De cand am descoperit universul masinilor de scris am fost atras de masinile mecanice portabile, mai ales cele postbelice, cu un "sweet tooth" pentru modelele italiene si americane, desi nici elvetienii nu sunt de neglijat. Electricele mi-au parut de la inceput un straniu hibrid, cu numeroase avantaje pur practice incontestabile, dar lipsite de gratia liniilor metalice, de eleganta diafan-inginereasca a trasaturilor, de sunetul pe care il scot clapele si clopotelul de la capat de rand. Struto-camile in culori terne, cu prea mult plastic si dependente de priza. Cu o exceptie notabila, seria IBM Selectric si mai ales IBM Selectric 3, care a reusit sa impuna nu doar inovatii tehnice preluate si pastrate ulterior, cat si un design frumos, amintind de masinile mecanice. Am gasit recent un IBM Selectric 3 pe okazii, din pacate nu am gasit si fondurile pentru achizitie. Ramane pentru mai tarziu.
Cu toate acestea prima masina de scris primita in dar a fost un SHARP PA-4000, un model electric fiabil, in stare buna (desi nu i-ar strica o curatire temeinica), pe care m-am jucat ceva inainte de Underwood. Este o masina surprinzator de rezistenta (inainte sa ajunga la mine a fost folosita cativa ani intr-un birou, cel putin 6-7 ore pe zi), destul de usoara (aproximativ 4 kilograme) dar si foarte urata. Din plastic si plexiglas, de un cenusiu sters, arata ca un hc 85 supradimensionat, o problema pe care au numeroase modele de electrice.
A venit fara banda corectoare, cu un cartridge inca functional, are tastatura cu diacritice romanesti, foarte asemanatoare unei tastaturi de PC de stil vechi. Placut de zgomotoasa, fiabila, suficient de sensibila. Tastatura e acoperita cu un capac de plastic, ce poate fi montat ulterior, deasupra tamburului, ca suport pentru foaia de hartie. Fontul este Courier, nu foarte elegant, dar usor de citit. Sistemul de imprimare este printwheel, o roata la marginea careia sunt dispuse caracterele, si care se invarte pe masura ce imprima, suficient de rapid ca sa tina pasul cu tine. Mai mult, pentru a obtine o viteza mai mare poti folosi memoria masinii, care retine pana la 135 de caractere. Asta daca esti un scriitor prea rapid pentru o masina de scris. Principala problema este zgomotul, un pacanit care se transforma repede intr-o rafala de mitraliera, si poate deveni deranjant pana incepi sa te obisnuiesti. In locul sunetului de clopotel care te avertizeaza ca ajungi la capatul randului - un bip anemic.
A venit fara banda corectoare, cu un cartridge inca functional, are tastatura cu diacritice romanesti, foarte asemanatoare unei tastaturi de PC de stil vechi. Placut de zgomotoasa, fiabila, suficient de sensibila. Tastatura e acoperita cu un capac de plastic, ce poate fi montat ulterior, deasupra tamburului, ca suport pentru foaia de hartie. Fontul este Courier, nu foarte elegant, dar usor de citit. Sistemul de imprimare este printwheel, o roata la marginea careia sunt dispuse caracterele, si care se invarte pe masura ce imprima, suficient de rapid ca sa tina pasul cu tine. Mai mult, pentru a obtine o viteza mai mare poti folosi memoria masinii, care retine pana la 135 de caractere. Asta daca esti un scriitor prea rapid pentru o masina de scris. Principala problema este zgomotul, un pacanit care se transforma repede intr-o rafala de mitraliera, si poate deveni deranjant pana incepi sa te obisnuiesti. In locul sunetului de clopotel care te avertizeaza ca ajungi la capatul randului - un bip anemic.
Avantajele sunt numeroase, mai ales cand ai mult de scris. Imprima clar si bine, chiar daca nu este un cartridge nou, rapid. Poti seta prin combinatii de taste (COD + alta tasta, de regula) dimensiunile fontului, spatiul dintre randuri, dimensiunile paginii, aliniatele, trecerea automata la urmatorul rand, miscarea foii cu jumatate de rand in sus sau in jos, forta de impact a caracterului, centrare, bolduire, etc, etc, etc. Practic, fara manual ti-e imposibil sa le descoperi pe toate si mai ales sa te bucuri de toate. Regret ca nu pot face si corecturi, din lipsa benzii, ar fi fost o functie deosebit de utila.
Sharp PA 4000 este o masina electrica fiabila, rapida, un procesor de text fara ecran. Daca nu tii la aspectul estetic si la farmecul masinilor clasice, este foarte buna. Ar ramane problema consumabilelor, mai greu de gasit astazi, si a eventualelor reparatii.
6 comments:
Mie imi place sa stii! :D
Sa-ti traiasca!
Multumesc la fel. E buna, e fiabila, dar nu are nici frumusetea, nici farmecul uneia mecanice. Sa te uiti dupa un Selectric III, acolo se vede cum poti sa imbini aspectul cu avantajele unei electrice. Astept sa citesc de a ta, cat de curand :)
In afara de farmec, cam care ar fi utilitatea unei astfel de masini de scris (in afara de piesa de muzeu)? Ma gandesc ca este mult mai practic sa scrii pe un computer...
:-)))
@ Humidor, dar este evident: dupa ce produce textul la masina de scris, il scaneaza, il trece printr-un OCR, corecteaza erorile programului si apoi il publica pe blog. ;-)
@ Cinabru: am contribuit serios la declansarea acestui hobby. Nu stiam ce starnesc in tine. Acum insa, cand vad ce amploare a luat, ma gandesc daca nu era mai bine sa urmezi modelul dlui Cosasu, care nu renunt la creion! :D
Vezi rapid aici: http://www.okazii.ro/catalog/54095421/masina-de-scris-privileg.html
Humidor : categoric, factorul nostalgic este esential. Nu am avut o masina de scris cand eram pusti, asa ca acum recuperez, e un fel de criza a varstei. Adevarul este ca te forteaza, prin limitarile inerente, sa-ti gandesti si formulezi altfel textul. Nu stiu daca mai bine sau mai rau, dar ajungi sa scrii in alta cheie. Computerul e mai practic, categoric, mai ales fata de o mecanica, dar unde mai e frumusetea :) Am vazut masina de pe okazii, interesanta, dar nu foarte atragatoare. S-ar putea oricum in curand sa primesc una de la cineva, sa vedem ce si cum.
Mrg : nuuu, il scriu si rescriu la masina pana iese perfect, pe urma il pozez pe film, si abia la final il lipesc pe monitor :) Nu stiu exact daca si ceilalti il vad, dar eu daaa.
Si nu pot decat sa-ti multumesc pentru intretinerea acestei noi pasiuni. Cu creioanele...ma trimiti in a doua elementara, cand aveam cele mai proaste note la caligrafie. Mi-a si folosit mult caligrafia, n-am ce spune.
Post a Comment