Dacă titlul cu echivocul său șugubăț nu te va face măcar să zâmbești atunci s-ar putea ca acest subgen horror pre numele său bizarro fiction să nu ți se potrivească. Sau să lipsească o oarecare doză, strict necesară, de umor nu foarte ținut în chingi conservatoare. Dar obscen sau nu aceasta ar fi poate cea mai bună introducere în stilul și lumea ce sălășluiesc în țeasta cu favoriți asimovieni a lui Carlton Mellick III. Puritanii se vor îngrozi la simpla menționare a sintagmei, eventual vor scuipa în sân simbolic și își vor face câteva cruci, repezite ca acordurile de mandolină, însoțind totul cu o scurtă imprecație la adresa degenerării insuportabile a moravurilor contemporane și mai ales a inexistenței moralității în lumea literară. Pentru că, nu-i așa, ne prăbușim tot mai repede pe măsură ce apar asemenea, asemenea... sfârșind într-o bolboroseală furioasă. Testat până acum personal pe trei subiecți involuntari simpla menționare a titlului a stârnit sincere și firești hohote de râs. Nu homerice, ca să nu cădem în tentația clișeului, dar suficiente.
Interesant este că dincolo de cele două cuvinte alese pentru copertă este una dintre cele mai bune nuvele/mini-romane publicate de acest straniu și încântător grafoman al noului val. Foarte bun. Carlton Mellick a reușit să ocupe și să domine această nișă cu bonomie, inventivitate, haz și mai ales funcțional talent, iar dacă pentru un lector avizat al literaturii ”serioase” nu ar fi prizabil altfel decât ca experiment, pentru pasionații de bizzaro este, cred, numărul unu. Și o merită, așa cum o dovedește și de această dată. Absurdul este dus încă din prima parte chiar dincolo de limitele stabilite de alte titluri bizzaro, suprarealismul promis de titlu este dominat de o tandră nostalgie, umorul necesar își face și el apariția, dar mai ales se simte dulceața unei atât de stranii povești de dragoste încât chiar dacă termini povestea în câteva ore (fie și un cititor leneș e lesne capabil) s-ar putea să te tot gândești la ce ai citit câteva zile. Sau mai mult. The Haunted Vagina este mai presus de orice o superbă odă adusă iubirii. Pentru că paradoxal sau nu ideea unui vagin bântuit funcționează în imaginarul bizarro. Dar să purcedem.
Stacy și Steve au fost doi străini. Au început relația ca simpli parteneri de somn, până când Steve s-a îndrăgostit fără speranța de senzuala și dominatoarea asiatică, genul de femeie pe care un geek o va visa fără speranță toată adolescența și aproape sigur o va aștepta tot restul vieții. Fără succes. Steve este un norocos. Este cel ales. Prins într-o poveste de dragoste toridă ar fi cel mai fericit anonim din lume dacă din vaginul iubitei nu s-ar auzi mai tot timpul plânsete, voci, muzică îndepărtată. Un vagin bântuit. Nu o casă, nu o răscruce, nu vreun vechi cimitir al indienilor Mic-Mac, ci chiar vaginul lui Stacy. Nu sunt sigur dacă aceste ultime trei cuvinte n-ar trebui bolduite. Îngrozit, incapabil să se mai atingă de femeia pe care o divinizează, tentat să fugă și să o abandoneze, trebuie să o accepte sau să o părăsească, mai ales că pentru Stacy această particularitate nu este decât cel mult amuzantă. În copilărie o prietenă imaginară obișnuia să vină de acolo, dinlăuntrul ei magic, și să o distreze ore întregi. Dacă mai există și alte femei cu astfel de prietene imaginare cercetările de specialitate nu au aflat încă. Și nici măcar cercetătorii americani. În definitiv câți alți iubiți au șansa ca prietena lor să aibă zona atât de intimă plină de voci și suspine? Oare ce ar fi făcut în acest caz numitul Romeo Montague? Ar fi rămas la fel ca Steve un rob fascinat al sacrei vulve? Pentru prima oară în viața sa altfel ștearsă Steve nu găsește suficientă forță pentru a pune punct poveștii, nici atunci când la finalul unei pasionante și teribil de explicit descrise partide de amor - Carlton Mellick III ar putea să se reprofileze pe nișa foarte populară a romanelor erotice - din vaginul lui Stacy iese un... schelet. Oarecum viu. De dimensiuni cât se poate de standard. Urlând. Sfărâmat în bucăți de Steve și topindu-se sub ochii celor doi.
