cutia este plină de broken flake, fire lucioase și întunecate, aromă intensă și puternică de tutun natural, fără aditivi dulci și plăcut mirositori, dar și fără delicioasă mireasmă de latakie. Categoric nu este nici vreun aromatic prietenos, nici un oriental care te predispune la vreun volum din 1001 de Nopți (că tot am reluat seria). Destul de umed, așa că are nevoie de ceva aerisire, și gustul se schimbă destul de mult în funcție de cât este de uscat, și pe cale de consecință și ușurința cu care arde. Fumat cu și fără filtru, parcă în a doua variantă a fost mult mai bun, mai interesant, mai puternic.
Se aprinde un pic mai greu, și are nevoie de ceva atenție în timpul fumatei, iar dacă încă mai păstrează umezeală va necesita dese reaprinderi. Gustul... este un tutun dur, deloc prietenos cu un începător. Tabac natural, puternic, plin de intensitate, virginia jucând rolul de fundal și amăruiul kentucky venind de la bun început în prim plan, si se menține așa până spre jumătate, când începe parcă să fie și mai tare.
Pe tobaccoreviews e prezentat de mai mulți pipari ca un 1792 fără aroma de tonquin (mai multe detalii despre tonquin pe forumul Pipa Club București), un tutun pe care l-am încercat demult, și rețin că mi-a cam pus repede capac prin tăria ieșită din comun, care m-a obligat să îl fumez cu pauze și îndelungi ezitări. Posibil, dar fără să am și o cutie de 1792 e greu să îmi dau seama ce și cum.
Lakeland Dark de la Samuel Gawith nu e genul de tabac pe care l-aș pune în pipă foarte des, categoric nu dimineață, și de preferat doar după o masă bună și când ești suficient de odihnit, cu destul timp la dispoziție. Nu aș risca să fumez mai mult de un bol într-o zi, sincer să fiu, poate sunt eu prea delicat. Recomandat dacă vrei un broken flake cu multă, multă personalitate și gust de tutun natural, dar categoric nu este genul de mixtură cu care să începi să fumezi pipă. Doar pentru cei cu ceva experiență și toleranță la multă nicotină.
Foto: hu-tobacco.de
