Numărul 1 din Pif Gadget

De la Vaillant la Pif Gadget

Primul număr din longeviva serie Pif Gadget a apărut pe 24 februarie 1969 într-un tiraj de 350.000 de exemplare. Chiar dacă astăzi pare pentru o revistă de copii un tiraj record, nu era unul neobişnuit, şi de-a lungul istoriei sale Pif va depăşi adesea cu uşurinţă aceste cifre, mai ales după 1975. Cel puţin pentru o vreme. Numărul 60/1289 a avut un tiraj de un milion de exemplare, şi nu a fost singurul. De fapt, privind retrospectiv, pentru mai bine de jumătate din istoria sa Pif Gadget a fost o afacere extrem de profitabilă. Acest prim număr al unei legende era numerotat ca 1/1239, dublă contabilitate ce marca atât schimbarea, cât şi faptul că revista continua seria Vaillant. Le Journal de Pif, o altă legendă a benzii desenate europene. După 25 de ani, cum este marcat şi pe copertă, Pif trecea într-o nouă fază a istoriei sale. Privind retrospectiv, schimbarea a fost una dintre cele mai inspirate din istoria benzii desenate europene. 

Primul gadget din Pif şi alte detalii de bucătărie internă

Cu formatul ce avea să o consacre, standard pentru o revistă şi mai mic decât cel stabilit de Vaillant, publicaţia se prezenta pe pagina întâi, deasupra sumarului, ca o revoluţie a formulei de revistă săptămânală, cu 80 de pagini şi, foarte important, în fiecare număr eroii vor avea episoade complete ale aventurilor. Ceea ce nu s-a respectat, în timp episoadele mai mari fiind firesc fragmentate pe mai multe numere. ”Cele mai bune benzi desenate - eroii cei mai îndrăgiţi pentru toate gusturile, pentru toate vârstele” era esenţa noului Pif, ce oferea 80 de pagini de ”râs şi aventuri”.

Mai mult, în afara benzilor desenate, fiecare număr avea şi nu mai puţin de 16 pagini de jocuri logice, de perspicacitate, diferenţe, cuvinte încrucişate, etc (ulterior numărul variază foarte mult de la perioadă la alta). Tot aici este şi reclama unui concurs ce îţi putea aduce 250 de franci şi o bicicletă Cady, prezentată ca ”magnifique”.

Reclamele sunt rare în Pif Gadget, mai mult la publicaţiile trustului. În numărul de debut găsim reclame la trei albume format poche, Pif nr 43, Totoche nr 12 şi Gai-Luron nr 9, una la una la jucăriile telecomandate EXICO (noi modele cu marşarier) şi o pagină dedicată unui concurs, la care puteai câştiga greutatea ta în bomboane KREMA cu lapte, fructe, ciocolată, mentă, etc. Pentru cine îşi aminteşte de Pif-urile de la finalul seriei, mult mai slabe decât ”Vârsta de aur”, atunci cantitatea de reclame deja devenise obositoare. Şi, după cum s-a văzut, insuficientă pentru a salva editorul de faliment.

Marea surpriză era aşa-numitul Gadget, de unde şi noul titlu, o jucărioară inclusă în fiecare apariţie, care va deveni foarte repede nu doar obsesia colecţionarilor din toate ţările, dar şi unul dintre cele mai dorite pentru puştii de pretutindeni. Mai ales de către cei care nu aveau acces la Pif-uri sigilate. Toţi cei care cumpăram Pif de la anticariat sau din talcioc ne-am dorit cu frenezie măcar un singur gadget. În afara gadget-ului ”hebdomadar”, cititorii lui Pif puteau câştiga un super-gadget extraordinar, colecţionând timp de opt săptămâni bonurile incluse în revistă. Au existat trei astfel de super-gadget-uri. Primul a fost un stilou cu cerneală invizibilă, al doilea un mini-ventilator de buzunar cu sigla Pif, iar al treilea, poate cel mai dorit de copii, un aparat de fotografiat Super Diana, prezentat în Pif Gadget numărul 16. S-a renunţat la super-gadget după aproximativ şase luni, ultimul număr în care apărea un bon fiind 25. 

