Am jucat A Game of Thrones boardgame

    Nu sunt un jucător de boardgames, poate doar ocazional, şi asta din cauză că unul dintre puţinii prieteni trece printr-o perioadă de fascinaţie pentru subiect. Aşa că îmi place să le văd, mai citesc din când în când ceva despre ele, mai testăm împreună noile achiziţii. Îmi place să intru în puţinele magazine din Bucureşti sau să intru pe site-urile pasionaţilor de afară. Sunt câteva titluri de care aş fi tentat, din cauza subiectului sau prezentării, dar o las pentru mai încolo. Titlurile inspirate de Lovecraft, o versiune de Walking Dead (fie filmul, fie benzile desenate), noile Blood Bowl (poate unde n-am reuşit să joc prima variantă pe calculator, de prin anii 90). Şi cred că ar mai fi. Am jucat şi Catan, şi ceva cu trenuleţe, şi ceva cu invenţii (nu-mi amintesc pe moment titlurile şi nici nu stau să caut). 

La vremea lor am jucat şi Bunul Gospodar şi Turism, mai târziu Monopoly şi variantele, dar fără să fiu prea atras. Mai mult am jucat Magic the Gathering, cu ceva ani în urmă, dar tot din plăcere, niciodată la concursurile oficiale. Eu puneam casa la dispoziţie, acelaşi prieten de mai sus venea cu deck-urile şi ne strângeam câţiva amatori. Ceva tutun, ceva sucuri, şi se năşteau lupte care ar fi ruinat cu siguranţă destule relaţii de durată. S-au ruinat ele singure din alte motive. N-am avut niciodată cărţi de Magic, jucam cu ale lui, şi nu foarte bine, dacă este să recunosc. Şi unde altundeva să fiu nepermis de sincer decât aici? 

    Nici nu ştiu prea multe despre Game of Thrones, şi până să dea lovitura Nemira cu traducerile nici nu ştiam de existenţa lui Martin. Poate doar vag. E o lipsă pe care o voi recupera poate. Dacă găsesc timp şi energie. Dar jocul mi-a plăcut. Fără să devin un fanatic, a fost fun. Poate şi pentru că am jucat cu oameni care se pricepeau şi să joace, şi să explice unui noob.

    Din ce am înţeles respectă în mare povestea seriei de cărţi, cu mai multe facţiuni care se luptă împreună, etc, etc. Zece ture, patru tipuri de unităţi, în esenţă câştigă cel care la final are zece castele, sau cele mai multe. Mi-a amintit puţin de vechiul Risk, pentru cine l-a prins, dar mult, mult mai complicat, şi fără acel factor random care ajungea să te înnebunească. Frumos ca prezentare, deşi soldăţeii ar fi putut să arate mai bine, nu ca nişte acadele pastelate. Sistemul de alianţe funcţionează pe ideea ”do not trust” şi poate să răstoarne situaţia foarte rapid. Cam trei ore durează un joc, la noi a fost mai lung din cauză că eram sub-începători.

    Foarte, foarte plăcut. Poate la un moment dat o să iau şi eu un boardgame, unul din cele menţionate la început. Vedem. Oricum, a fost o experienţă interesantă, şi cine ştie dacă nu mă apuc şi eu să citesc volumele.

PS important: am jucat la magazinul din strada General Berthelot nr 55, şi vi-l recomand. Au destule jocuri pe stoc, au Magic the Gathering, au WOW, au Blood Bowl, au Walking Dead, au Warcraft şi Starcraft boardgames, au foarte multe. Am înţeles că se şi ţin concursuri de MTG şi restul, dar nu cunosc detalii. Oricum, le mulţumesc şi aici pentru găzduire. Cine e interesat, poate să facă un drum până acolo. Mai multe detalii pe site - GamesStop

Foto: http://www.fairplaygames.com, http://www.tabletophell.com, http://www.fantasyflightgames.com