Singura soluție găsită de Stacy? Cu mult lubrifiant și complet depilat, Steve va intra cu totul în vaginul ei, pentru a afla ce se întâmplă de fapt și unde duce acesta. Spre ce lume. Pentru că dacă ceva a putut să iasă de acolo, ceva de dimensiunile unui om, cine spune că tot un om nu ar putea intra. Bizară expediție, dezgustătoare pentru unii, sex extrem și imposibil pentru o pătură subțire a pasionaților de experimente maladive, cumva firească în economia narativă a cărții. Experiment amintind de câteva episoade de animație pornografică nemțească, pe casete deja pierzându-și culorile, în care basme clasice primeau o reinterpretare ghiduș-obscenă. După o primă încercare izbutită Steve se va întoarce în lumea dintre picioarele lui Stacy, poarta spre o nouă dimensiune - și nu una poetic-eseistică ori sexuală - de această dată complet echipat pentru o călătorie primejdioasă. Un Indiana Jones al rozelor cărnuri cu zone carmin. Iar dincolo de intrare Steve va descoperi nu doar o lume stranie și contorsionată, agonică și totuși în felul său vie, cu făpturi locuind în case din fier epuizate de trecut și fierbințeală, schelete vii și arbori morți, și o seducătoare veche prietenă. Din latex. Preponderent alb. Iar dacă o nouă iubire i-ar oferi ceea ce și-a dorit dintotdeauna, un nou început și o nouă lume, fie și undeva în străfundurile unei pasiuni defuncte, oare Steve ar mai avea vreun motiv să se ”nască” din nou și să iasă din Stacy?
The Haunted Vagina este un perfect exemplu al cadrelor, limitelor și principiilor bizzaro horror. Un soi de aplicare în scris a vechiului joc al imaginației ”poți tu oare?”. Poți tu oare să scrii despre un vagin bântuit fără să cazi în grotesc, în gratuit, în obscenitate? Poți să pornești de la o idee atât de trăznită, de extremă, de stupefiantă, să construiești un edificiu narativ ce pare desprins din fantezii acid-psihedelice, să șochezi firesc și natural, și eventual să placă? Iar dincolo de uluire să îți faci potențialul cititor să își aducă aminte de carte și peste ceva vreme? Să ai și succes? Poți tu oare? Carlton Mellick (neapărat III) a reușit și de această dată. Mi-a plăcut aproape la fel de mult ca memorabilul The Cannibals Of Candyland.
Și o ultimă întrebare, în loc de concluzie: se va găsi vreodată o editură neaoșă suficient de îndrăzneață cât să lanseze o serie Carlton Mellick III, iar această carte să se numere printre primele apariții? Pentru că o reclamă mai bună decât un asemenea titlu e cam greu de găsit. Și să presupunem că nu ar putea cumpăra drepturile pentru coperta psihedelic-rydeniană a originalului. Ei, și atunci? Ce te faci? Cu ce ilustrăm?
Eventual luăm tabloul acela semnat de cetățeanul Courbet, și lipim la intrare un miniaturial explorator, cu rucsac, târnăcop și bocanci de munte. Ar fi o soluție.
2 comments:
Mult succes in continuare!
O primavara frumoasa si impliniri!
Post a Comment