Primul gadget a fost o pereche de ochelari de soare, din Lumaline, material folosit în general pentru ambalaje, dezamăgitor pentru primul număr. Din fericire ulterior vor fi tot mai interesante şi mai viu colorate. Gadget-ul era inserat spre sfârşitul revistei, pagina 52-53, şi trebuia decupat cu grijă, apoi fixat pe nas cu ajutorul unui elastic. Din imagini nu arată prea interesant, dar surprinzător sau nu a fost bine primit de cititori şi a făcut nu doar ca numărul să fie epuizat (unele surse vorbesc de o suplimentare de tiraj) dar a şi fost preluat mai târziu în versiuni locale Pif, cum a fost ediţia spaniolă.

Revista costa doi franci - 24 franci belgieni, 2 franci elveţieni, 300 de lire italiene - şi respectiv 2.40 franci pentru străinătate. Un abonament pe trei luni era 26 de franci, pe şase luni 49 de franci, iar pe un an 94 de franci. 94 de franci pentru ca Pif să sosească în fiecare săptămână la tine acasă. Interesant că ultimele numere din Vaillant costaseră 1.20 franci, deci o creştere de preţ destul de consistentă. Adresa de corespondenţă era atunci 126, rue de Lafayette, cutia poştală no 77-X. Pentru nostalgici, numărul de telefon al redacţiei era 770-97-59. Pentru cine ar vrea să se întoarcă în timp şi să sune la redacţia Pif. 

Din sumar

Nu mai puţin de 14 povestiri complete, ceea ce nu era deloc puţin, avându-i ca eroi pe Pif şi Hercule, Rahan, Arthur le fantome justicier, Pifou, Placid et Muzo, Gai-Luron, Corinne et Jeannot, pentru a-i menţiona doar pe cei mai populari şi mai longevivi, mulţi dintre ei apărând ulterior şi în albume mari sau poche dedicate.

O galerie de invidiat, pentru că prezenta unii dintre cei mai îndrăgiţi eroi, alături de mai puţin cunoscuţii Nestor, M. le magicien, Bouboule, Concombre Masque, dispăruţi ceva mai târziu din paginile Pif. Deşi se bucuraseră de succes în paginile Vaillant viitoarele personaje şi aventuri i-au eliminat unul câte unul. Unele din aceste aventuri sunt doar de o pagină, altele - Rahan, Pif, Teddy Ted, Arthur - au peste zece pagini. Pif şi Hercule sunt prinşi într-o goană după aur în povestirea omonimă ; Nestor vrea şi acum să evadeze; Rahan este inclus cu Secretul Soarelui, o aventură de 20 de pagini, în alb şi negru, creaţia aceloraşi Lecureux şi Cheret, dar cumva mai stângaci desenată decât cele de mai târziu; Arthur se bucură şi el de un spaţiu generos cu o povestire publicată şi într-un poche; Teddy Ted, un western clasic după un text de Lecureux, se potrivea mult mai bine în Vaillant, deşi va rezista surprinzător de mult şi în Gadget; Pifou, Placid şi Muzo sau Corinne şi Jeannot au ca de fiecare dată povestiri scurte, un gag sau o neînţelegere amuzantă, şi cel puţin primele două titluri vor rezista până spre finalul seriei Gadget. Un sumar generos, ce anunţa lucruri foarte bune. 

Pif şi Hercule îşi continuă aventurile, de această dată fiind căutători de aur, cu toate ingredientele: mine, harta comorii, pepite, oraşul din Vestul Sălbatic, rivalii, dinamită. Nestor îşi aminteşte cu nostalgie de încercările sale de evadare. Rahan, într-unul dintre cele mai populare episoade, este în căutarea secretului Soarelui, foloseşte un bumerang, şi întâlneşte, cu un entuziasm stângist şi caracteristic, un trib de pescari ce evita conflictele, ceea ce îl face să exclame naiv ”Iată că cei-ce-merg-în-picioare ştiu şi altceva decât să se ucidă”. Arthur descoperă o adevărată conspiraţie la castelul din Coucy-en-Plumeau, Pifou evită coji de banane, Gai-Luron se pregăteşte febril-taciturn de întâlnire, iar Placid şi Muzo îşi iau câini de companie. Nu este cel mai bun număr din istoria revistei - cred că este aproape imposibil să nominalizezi unul singur - dar este reuşit. Chiar şi acum, la multe decenii, încă e amuzant, dincolo de factorul nostalgic. Se pare că banda desenată de calitate refuză să îmbătrânească. 

