4 Nov 2009

Eu, ea si Ubuntu

Dupa multi ani de Windows am trecut in final la Ubuntu. In parte pentru ca nu mai rezistam sa reinstalez, configurez, devirusez un sistem de care ma cam saturasem, in principal pentru ca incerc asa sa renunt la jocuri. De tot. Cold turkey. Daca nu pot sa renunt la toate dependentele, macar sa le raresc.

Trebuie sa marturisesc de la inceput ca sunt total atehnic, si cand vine vorba de reinstalat un Windows as prefera sa nu. Reusesc prin talentul nativ sa distrug inclusiv fizic orice sistem, fara sa-mi propun, sa prabusesc informatic orice protectie si sa incurc orice configuratie. Serios, puteti sa ma testati, eventual gratuit. Ani de zile am profitat de rabdarea si priceperea cate unui prieten, si cred ca multi nu mi-au mai raspuns la telefon tocmai din acest motiv. Cred.

Cand mi-a picat din nou Windows-ul – in mare parte datorita sotiei care ma secondeaza ca talent – am trecut de comun acord la Ubuntu. 9.10. Karmic Koala. Ubuntu is cool. Descarcat, ars pe disc – dupa sfaturile lui DeMaio – formatat partitie, instalat. Tensionat serios de povestile horror cu Ubuntu care nu poate fi folosit/instalat/priceput daca nu visezi Linux serios in fiecare secunda a vietii tale. Un fel de hermit care in loc de rugaciunea inimii repeta mecanic o linie cu “sudo”. O mantra. Stupefiant pentru mine – m-am descurcat. Si cel putin momentan nu mai am Windows.



Parti bune :



  • n-am reusit inca sa-l distrug, e stabil si rapid, am Firefox, am circa 30 de playere audio – video (inca nu m-am hotarat la unul), am gasit in mare echivalente pentru programele de Windows, am reusit chiar sa-mi configurez sunetul si – incredibil – sa imi mearga bine chiar si torentele. OpenOffice pare ok, vad cam toate documentele, inclusiv comixuri. Pentru browsing, scris, muzica si filme este perfect, dupa o perioada de adaptare. Mi-am gasit si cateva joculete, intre care si o clona reusita de Colonisation.



Parti mai putin bune



  • nu mai am Diablo, am fost nevoit sa renunt la jocuri, ceea ce imi lasa mult timp liber pentru a medita la misterele Universului. Sau pentru a ma dedica unuia dintre pasionantele si numeroasele hobbyuri. Cum ar fi nimic. Ieri noapte visam ca joc Scarface. Dupa 15 ani de jocuri, la maniera 6 - 14 ore pe zi, e cam greu. Inca nu am gasit ceva cu care sa inlocuiesc seria Collectorz, desi Tellico este un candidat serios la titlu. Inca e in teste. Numai ca ar trebui sa iau totul de la capat, si momentan nu am entuziasm si chef de catalogari, poate in concediu. Inca ma mai incurc si ma mai pierd prin Ubuntu, mai e foarte mult pana sa-l invat la nivel acceptabil. Nu am jocuri. Cred ca am mai scris asta. Nu imi iese de fiecare data cand incerc sa instalez o aplicatie noua. Nu am hanorac cu Ubuntu. Si simt nevoia.



Pentru prima impresie – ne place. Chiar foarte mult. Daca scap de amintirea jocurilor s-ar putea sa-l folosesc mult si bine. Desi, ca intr-o povestire de Lovecraft, simt de undeva de pe raftul din spate pulsatia malefica a cd-ului cu Windows XP. Langa teancul de jocuri. E ca o lumina roza si seducatoare, foarte intensa si putin calduta. Stiu ca ma cheama si stiu ca am nevoie de ajutor pentru a-i rezista. Sper sa nu sfarsesc la fel ca eroul din Dagon si sa urlu in scris : “N-o sa ma gaseasca. Fereastra ! Fereastra !”. Si zdup.

Ubuntu e fain.

