Tutun : latakie, virginie
Aspect tutun : ribbon grosier
Aroma : puternic a latakie, genul de mixtură englezească tipică
Tărie : medie
WAF : foarte scăzut
Prezentare : cutie de 50 g
Producătorul prezintă această mixtură surprinzătoare drept un amestec ”viguros” cu un procentaj picant de latakie. Promițător, și când am adulmecat ”monstra” din cutie (mulțumesc, Zudo) am descoperit acel miros intens de latakie în cantitate ce depășește generozitatea, greu de descris unui neinițiat dacă în tine nu se ascunde un poet cu pasiune pentru metafore și nas de parfumier, dar imposibil de acceptat vreodată de acesta. Afumătură, mireasma aceea pe care ajungi să o recunoști imediat după ceva pipe în colecție și tutunuri fumate, trezindu-ți neliniștea anticipării. Și definită franc și dur de familia anti-tabac drept ”pisică moartă”, ”mahoarcă” și alte apelative ce rănesc pe moment naturelul simțitor de pipar. WAF la pământ.
Este o Latakia Mixture, pură și dură, amintindu-mi de Nightcap de la Dunhill, un tutun memorabil din toate punctele de vedere. Destul de uscat, este un amestec de latakie neagră, lucioasă, măruntă și virginie fină, de un auriu stins. Tăietura este de tip ribbon, dar un ribbon un pic neglijent, mai găsești inclusiv fragmente de tijă. Nu deranjant, dar oricum, îți atrage atenția. Am fumat-o atât în briar, în două din cele pipe dedicate latakiei, cât și, mai mult dintr-un capriciu, în unicul și deja preferatul meu corncob. Pardon, un Missouri Meerschaum, că doar nu o să-i spun pipă din cocean. Care îndulcește un pic fumul, dar nu cât să devină supărător.
Gustul este plin, dominat puternic de latakie, cu virginia susținând ca o modestă și retrasă subretă gustul de ”english” clasic, fără bolboroseli macbethiene în pipă, fără să o încingă, fără să fie altceva decât un tutun bine lucrat și bine gândit. Chiar tutun de toată ziua, mai ales că vremea în răcire cam îndeamnă la mixturi cu latakie, dar are o doză de vitamina N destul de generoasă. Scrumul este fin, cenușiu închis, iar mirosul din cameră delicios pentru pipar și revoltător pentru familia greu încercată de o asemenea pasiune.
Latakia Mixture de la Wellauer este categoric unul dintre cele mai bune amestecuri de gen descoperite în ultima vreme, la nivelul unui Ashton sau Dunhill, spre exemplu. Memorabil și de repetat, păcat doar că nu se găsește pe la noi. Abia acum realizez cât am pierdut rărind fumatele în ultima vreme. Nu este pentru începători, nu este de fumat în public, dar este un tabac admirabil.
2 comments:
Esti un om al extremelor, monser! Parol! Pai sa faci asa o trecere de la dulcegarii precum cele omagiate cu cateva posturi mai-nainte la o Latakie categorie grea (La a carei descriere marturisesc ca am reactionat pavlovian...)
Dincolo de intepatura si interpelare, sincer, te invidiez - eu nu mai reusesc sa ma mai impac cu aromatele mai deloc, desi am facut eforturi recente in acest sens. E drept insa ca cochetez din ce in ce mai serios cu virginiile si am o relatie solida si de durata cu Latakiile. Si ceva Orientale afumate, pe langa. Aduce cu un inceput de poligamie...
Da' uite cum desi voiam eu sa te dezavuez public si pana la urma am ajuns sa vorbesc tot despre ce stiu mai bine. Adica despre mine! :D
Și uite așa mă schimb eu de la anotimp la anotimp, de la dulcegării la englezești ca la carte, de la compot la afumătură. Complex personaj mai sunt uneori, păcat că nu scot și bani din asta. Vorba ceea, ca să-l cităm pe Șalom Alehem, face să-ți pui ceva amanet ca să devii bogătaș. Și iar m-am întors la dragile latakii, cu oarecare ocoluri pe la orientale. Poligamie să fie, că e loc pentru toate.
Virginiile le păstrez pentru la iarnă. Mă și văd de Crăciun, cu un boardgame nou, lejer alcoolizat și pufăind un Full Virginia Flake.
PS: dezavuează-mă, stimabile, că doar fetelor le place băieții răi și dezavuabili :)
Post a Comment