Black Gold Special

Tutun : cavendish

Aspect tutun : ribbon

Aroma : fructată, dulce-acrișoară

Tărie : scăzută

WAF : mediu

Prezentare : cutie de 100 g

Au fost vremuri demult apuse în care un tutun din seria Borkum Riff îmi părea nu doar fumabil, ci chiar destul de bun. Și alte amestecuri pe care îmi doresc a le uita. Dulcea nevinovăție a lipsei de experiență și a gusturilor în formare... Dacă este ceva ce am învățat când vine vorba de tabacuri este să evit pe cât posibil mixturile ieftine, eventual de care nu am auzit mai nimic, și e o prudență care în general funcționează. Și mă ferește de nicotinice deziluzii. Numai că, la fel ca orice altă regulă, presupune și excepții.




Se poate întâmpla să eviți un tutun de care n-ai auzit nimic înainte, în favoarea altuia purtând o ”semnătură” mai cunoscută. Și să ratezi astfel un tutun bun. Exemplul perfect - acest amestec unguresc, un cavendish generos aromatizat. Și cu o prezentare exemplară. Și o lipsă cronică de informații când vine vorba despre marcă. Doar câteva recomandări pe forumul PCB și apariția sa în ultimul timp pe Okazii, la un preț de 50 de lei pentru 100 de grame. Suspect de ieftin, dar nesperat de bun. 

Disponibil în cutie cilindrică de 100 de grame (se găsește și la plicuri, nu l-am încercat până acum) acest Black Gold Special - vor fi existând și alte versiuni - a fost, paradoxal sau nu, tabacul oficial al ediției cu numărul XIII a Campionatului Mondial de Fumat Pipă, găzduit de Ungaria pe 11.10.2009. Și nu prea cred să fi fost doar gentilețea organizatorilor față de gazde. O carte de vizită mai mult decât impresionantă, mai ales când nu găsești mai nimic altceva. Nici despre producător, nici despre conținut sau istoric, cel puțin nimic într-o limbă accesibilă. Stranie strategie de marketing, și sincer până acum habar nu aveam că Ungaria este producător de tutunuri de pipă.  În interiorul cutiei sigilate se găsește o pungă sigilată, plină cu un cavendish potrivit de umed, mătăsos și pufos, cu firele lucioase și un miros de tabac puternic aromatizat destul de greu de identificat. Fructat, dulce-acrișor, ceva între compot și gem de prune, fără să sufoce mirosul de tutun, dar prezent și pregnant. Nu că mă dau în lături de la un aromatic, am rămas de la începuturi un pasionat de dulcegării și când vine vorba de tabacuri, și cel mai adesea asta fumez. 

Se aprinde relativ ușor, eventual cu o scurtă aerisire, și arde constant până la final, când rămâne doar scrumul fin, cenușiu întunecat. Aroma... Spre deosebire de alte ”compoturi” disponibile la un preț similar sau chiar mai mare în acest misterios și surprinzător Black Gold Special casing-urile artificiale știu să se retragă discret după primul sfert de pipă și să rămână undeva în fundal, potențând și evidențiind în loc să mascheze gustul plin de cavendish, cu ceva adaosuri de virginie, dacă nu este doar o iluzie. Posibil, dar gustul este bun, și de la jumătate se intensifică și mai retează din dulceață. Este acea bază de cavendish, recomandată dacă îți place (mie da) o mixtură mai ușoară, dar cu personalitate și deosebită de alte aromatice, eventual de la producători mai cu ștaif. Nu am avut probleme de condens, pipele nu prea dau semne că s-ar încinge, dar e adevărat că a fost mai bun fără filtru. Mirosul din cameră nu este neapărat de tutun puternic aromatizat, poate un pic prea greu pentru nefumători, dar plăcut. 

Un tutun ieftin, surprinzător de pe gustul meu, aromatizat cât trebuie, cu un gust aparte ce îl scoate din anonimat și îl face, cred, ușor recognoscibil. Se fumează bine, merge ca tabac de toată ziua sau ca alternativă când vrei ceva mai ușor și fără pretenții. Sigur că vor exista destui care îl vor găsi prea dulceag sau pasabil, dar merită măcar încercat. De probă. Nu este memorabil, nu este o capodoperă, dar este un tutun de pipă bun. Spre foarte bune, cel puțin după gustul meu eminamente subiectiv. Că doar e al meu. Și sunt foarte curios ce alte mixturi mai ascund vecinii noștri. 

Foto: PCB