Prima extensie mică la Arkham Horror pe care am ocazia să o încerc. E bine să ai prieteni pasionaţi, care vor să aibă toate extensiile. E şi mai bine când le iau, nu au timp să le joace, şi ţi le împrumută să le testezi şi înveţi, pentru o eventuală partidă. Mulţumesc, rămân dator. Dator, adică nu intenţionez să plătesc vreodată.
”The King in Yellow”, lansat în 2007, este povestea unei misterioase piese de teatru cu acest titlu, care s-a bucurat de o sumbră reputaţie în Europa, după ce mai multe revolte au izbucnit în oraşele care găzduiau reprezentaţiile. Cei care au scris despre asta, jurnalişti sau critici, au dispărut misterios. Crizele de isterie, adesea in masă, poveştile halucinante despre un rege în galben, nebunia care însoţeşte producţia.... toate o fac perfectă pentru Arkham. Prezentarea este cea deja standard pentru Fantasy Flight Games. Cutie mică, din carton solid, grafică superbă, pliant de instrucţiuni, o broşură de reclamă, tokene şi trei markere de Riot, Herald-ul pentru King in Yellow, pachetele de cărţi. E nevoie de ţiple de protecţie, dar acestea se pot lua separat. Arată foarte, foarte bine. Abia aştept să fac rost de Dunwich, să vedem cum arată o extensie mare.
Un supliment care face jocul original mult mai dificil, în oricare din cele trei variante posibile. Prima este să amesteci pur şi simplu cărţile noi (unice, comune, vrăji, cărţi de mythos, locaţii şi porţi) în pachetele de bază. Se adaugă cărţile de efecte magice şi cele trei Act cards, care pot termina jocul, dacă ai ghinion, în tot atâtea ture. Este varianta ”Permanent Performance Style”, când King in yellow deja face parte din Arkham, şi cea mai uşoară. Uşoară în termeni de Arkham Horror. A doua, mai dificilă, este ”Touring Performance Style”, când adaugi cărţile de mai sus pachetelor de bază fără să le amesteci, le pui deasupra deck-urilor existente. Aşa că primele ture şi encounters ai parte doar de cărţi noi. Dacă la items - comune şi unice mai ales - sunt destule surprize plăcute, la cărţile Mythos sunt doar surprize neplăcute. De regulă se deschid câte două porţi şi alte evenimente de gen, apar noi handicapuri la skill checks sau, la encounters, trebuie să discardezi majoritatea cărţilor sau clue-uri, altfel eşti devorat.
Foarte bune comunele noi şi unicele. Ai inclusiv time bomb, care curăţă o stradă de monştri, dar îţi reduce şi ţie stamina la 0. Ai cărţi care blochează creaturile ce vor să iasă pe o poartă deschisă, cărţi care suplimentează numărul de clue-uri sau îţi permit să evade anumiţi monştri. Bune, multe dintre ele, foarte bune.
Al treilea mod de joc este ”The Herald”, cel mai dificil (până acum le-am pierdut pe toate), dar care foloseşte absolut toate elementele noi. Se pleacă de la unul din primele două (cărţi noi amestecate sau nu) şi se adaugă Herald-ul cu token-ele sale, cărţi Blight şi trei markere noi pentru monştri - Riot. Este un mod de joc brutal, în cel mai pur sens al cuvântului. Dacă în Arkham Horror clasic reuşeam să ţin terror track-ul la cel mult 3, o singură dată 4, aici am ajuns ca în tura 3 să fiu deja la 5, cu General Store închis şi deja destui aliaţi în afara jocului. Nu ştiu dacă se poate câştiga, sincer să fiu. Dar mai încerc. Nu încercaţi cu Azatoth, ajunge să intre mult înainte de tura 14. Cam pe la a noua. Şi cum Azatoth e destroyer of worlds....
Extensia oferă câteva schimbări interesante de mecanică. Apare o ”Herald sheet”, în acest caz chiar King în Yellow, un fel de minion al acelui Ancient One ales pentru joc, o entitate care îi pregăteşte venirea. În afara terror-track-ului şi a doom-track-ului apar tokene galbene pentru acest personaj, ce pot fi puse pe unul dintre track-uri, schimbând radical jocul. La anumite cărţi mythos trebuie să alegi - pui tokene galbene pe doom-track şi grăbeşti finalul, sau le pui pe terror şi creşti problemele din Arkham. La fiecare token galben pui în joc o carte Blight, care are efectul unui Environement, doar că nu poate fi scoasă de o altă carte blight sau un spell. Rămâne până la sfârşit. Şi ”oferă” surprize de gen - toate obiectele costă cu 3 dolari mai mult, vrăjile au un preţ crescut de sanity, etc.
Blight sunt onorabili cetăţeni din Arkham, care au avut neşansa de a-l vedea pe Regele în galben şi acum sunt ”insane”. Tot acum apar şi riot monsters, monştrii care scad combat check-urile cu 4, şi sunt grupuri de arkham-ieni aduşi la demenţă. Greu de învins, deşi nu imposibil. Cel mai sinistru este setul de trei Act cards, cele trei acte ale piesei, introduse prin cărţi Mythos. Dacă intră al treilea - ai pierdut. Pot fi întârziate dacă imediat adaugi două doom tokene la primul, respectiv dacă redeschizi două porţi sigilate la al doilea. M-au ajutat să pierd două partide, mulţumesc mult. Foarte drăguţ.
The King in Yellow oferă surprinzător de mult pentru o extensie mică, mai ales că nici preţul nu este obscen. Chiar prietenos. Mi-au plăcut schimbările, chiar dacă dificultatea a crescut surprinzător de mult. Ajunsesem în Arkham Horror clasic să câştig măcar jumătate din partide, acum... nu prea.
Din lipsă temporară (sper) de aparat pozele sunt de pe boardgamesgeek.com
Găsiţi The King in Yellow la Gamesstop.ro. Preţ 100 de lei.
2 comments:
Acum, parcă și ar fi ceva în neregulă cu un joc de inspirație lovecraftiană care să nu fie greu.
Macar asta nu este si fizic greu, dar tot ai nevoie de baza Arkham Horror. Ma asteptam sa ridice nivelul de dificultate, dar pe Herald este pur si simplu brutal, inca nu am reusit nici macar sa ma apropii de victorie. E cumplit. Si superb. Daca o tine tot asa, si mai ales daca mai ia prietenul in cauza extensii, cred ca ajung sa-mi pierd tot sanity-ul si sa ajung Lost in time and space. Destul de curand.
Post a Comment