Grafică în alb şi negru

Preţ de mai multe numere din Pif Gadget se păstrează pentru coperta întâi formatul stabilit cu Vaillant, fiind prima pagină a episodului care deschide numărul, de regulă Pif, alteori Gai-Luron, Corinne şi Jeannot, etc. Titlul este mare, în litere albe, în treimea superioară a planşei, cu o stea galbenă ce anunţă de fiecare dată ”et son gadget surprise”. Acest gen de copertă alternează cu cea prezentând gadget-ul sub forma unei singure casete de bandă desenată cu Pif şi Hercule ori alte personaje, acoperind două treimi din pagină, primul număr de gen fiind 27/1265. Departe de coperţile viu colorate şi lucioase de mai târziu, introduse de pe la jumătatea anilor 70. Rar, pentru numere speciale, cum a fost 44/1282, se folosesc casete fără personajele celebre. Ideea nu era deloc rea, mai ales pentru cei care abia descopereau lumea lui Pif. Această alternanţă între prima pagină a benzii desenate şi prezentare gadget-ului se menţine până la numărul 51/1289 din noua serie. Începând cu acesta coperta Pif Gadget va prezenta de fiecare dată gadget-ul, sub forma unei casete, de regulă cu Pif şi Hercule jucându-se cu noua invenţie. Cineva din redacţie intuise, în sfârşit, potenţialul imens al acestui insert. Mult timp se va păstra însă regula ca ultima copertă, a patra, să fie tot o bandă desenată, aproape întotdeauna avându-i ca eroi pe aceiaşi Corinne şi Jeannot, mai rar Placid şi Muzo.  

Grafic, cele mai multe episoade de bandă desenată din numărul 1 sunt color, doar două - Rahan şi Teddy Ted - fiind în alb şi negru. Casetele sunt mari, aerisite, de un nivel grafic exemplar, chiar dacă hârtia folosită nu era încă lucioasă impresia de ansamblu este excelentă. Vaillant, cu toată celebritatea sa, era o publicaţie apărută în format şi pe hârtie de ziar, acum Pif Gadget trebuia să fie altceva, şi va fi nu peste mult timp. Cine a prins numerele de mai târziu ştie că mereu s-a pus accent pe o calitate grafică impecabilă. Fascinant astăzi este să răsfoieşti paginile acestui număr şi să vezi semnături celebre sau mai puţin cunoscute, dar toate intrate de mult timp în istoria benzii desenate - Kamb, cuplul Lecureux şi Cheret, Cezard cu al său Arthur, Gerald Forton, Mas care era responsabil cu aventurile lui Pifou, Nicolau care le dădea viaţă lui Placid şi Muzo, etc. Şi nu sunt decât cei din numărul care începea o legendă. 

În loc de concluzie

Nu vreau să-mi imaginez cât ar costa un exemplar din primul număr Pif Gadget. Deşi am căutat pe site-urile pasionaţilor, nu am găsit niciodată unul  de vânzare. Iar ce am găsit, numere destule, erau destul de piperate, chiar şi pentru francezi. Asta în timp ce la noi teancurile de Pif Gadget şi, mai rar, Vaillant, prăfuite şi cu un preţ de doar 10 lei, îşi aşteaptă de cele mai multe ori inutil cumpărătorii. Se pare că moda a trecut. Aşa că a fost o şansă enormă să găsesc imaginile scanate ale numărului 1 (şi nu numai). Nostalgia colecţionării, pasiunea pentru o revistă celebră, fascinaţia pentru benzi desenate excelente... Câte puţin din toate acestea. La fel de adevărat este că formatul electronic nu mai are nimic de farmecul febril al răsfoirii un Pif Gadget adevărat, vechi, păstrând acea aromă uşor amăruie de hârtie veche şi cerneluri tipografice, puţin lucios atunci când cade lumina într-un anumit unghi. De fiecare dată când browsez prin colecţia deja adunată de Pif Gadget îmi e dor, cu o nostalgie cumplită, să mai am aproape şapte ani şi să mai am pe biroul meu de şcolar, alb şi cu laturi verzi, primele şase Pif Gadget care au reprezentat începutul. Plus un poche. Un poche cu Arthur le fantome.

O parte din informaţiile privind tirajul, istoria, detaliile tehnice, precum şi imaginile cu gadget-ul primului număr, sunt luate de pe http://www.pif-collection.com/, categoric cel mai bun site despre Pif.