23 Jan 2010

Charles Bukowski : Hollywood

Cat de greu poate fi sa transformi o carte intr-un film. Mai ales cand ai un scenariu scris de unul dintre marii autori americani. In 1987 regizorul Barbet Schroeder reusea in sfarsit sa termine un film care devenise o obsesie. Barfly. Cu Mickey Rourke si Faye Dunaway in rolurile principale. Nu a fost tocmai un succes. Un film a carui productie durase ani buni, din lipsa de fonduri, si care nu reusea decat partial sa surprinda lumea din scrierile celui care semna scenariul. Un film despre un scriitor alcoolic, un ratat jalnic aflat in razboi cu intreaga lume, pentru care singura distractie parea sa fie un Fight Club avant la lettre in spatele barurilor mizerabile. Atunci cand nu dormea, nu bea, nu regula sau nu scria. Numai ca scenariul pentru Barfly era semnat Charles Bukowski (singurul sau scenariu), era in mare parte autobiografic, iar Hank aparea pentru cateva secunde, ca unul dintre anonimii betivi de cariera, asezati la bar. Un cameo trist si singur. Un Bukowski batran, pentru care succesul venea mult prea tarziu. Pana la urma la fel se intamplase si cu zeul sau, John Fante.

Hollywood este penultimul roman publicat de Charles Bukowski. Este povestea (cu doze serioase de imaginatie) turnarii filmului Barfly. Deja Bukowski este un autor de succes, a lasat in urma mizeria si foamea, face primii sai pasi in lumea sclipitoare si bogata de la Hollywood, apasat mereu de obsesia ca "se vinde". Ca va ajunge un scriitor de succes. Ca trebuie sa plateasca acum taxe, sa isi cumpere o casa, un birou elegant, eventual masina de scris electrica. Nu mai bea tarii si bere, bea doar vin, de multe ori scump. Noua lui sotie este mereu alaturi, ca o umbra. O umbra in parte sora de caritate, in parte bodyguard. Accepta sa scrie un scenariu pur si simplu. Nu mai facuse asa ceva. Nu se mai gandise la asa ceva. Si stilistic Hollywood este mai apropiat de scenariu decat oricare dintre romanele lui Bukowski. Un pasionat al dialogului si stilului telegrafic aproape, stie sa miste camera imaginara rapid si interesant, fara timpi morti.

Capitol dupa capitol. Henry Chinaski si Sarah intra pas cu pas in vintrele Hollywood-ului. Petreceri, negocieri la sange pentru buget, productie, pre-productie, post-productie, mixaje, zile petrecute pe platoul de filmare, vin si trabucuri, mancare gratis. Pentru fostul factor postal e ca si cand s-ar fi intors la gradinita din Ham on Rye : i se par ciudati, straini, anormali. Nu mai pluteste in luminile albe si moarte, ci in galbenul reflectoarelor. Ii intalneste pe Barbet Schroeder si Dennis Hopper, ii vede la lucru pe Mickey Rourke si Faye Dunaway, sta in umbra si vede cum scenariul sau (scriitura de care nu e prea incantat) se transforma pas cu pas intr-un film. Miracolul de celuloid. Hank de acum revazandu-l pe Hank de atunci, din urma cu peste 20 de ani. Si Bukowski este, paradoxal pentru un vesnic nemultumit, destul de binevoitor. Poate n-a iesit asa cum ar fi trebuit, dar e aproape. Poate ca scena din lanul de porumb nu e chiar cum s-a intamplat, dar e aproape. Poate ca Faye Dunaway in rolul iubirii de tinerete a lui Hank nu e perfecta, dar e foarte bine. Nume ca Werner Herzog, Jack Kerouac, Sean Penn, Norman Mailer (cu care Hank a fost la un pas de un meci de box ad-hoc), David Lynch si altii si altii apar in roman, uneori usor de recunoscut, dar cu pseudonime. Si asa multi au fost fericiti sa fie mentionati intr-un roman de Bukowski. Paienjenis de celebritati. In care Hank se simte suspect de bine.

Practic, Hollywood poate fi privit ca un jurnal de scenarist/producator. Daca scenariul a fost gata publicat in 1984, filmarile au mers in pas de melc din lipsa banilor. De multe ori regizorul a trebuie sa recurga la santaj, prietenii, relatii, iar cand nu s-a mai putut a intrat in greva foamei in fata elegantelor birouri ale Marelui Sef, anuntand ca isi va taia cate o bucata din corp cu un fierastrau electric. O minunata campanie publicitara pentru lumea filmului. Shylock in cheie postmoderna. Si banii au venit pana la urma. Hank Chinaski este dezamagit de ceea ce prevazuse. Producatori care nu-si respecta contractul, bani care apar si dispar, fonduri de investitii care se prabusesc, actori care isi prezinta dramoletele si refuza sa joace. Dincolo de decorurile de mucava, o lume populata de oameni facuti din aceeasi materie, cu putine exceptii. Lui Bukowski nu ii placeau oricum filmele. Acum stie si de ce. E viziunea cuiva din afara industriei asupra viermuielii din umbra filmului. Si nu e tocmai binevoitoare.

Din cate am vazut pana acum, e cam greu sa-l ecranizezi pe Bukowski. Desi are un stil atat de simplu si e in principal un autor "epic", cand face saltul pe pelicula ceva se pierde. Ceva din atmosfera cartilor sale nu poate fi prins, oricat ai incerca. Poate Factotum sa-mi fi placut mai mult, ceea ce nu inseamna ca Barfly nu are farmecul sau. Macar pentru scena in care Faye Dunaway isi arata indelung picioarele. Frumoase. Scena introdusa in scenariu de Bukowski la cererea actritei. Hollywood e un roman care trebuie citit daca iti place Bukowski, dar nu mi se pare cea mai buna optiune pentru a-l descoperi. Inca astept sa se traduca si la noi Ham on Rye.

7 comments:

Anonymous said...

...ăăă... şi cartea asta a apărut în româneşte sau trebuie s-o comand pe Amazon?

Cinabru said...

Doar in engleza, atat. Si eu sunt curios de o traducere. Am luat-o de la Tamada, de asta am dat si linkul. La noi s-au tradus cateva Bukowski la Polirom si RAO, dar asta inca nu. Nici Ham on Rye. Poti sa incerci si pe Amazon, dar eu am gasit-o mai usor aici.

Gabriel Ionut said...

te-am adaugat si eu :D

CELLA said...

cu tot respectul, un premiu Scriitor SUPERIOR!!!la minepe blog:)nu pot pune link aici deşi încercdacă reuşesc bine!dacă nu aşteaptăacolo, cuminte, să fie luattest

Anonymous said...

Aiurea, daca i-a placut lui Buk, cine esti tu sa-l contrazici?btw, Mickey e perfect in rol.

Cinabru said...

Cella : mersi, ma uit. Anonim : ala care isi da cu parerea, ala sunt. Cel mai bun ar fi fost tot Bukowsky :) Filmul e bun, dar nu e chiar cum as fi vazut o ecranizare dupa Bukowski. Lipseste ceva. Pentru mine Factotum a avut totusi ceva in plus. Semneaza-ti si tu comentariile pe viitor, sa stiu si eu cui ma adresez. Anonimi sunt multi.

Mihai said...

Cel mai bun film dupa Bukowski este "Lune Froide". Parerea mea.

Post a Comment

Share This