Nouăsprezece pipe, funcţionale, fumabile, unele mai bune, altele mai nereuşite, din care fumez frecvent patru sau cinci. Restul, la ocazii sau când fumez prea mult şi trebuie să mai schimb pipa, să las preferatele la odihnă. Pipe cu filtru şi fără, nu am nici o preferinţă în direcţia asta. Depinde şi de stare, şi de tutun. Unele doar pentru englezeşti, altele pentru virginii sau aromatice, două special pentru flakes. Vreo trei dintre ele sunt pipe generaliste, fumez cam orice cu ele, ignorând cu graţie recomandările. Sunt pipe modeste ca firmă, nu foarte arătoase, dar fumează surprinzător de bine. Sau pur şi simplu m-am obişnuit cu ele. Plus accesorii - o scrumieră, un butoiaş de tutun, brichete şi chibrituri, filtre, perii, etc.
Am pornit ca mai toată lumea de la o pipă găsită prin casă, am tot scris despre ea, din păcate nu o mai am acum. Doar factorul nostalgic ar fi contat, nu era de calitate, o basket-pipe mediocră.
În imaginea de sus se poate vedea primul raft, cu pipele mai arătoase şi care intră mai des în rotaţie. Restul şi-au găsit loc mai jos. În partea dreaptă, pe suportul de plastic, este cea mai recentă, pipa de la concurs. Printre pipele mele se numără două Danske Club (excelente), un superb Nording , două Stanwell cu care mă împac de minune, un Jean Claude zebrat pentru englezeşti, un Butz Choquin pe care îl fumez foarte rar din cauza dimensiunii prea generoase a bolului, un Lorenzetti şi un Bristol ce nu fumează prea bine, două Federico Rovera pentru latakii, o Erica modestă dar neagră, un Ben Wade interesant ca formă şi finisaj, dar imposibil de fumat din cauza pereţilor subţiri, o Gardesana frumoasă dar cu probleme de condens, o Torino masivă şi prea lăcuită, un Dr Mills de duzină, vechi şi ars, folosit pentru toate mixturile, cu care mă împac extraordinar.
Cu două excepţii toate pipele din colecţie sunt ”estate”, luate în general de pe Okazii, unde am avut surpriza să găsesc piese bine păstrate şi de calitate, dar şi piese modeste, mai puţin reuşite. Fără piese de colecţie sau deosebit de valoroase materiale, dar extrem, extrem de dragi mie. Şi foarte utile. Un amestec eteroclit şi relativ politic corect de italieneşti, daneze şi restul. Unele fumeaza foarte bine sau chiar excelent,altele mediocru sau mulţumitor. Unele au buza arsă, ar trebui relăcuite şi curăţate, altele se prezintă foarte bine, ţinând cont de vârstă şi de faptul că nu sunt primul proprietar. Sunt ale mele. We're a happy family, cum ar fi spus cei de la Ramones.
Fiecare a ajuns să aibă un loc şi o poveste, o anumită familiaritate în mintea mea de fumător, eventual mă leagă o amintire sau mai multe de o fumată din pipa respectivă. Cu unele am descoperit mixturi excelente sau măcar ieşite din comun, pe altele le-am inaugurat la una dintre întâlnirile clubului. Unele au fost cadouri de la persoane dragi. Altele au venit ”la pachet” cu vreo altă pipă dorită, şi s-au dovedit prietene bune. Am ajuns la nouăsprezece pipe, sper până la sfârşitul anului 2012 să ating cifra magică de 25.
0 comments:
Post a Comment