23 Oct 2013

Un Dumnezeu cald sau rece. Și Eminescu. Plus bunică-mea

2 comments

Bunica din partea mamei l-a avut ca examinator la bacalaureat pe George Călinescu. Când anume se întâmpla asta nu mai știu precis, undeva prin anii 40 cu siguranță, dar în timpul războiului sau după... asta nu-mi mai amintesc. Deși era povestea la care revenea periodic, înfrumusețând-o cu detalii care nu se regăseau în versiunea precedentă. Până la urmă și trecutul este doar o poveste. Nici dacă era doar unul dintre examinatori (puțin probabil) sau președintele comisiei (mult mai posibil) nu mai știa cu siguranță. De la ea am moștenit nu doar gena relativ ariană, pe care am transmis-o generos și băieților,  ci și o anumită și exagerată capacitate de a inventa, modifica, augmenta fiecare amintire până la punctul în care fie nu mai îți dai seama unde se termină fantezia, fie ajungi să o crezi și tu. Cum spunea George Costanza , acest înțelept marcat de calviție, nu e o minciună dacă o crezi. Bacalaureatul era pe atunci un soi de exterminare în masă, mult mai dificil decât admiterea la facultate. De n ori mai dificil. 

Memoir 44 - Eastern Front

0 comments

Cutia extensiei

Memoir 44 mi-a plăcut de la prima partidă încercată la Gamesstop. Cumva nu ești niciodată prea bătrân pentru jocuri cu soldăței. Nu știam prea bine regulile, bâjbâiam prin manual sau întrebam ce trebuie făcut, îmi dau seama că am ratat destul din subtilitățile și tacticile jocului, dar ne-am distrat. Așa că m-am bucurat când l-am primit, l-am jucat de fiecare dată când am găsit un oponent disponibil (sau, în lipsă, una din multele mele personalități) și a venit pasul firesc pentru un boardgame. În acest caz un wargame. Cu miniaturi. Prima extensie. Ca multe alte titluri Days of Wonder (un producător deloc lipsit de importanță în această lume cu hărți, cărți, jetoane, miniaturi, eroi și reguli complicate) Memoir 44 are o serie interminabilă de suplimente - armate, hărți, scenarii, miniaturi, inclusiv o geantă specială pentru cărarea întregii colecții.  Paradisul pentru pasionații de strategii militare, dar transpuse în mecanici simple, ușor de învățat, chiar dacă șansa joacă un rol important. Aveam de ales între cele trei armate disponibile până acum. Și am ales... Mama Rusie.

22 Oct 2013

Wellauer's Latakia Mixture

2 comments

Tutun : latakie, virginie
Aspect tutun : ribbon grosier
Aroma : puternic a latakie, genul de mixtură englezească tipică
Tărie : medie
WAF : foarte scăzut
Prezentare : cutie de 50 g

Producătorul prezintă această mixtură surprinzătoare drept un amestec ”viguros” cu un procentaj picant de latakie. Promițător, și când am adulmecat ”monstra” din cutie (mulțumesc, Zudo) am descoperit acel miros intens de latakie în cantitate ce depășește generozitatea, greu de descris unui neinițiat dacă în tine nu se ascunde un poet cu pasiune pentru metafore și nas de parfumier, dar imposibil de acceptat vreodată de acesta. Afumătură, mireasma aceea pe care ajungi să o recunoști imediat după ceva pipe în colecție și tutunuri fumate, trezindu-ți neliniștea anticipării. Și definită franc și dur de familia anti-tabac drept ”pisică moartă”, ”mahoarcă” și alte apelative ce rănesc pe moment naturelul simțitor de pipar. WAF la pământ.

21 Oct 2013

Noutăți de la Nemira - serie Lovecraft și una bucată antologie

0 comments

Două cărți pe care le așteptam cu nerăbdare de ceva vreme. Mă bucur să văd că Nemira continuă seria de titluri horror, de această dată cu o antologie ce se anunță foarte bună și mai ales cu primul volum dintr-o colecție ce va reuni (teoretic) cele mai bune scrieri H.P. Lovecraft. Se anunță un pre-Crăciun pe gustul meu. Încă nu am luat cărțile, probabil săptămâna viitoare să le am și eu pe raft.

20 Oct 2013

Finaliștii la final

0 comments
Am terminat și Omar cel orb, ultimul din cele cinci romane finaliste la a doua ediție a Premiului ”Augustin Frățilă”. O surpriză din multe puncte de vedere (nu spun dacă una plăcută sau neplăcută). Categoric altceva decât mă așteptasem la prima vedere. Săptămâna viitoare voi trimite și punctajul meu, fatalmente subiectiv. 

Am ales deja locurile 3, 4 și 5, fără prea multe ezitări și reveniri, dar încă nu sunt sigur cine va fi pe locul 1 din cele două rămase. Blestemul Balanțelor - indecizia. Combinat cu valoarea apropiată a celor două titluri. Presupun că voi scrie mai pe larg despre fiecare din cele cinci după marea finală. Eventual cu un prim articol cu punctajele pentru fiecare și scurte prezentări. 

13 Oct 2013

Black Gold Special

0 comments



Tutun : cavendish
Aspect tutun : ribbon
Aroma : fructată, dulce-acrișoară
Tărie : scăzută
WAF : mediu
Prezentare : cutie de 100 g


Au fost vremuri demult apuse în care un tutun din seria Borkum Riff îmi părea nu doar fumabil, ci chiar destul de bun. Și alte amestecuri pe care îmi doresc a le uita. Dulcea nevinovăție a lipsei de experiență și a gusturilor în formare... Dacă este ceva ce am învățat când vine vorba de tabacuri este să evit pe cât posibil mixturile ieftine, eventual de care nu am auzit mai nimic, și e o prudență care în general funcționează. Și mă ferește de nicotinice deziluzii. Numai că, la fel ca orice altă regulă, presupune și excepții.


3 Oct 2013

Despre Keene și Wilson în Revista de Suspans nr 13

2 comments
A apărut numărul 13 al Revistei de Suspans, în care am și eu două prezentări/recenzii. 

Prima, Molasar, este despre clasicul roman horror The Keep, publicat de F. Paul Wilson în 1981 și ecranizat, din păcate, doi ani mai târziu. În afara coloanei sonore și a momentelor de umor involuntar este genul de film pe care ar fi mai bine să-l dăm uitării. Definitiv. Dar cartea, fără a fi perfectă, este deja un titlu de referință al genului. Recomandată. 

A doua este Dumnezeu există, dedicată unei surprinzătoare nuvele semnate de Brian Keene, unul dintre autorii noului val de care sunt mai mult decât încântat, și care a reușit aici, păstrându-și stilul, o schimbare radicală a temelor sale preferate. Foarte bună, chiar excelentă, și până se va traduce și la noi (dacă, vreodată) tot e-book-ul este soluția. 

Și sunt multe altele de citit în numărul 13. Multe. Și îmi place coperta. Nu știu cine le face, dar sunt reușite. 

Share This