15 Jan 2017

Samuel Gawith - Palace Gate

Tutun : virginie, black cavendish, burley
Aspect tutun : ribbon
Aroma : nucă de cocos
Tărie : medie
WAF : ridicat
Prezentare : cutie de 50 g

Bizară combinație. L-am primit cadou de sărbători, în bună măsură pentru că era o noutate - nu prea mai sunt la curent cu ce apare, am și redus fumatul mult față de junețe - dar poate că aș fi avut ezitări dacă îi citeam prezentarea pe site-ul producătorului sau pe etern utilul Tobacco Reviews. Un tutun aromatizat cu nucă de cocos. Cam cum erau aromaticele pe care le fumam la începuturi, multe dintre ele puternic chimizate și în esență foarte proaste, doar că nu îmi dădeam seama. Și îmi și plăceau, în entuziasmul juvenil al neofitului ce se simte unicul apostol al unui nou hobby. Fumez aromatice, dar cele bine făcute sunt rare, și în cazul lor apare destul de repede plictiseala. Numai că acest Palace Gate (am crezut văzând cutia cu o masivă poartă din fier forjat în filigran, pe fond crem-oranj, că voi da peste un oriental clasic) s-a dovedit nu doar o surpriză foarte plăcută, dar și poate cel mai reușit tabac de gen încercat de la Samuel Gawith.

Odată deschisă, impresia vizuală e tentantă: tăietură ribbon, măruntă, în tonuri de auriu, galben pal, cafeniu deschis, destul de umed așa că e nevoie de o aerisire, dar nu foarte îndelungată. Aroma este puternică, intensă, de cofetărie, de baton Bounty rupt în două - dulce, intens a nucă de cocos, dominând vreo impresie de tabac. Mefient dar nerăbdător am ales una dintre pipele pentru aromatice, un Danske Club cu filtru de 9 mm, și în buna tradiție a unor amintiri nu tocmai plăcute m-am pregătit să îmblânzesc un diavol bolborositor, iute și isteric. Rezultatul a fost ”vițăvercea”.

De la primele fumuri până spre primul sfert aroma este de prăjitură, de miez de cocos bine zaharisit, dar paradoxal deloc grețos sau sufocant, ci dimpotrivă, blând, egal, plăcut, si pentru întâia oară după ceva vreme și mirosul din cameră a fost pe placul soției. Nu excesiv, dar oricum mai bine decât în alte dăți. Spre jumătate gustul de cocos își pierde din forță și se fac simțite și mai bine tutunurile din fundal, cu accentul pus cum mă așteptam pe cavendish, fără să simt, spre regretul meu, prea mult din burley, deși în unele clipe se simțea gustul ierbos de virginie. Arde bine, constant, fără să necesite dese reaprinderi și fără să se iuțească în firtalul final, ceea ce puține aromatice și reușesc. Poate prea dulce și puternic la început ca tutun de toată ziua, din care să iei cantități mari, dar mai ales într-o societate simandicoasă și necruțătoare cu viciile merge perfect.

Palace Gate de la Samuel Gawith a fost un deliciu luat mai mult ”în orb”, deși îmi jurasem să nu mai repet experiența după dezamăgirea numită Armonia de la Savinelli. Un tabac aromatizat bine (dacă îți place genul), se simte că în fundal sunt tutunuri de calitate și bine proporționate, fără minusuri frapante și fără pișcături de limbă, nu înfierbântă pipa și l-am fumat și cu și fără filtru, preferând a doua variantă. Cred că este și cel mai reușit dintre aromaticele lor, deși mai am câteva pe care nu le-am încercat. L-aș mai fuma? Categoric. Presupun că dacă acum mulți ani aș fi început cu el un Sunday's Fantasy, obsesia mea de debut, și-ar fi pierdut repede din șarm. Recomandat celor care vor un aromatic al cărui gust este pe măsura mirosului.

Foto: turmeaus.co.uk

0 comments:

Post a Comment

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Share This