La începutul anilor 80 mici investitori cu spirit de iniţiativă din Ghana au intuit potenţialul enorm al videocasetelor cu filme americane (în principal) şi asiatice. Piaţa exista, doritori existau, dar nu oricine avea un televizor şi mai ales un video, nici măcar casete. Soluţia a fost simplă şi inspirată - cinematograful ambulant, compus dintr-un televizor, un video, câteva (sau câteva zeci, în funcţie de banii proprietarului) casete cu filme şi eventual un mic generator electric pe benzină, pentru acele zone care nu aveau aşa ceva.
Pornite ca un experiment local, aceste cinematografe ambulante au devenit în câţiva ani un fenomen extrem de profitabil (chiar dacă taxa era modică, spectatorii erau numeroşi) şi o distracţie cotidiană. Filmele erau proiectate în timpul zilei (mai rar) şi mai ales seara, până noaptea târziu.
Interesant este că în România optzecistă exista un fenomen asemănător, al cinema-urilor improvizate în săli mici sau în sufrageria unui prieten/vecin/rudă, unde se strângeau mai mult spectatori, plătitori sau noi, dornici să vadă casete video, de regulă dublate de Irina Nistor, cu filme de groază, cu bătăi, drame siropoase sau un episod din Emmanuelle. Stranie similitudine a satului global. E adevărat că noi nu am avut reclama şi afişul de film specific pentru Ghana optzecistă. Dacă în România publicitatea dedicată fenomen tolerat şi nu încurajat de autorităţi, ba chiar la limita legalităţii, era preponderent orală, aici popularitatea filmelor video a dat naştere unui nou gen de reclamă.
Afişele clasice erau greu de procurat, dificil de păstrat şi prea puţin rezistente, mai ales la drumuri lungi şi în condiţii de umiditate şi/sau secetă. Chiar, în anumite cazuri, mult prea scumpe şi prea mici. Artişti locali existau destui, majoritatea câştigând bani buni tocmai din reclame, afişe, firme. Aşa că au început să picteze afişe pentru filmele noi, pentru casetele video, folosind ca suport saci de făină, care le ofereau o suprafaţă standard de 100/150 cm, suficient pentru a fi mai mult decât vizibil. Mulţi foloseau câte doi saci, deja o suprafaţă considerabilă. Nu se ştie cine a inaugurat genul, posibil să fi fost un artist de provincie anonim, dar oferea pictorilor şi graficienilor din Ghana nu doar o nouă sursă de venit, constant şi apreciabil, dar mai ales o libertate a expresiei de invidiat.
Surse foto şi nu numai :
Mai multe informaţii, imagini şi afişe de vânzare pot fi găsite pe http://www.ghanamovieposters.com/
Alte imagini şi date pe http://assemblyman-eph.blogspot.com/2009/08/film-poster-paintings-from-ghana.html sau aici şi aici.
9 comments:
Îmi place ăla de Return of the Living Dead 2, mult.
Seamana cu vechile coperti Cannibal Corpse. Mi-a placut mai mult prima parte, e cu usurinta intr-un top 10 horror, dar si a doua a fost buna. Mi-as dori enorm un poster de gen pentru camera mea, dar preturile cam sar de 300 de dolari, ceea ce e totusi un pic prea piperat. Dar sunt extraordinare.
:-)
superb. da, chiar seamana cu copertile Cannibal Corpse sau Death, dar intr-o abordare naiva si mult mai cuminte. mie imi place afisul de la Cujo. Este genial! E atat de prost incat nu are cum sa nu-ti placa :)) si de Terminator... no comment. Cel mai reusit este clar cel de la Evil Dead... E impresionant cum oamenii se dau dupa vremuri..
Pinnochio: dublu :)
Val: sa am banii, azi as da comanda pentru unul dintre ele. Mi-au placut enorm si cele la vechi filme Kung Fu, mai ales cele cu John Liu (trebuie sa vina un articol si despre el). Dar Cujo... vorba sotiei, e o mixtura de labrador cu bivol. Daca stai pe linkurile de la final iti umpli ore intregi, in care sigur razi. Si vrei sa ai asa ceva.
eu aș face rost de ele la rezoluție mare și aș merge la o imprimerie să le scot.
M-am gandit si la asta, dar chiar mi-as dori una originala. Pe unul dintre site-urile de mai sus am gasit cateva imagini care ar fi mers la un A3, ar fi o idee.
ce privire inocenta are Cujo...imi plac afisele
Genul de catelus pe care l-ai lua acasa. Sunt extraordinare, din pacate si prea scumpe pentru bugetul meu actual.
Post a Comment