14 comments:

Lup Alb said...

Burn!
In flacari cu vindoza!

Adina said...

Felicitari :) Si un sfat: daca tentatia jocurilor devine prea mare poti oricand sa instalezi in ubuntu o masina virtuala cu windows pe ea. Si sa joci diablo in masina virtuala. Eu asa am facut si totul merge struna :)

DeMaio said...

Probabil cea mai bună variantă pentru cineva care nu are nevoie de minuni de la calculator. Pentru editare foto există GIMP, care stă frumos pe lângă Photoshop, pentru aia audio ai Audacity, asta aşa, la prima mână. Cred că este cea ami bună variantă pentru cine s-a săturat să mai stea pe maşină cu antivirus, antispyware, cleanere, firewall-uri şi altele asemenea, asta doar pentru a menţine un sistem la cotele lui obişnuite. Vine şi la mine, nu am avut mult timp, dar se rezolvă.
PS - Sfatul Adinei legat de maşina virtuală este OK, numai că trebuie să te asiguri de ceva RAM mai serios, ca să stai pe picioare. Plus că o să ai nevoie să citeşti câteva pagini de configurare, ca să te scoţi la capăt.
Bravo, bre :)

gingav said...

15 ani de jocuri? 6-14 ore pe zi?

ceva-mi spune ca exagerezi, monser...

:)

kiddix said...

Si eu mi-am instalat noul Ubuntu de cateva zile.
Cu linux ma "joc" de vreo trei ani si nu duc dorul lui "Kill Bill", mai ales ca am renuntat la jocuri.
Poti sa te mai inspiri de la adresa asta: http://blog.thesilentnumber.me/search/label/Planet%20Ubuntu (sunt cateva programe care metita incercate.. Deluge pentru torenti e foarte bun; de asemenea Moodiva media center e interesant)
Pentru jocuri poti incerca si un emulator cum ar fi wine sau cedega; ultimul nu e gratis dar ... se poate.
Va doresc Linuxare usoara !!!

Gingasia said...

O alegere foarte buna!:)

Laviniars said...

Daca vrei programele care mergeau pe raposatul Windows, baga Wine. Nu ca nu ar fi bine fara jocuri... gandeste-te numai cate pipe poti fuma, cate carti poti citi, cate inghionteli poti sa iei de la pustiulici in timpul ramas acum liber... enjoy, poate te burdusesc pustii de iti scot jocurile din cap :D

Altheate said...

am rezolvat cu donatia, astept vesti si cadouri

Cinabru said...

Lup Alb : corect, burn the witch ! :)

Adina : o sa incerc mai incolo, abia invat sa ma descurc. Reusesc eu un Diablo, pana la urma.

DeMaio : mai, sa stii ca noua deja ne place mai mult decat windows. Scris, muzica, filme, browsing, toate merg foarte bine. Cel putin nevasta-mea e fan declarat. Invat io si cu masinarii din astea virtuale, daca am reusit sa-l instalez singur.

Gingav : bine ar fi sa exagerez, dar nu. De exemplu, anu' I de facultate inseamna la mine Jagged Alliance 2, MM 7 si Heroes 2, la programul declarat. Dracu' mai ajungea la scoala. Si tot asa. Grav a fost anul 3, cand eram cu Fallout 2 si Baldur's Gate 2, era sa-l repet. Altceva chiar nu mai faceam.

Kiddix : mersi pentru tutorial, chiar mi-a fost util. Deluge imi place si mie, s-a instalat rapid si merge bine. Cu jocurile mai astept un pic, pentru detoxifiere.

Gingasia : sa stii ca asa este.

Lavinia : sau poate ii mai trimit pe toti intr-o vacanta prelungita la tara si bag windows. Tentatia e mare.

