21 Jan 2009

Cinabru la Pipa Club Bucuresti

Motto
Cronicarul istoriseste cum o duzina de domni si pipele lor minunate s-au adunat intr-o cafenea, intr-o seara de vineri, cand afara ningea frumos si inauntru era cald si bine. Si cum i-a cunoscut Cinabru si cum au stat de vorba si au povestit si au fumat pana cand si-au dat seama ca orologiul de pe perete a sarit peste patru ore din poveste.
Din Cronica Meduro-Latakiota, traducere Tiffany Reinaud, in Revue des melanges et allumettes, no 655, 15 – 22 Janvier, 2009. Pg 23

Am ajuns la Cafeneaua Bononnia dupa cinci si ceva, cu destule emotii. Prima data cand ajungeam la o intalnire Pipa Club Bucuresti. Desi imi tot propusesem de ceva timp, dar mai mereu se intampla cate ceva. Imi luasem pipa, vreo doua tutunuri (nimic deosebit) si cateva filtre de balsa. Cafeneaua, desi mica, nu arata rau deloc. Servirea a fost ok, preturile accesibile, cafeaua buna. Si am inteles ca si ceaiurile au mers foarte bine.
Mirosul de tutunuri se simtea inca de la intrare. Si era buuuuun. Am intrat, m-am prezentat, ne-am apucat de tutunuri, am vazut pipele celor care venisera, am incercat marci noi de tabac. Si asa au trecut aproape patru ore alaturi de pipari pe care ii intalneam in viata tangibila pentru prima oara, dar m-au facut sa ma simt in largul meu si sa nu mai vreau sa plec. Ceea ce pentru acei putini care ma cunosc ar parea imposibil. Sa te pierzi asa in vorbe si fum, nimic mai placut dupa un sir lung de zile cu munca multa, somn putin si nervi o groaie.
Greu a fost sa aleg dintr-o masa acoperita de tutunuri, de multe dintre ele nestiind nimic, asa ca am mers pe recomandari verbale si olfactive. Am inceput cu o pipa de HH Vintage Syrian de la Mac Baren, un tutun sec, Latakia, oriental, ceva virginie, bun, tare, sumbru. A doua pipa a fost pentru mine surpriza placuta a serii, Red Virginia de la McConnell. Pana nu demult nu eram prea interesat de virginii, acum am inceput sa le descopar farmecul si aroma, iar Red Virginia ar putea deveni unul dintre preferatele mele. Dulceag, catifelat, potrivit de tare, cu un varf de cutit de Perique, cat sa ii dea o aroma speciala. Un tutun excelent, chiar nu ma asteptam sa imi placa atat de mult. La final, desi aveam limba cat o broasca testoasa de Galapagos, am riscat si am cedat tentatiei, cu o jumatate de pipa dintr-un flake faramitat si uscat bine (din pacate nu imi mai aduc aminte ce era). Greu, virginii si oriental amestecate in pipa, suficient ca sa ma ameteasca un pic. Am avut limba ca jupuita vreo doua-trei zile.
Pentru acasa am primit cateva mostre de la piparii vechi : in afara de HH Vintage Syrian si Red Virginia, am luat cate un pic de McConnell Original Oriental (bun, foarte bun, si surprinzator de usor), McConnell Maduro (un tutun exceptional, dulce si seducator, chiar daca se aprinde si arde cam greu), si o alta surpriza, Mott Mixture No 1, un amestec inedit semnat Molia, pe care l-am gustat mai tarziu. Excelent. Le multumesc tuturor pentru sfaturi, recomandari si tutun.
De vorbit, s-a vorbit mai ales de pipe si tutunuri, dar si de altele toate cele si inca ceva pe deasupra. Si se spuneau atatea lucruri incat iti venea mai curand sa taci si sa asculti, pentru ca aveai ce sa inveti. Totul cu o doza sanatoasa de umor fin. Si tot defilau pipele de tot felul, de parca se pregateau sa o puna de o petrecere a lor.
Concluzii pe fuga :
- o pipa devine mai buna cand este fumata alaturi de alti pipari
- Molia a facut o mixtura excelenta, sper ca va continua seria
- o masa acoperita de tutunuri si pipe arata minunat, elegant
- am descoperit cateva tabacuri excelente
- si am vazut cateva pipe cu adevarat deosebite
- este una dintre cele mai frumoase pasiuni din lume
- este imposibil sa nu afli mereu ceva nou despre pipe
- ar fi trebuit sa ajung mai demult la intalniri
- trebuie sa imi cumpar macar inca o pipa
- si niste tutunuri noi
- a fost tare fain
Aici veti gasi lista celor care au venit la intalnire si cateva fotografii. Una dintre cele mai frumoase seri din ultima vreme. Va multumesc tuturor pentru primire si sper sa ne revedem cat de curand.

6 comments:

DeMaio said...

Vai, nu am ştiut, că veneam şi eu, chit că sunt adeptul Kent-ului 8 :)

Florin said...

Faci pofta si unui nefumator cu relatarile astea :)

Lascaris said...

Ma bucur ca ai avut o experienta placula alaturi de membrii pipa Club Bucuresti. Din ce ai relatat pare a fi o comunitate rafinata.

Tomata cu scufita said...

Wow, ce frumos


Chiar vorbeam zilele trecute cu o prietena despre meeturile astea tematice. :)
E o posibilitate asa frumoasa de a cunoaste oameni cu care imparti aceesi pasiune. Eu m-as duce la tot felul de meeturi despre pasiunile mele. Cum una cu cartile deja exista, cea de bloggeri, la fel, mai trebuia una despre filme. :P

Da' care dintre cei din poze esti matale? :D

mrg said...

Felicitari, Cinabru, ma bucur ca te-ai decis sa mergi. Din pacate, nu am putut fi prezent, dar, cine stie?, poate data viitoare te voi acompania la o pipa...

Cinabru said...

DeMaio : ia-ti o pipa si vezi daca iti place. Oricum, lasa tigarile, ca nu e bune.

Florin : multumesc, asta da compliment. Poate te corupem pe viitor :)

Lascaris : sunt, chiar sunt. Si m-am simtit nu doar bine primit, ci si in largul meu. Ceea ce mi se intampla foarte rar.

Tomata : e un grup de domni cu care sper sa ma intalnesc inca mult timp de acum incolo. Eu sunt celalalt :)

Post a Comment

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...