Altheate : rezolvam, astept raspuns. Operativo.

gingav said...

draga cinabru, stiu ca n-ai nevoie, dar imi permit sa-ti dau un sfat, sa te rog de fapt: lasa-te de jocuri. brusc si complet. eventual cu o promisiune facuta tie insuti - ca te vei mai juca, poate, cind iesi la pensie.

esti insurat, poate ai si copii. gindesti, studiezi, esti un consumator serios de cultura. ai suficient teren pentru evadarea din propriul rol. jocurile? sint mai toxice ca tigara, mai insidioase ca alcoolul.

[ been there, done that. 1 februarie 2007 e data exacta cind m-am lasat de jocuri (si nu eram chiar atit de disperat, aveam doar 2 ore pe zi, in fiecare zi, fara exceptii - dar orice exceptie ma lasa tremurind). n-o sa uit data asta. data cind m-am lasat de fumat am uitat-o de mult.

si stii? le visez pe amindoua. ca fumez; ca ma joc pe computer (am visat recent o sesiune completa de free civ!). niciodata impreuna: au fost prea puternice, indeajuns de puternice ca sa se nu se tolereze, ca sa nu incapa decit una la un moment dat, in visele mele. ]

feeria said...

Si eu am fost lesinata dupa jocuri in liceu. Am renuntat la cele "mari", adevarate cronofage, prin facultate, cand mi-a fugit atentia catre alte chestii. Si acum as mai baga un rpg ca pe vremuri, insa stiu ca daca ma prinde, apai nu mai scap! Renunt la scoala, la serviciu, la tot, doar sa "termin nivelul asta" (si pe asta, si pe asta).

A propos de "a renunta brusc, total", eu asa am facut cu fumatul. Zdrang, dintr-odata. Fara pasii fumatorilor anonimi, fara pregatiri, tertipuri, inlocuitori. Si dupa ce am fumat muuuult muuuult. Pur si simplu nu am mai pus o tigara in gura si nu am nici o problema ca oamenii sa fumeze in fata mea, ca nu am "pofte", nici nu mai sesizez ca fumeaza. Imi place insa uneori sa adulmec fumul de tigara (combinat subtil cu un anumit tip de parfum barbatesc).

O prietena s-a lasat si ea... de fumatul intensiv. A spus ca i se pare mai sanatos sa tina sub control un viciu decat sa fuga de el ca de satana. Fumeaza cate 2-3 tigari pe zi "constient" (am citat-o). Nu stiu unde-i adevarul.

Ps: am inlocuit jocurile mari cu puzzleurile si adveture games-urile de la Big Fish. :D Ceva ceva tot ma mai joc!

feeria said...

Ubuntu? Eu credeam ca-i doar pentru calcolatoristi programatori.

artavie said...

Man...zici ca a meritat sa renunti la windows...eu mi-am batag 7 intr-o saptamana de 4-5 ori ...te rupe... cate de usor ia virusi:-s.

Cinabru said...

Gingav : ma tem ca iti dau dreptate, imi lipsesc al naibii de mult. Sa vad cat rezist fara, nu m-am remarcat prin vointa exceptionala, sincer. Am, doi baieti, imi umplu ei timpul liber de nu ma vad. Dar tu te-ai lasat de ceva vreme, nu gluma. Stii la cine ma gandesc, pastrand proportiile ? La Cartarescu. Si el a fost nevoit sa se lase de jocuri dupa ce o luase razna ca noi :) Si i-a iesit.

Feeria : io ca sa scap de idee m-am pus pe catalogat diferite colectii, citesc documentatii, ma uit pe comixuri. Imi umplu timpul. Cu tigarile am tot incercat de mai multe ori sa ma las, acuma fumez in principal pipa, mai bag si cate o tigara. Poate reusesc sa renunt definitiv, daca la serviciu as convinge sa fumez pipa.

Feeria : asa am auzit si io, dar pana si unul ca mine se descurca acceptabil.

Artavie : sa stii ca din cauza asta in principal am renuntat la windows. Era a multa oara cand ma trezeam cu un troian greu de scos, si ma cam saturasem. Sa vad in cat timp invat ubuntu la nivelul submediu la care stiam windows.

Post a Comment

Share This