Catan: Cities & Knights

În ciuda popularităţii sale (sau poate tocmai de aceea) prima oară când am jucat Catan - originalul, fără extensii - nu am fost prea încântat. Chiar plictisit în bună măsură. E adevărat că a fost primul boardgame pe care îl încercam, excepţie făcând Monopoly sau predecembristele Bunul Gospodar, Dacii şi romanii sau Turism (ar merita să nu fie uitate, măcar pentru că erau cam singurele disponibile şi nu foarte scumpe). La fel de adevărat e că nu aveam dispoziţia necesară pentru un joc bazat în principal pe comerţ şi dezvoltare economică, fără conflicte şi cu un mod de a calcula scorul final ce mi s-a părut dificil. Uneori e bine să bei mai puţin când vrei să încerci un joc nou. 

Am reluat recent Catan, de această dată cu extensia Cities & Knights, care aduce destul de multe schimbări în mecanica jocului. Şi de această dată m-a prins, mi-a plăcut neaşteptat de mult, şi l-aş pune pe locul doi în micul top al boardgame-urilor încercate, după Elder Sign. Elder Sign, pe care l-am jucat singur de 16 ori în trei zile, inclusiv câteva partide cu băieţii, foarte încântaţi că ne luptăm cu Nub-Shigurath sau Azatoth. Nu ştiu cât de indicat e pentru dezvoltarea lor ulterioară, dar urmează să aflu. Dar divaghez. 

Prezentare: impresionează în primul rând prin aspect, chiar dacă simplu, fără grafica extravagantă a altor jocuri, mai curând funcţional şi clar. Hartă hexagonală, compusă din mai multe zone, fiecare furnizând un anume tip de resurse. Carton gros, solid, jetoane (cavaleri), drumuri, aşezări şi castele din lemn alb, nevopsit, trei zaruri (unul special, două clasice), un pion pentru hoţ, unul pentru negustor, jetoane din carton care indică numărul hexagoanelor, ziduri pentru castele, setul de cărţi de progres, de patru culori, cu o grafică ce reduce la liniile esenţiale taroturile italiene renascentiste, carneţelele pentru upgradarea castelului, cărţile de resurse. Şi altele. O eleganţă simplă şi impresia că nu e un joc fragil, ci unul care va rezista în timp. Frumos şi simplu. 

Mecanica jocului: foarte pe scurt, Catan se bazează pe exploatarea resurselor, comerţ şi dezvoltare, prea puţin pe conflict. M-a dus cu gândul la Settlers 2, pentru cine a prins jocul, cândva. Harta este împărţită în mai multe hexagoane, ce alcătuiesc insula Catan, şi furnizează fiecare un anumit tip de resurse - oi, grâne, lemn, cărămizi, fier, sper ca n-am uitat ceva. La start fiecare jucător îşi poziţionează o aşezare şi un castel la intersecţia unor hexagoane, şi poate primi la fiecare tură resursele căsuţelor adiacente. Una pentru aşezare, două pentru castel. Ideea (pe care am ignorat-o, şi m-am trezit fără fier) este să ai acces la toate resursele de la bun început. Eu n-am ştiu, şi m-a costat. 

Fiecare hexagon primeşte un jeton cu un număr, iar la fiecare aruncare a celor trei zaruri se adună suma zarurilor cu puncte. Şase cu trei egal nouă, iar fiecare jucător cu o aşezare adiacentă la zona cu numărul nouă va primi un număr de resurse. Al treilea zar, cel special, introduce în joc evenimente speciale (barbari, negustor, hoţ) sau îţi permite să primeşti bonusuri sau alte resurse. Se pot construi noi aşezări, cu condiţia ca ele să fie legate de drumuri şi să se găsească la minim două drumuri distanţă. 

Dacă îţi lipseşte o resursă poţi cumpăra direct de la bancă (rata standard este de patru resurse pentru una sau pentru una dintre mărfuri) sau poţi negocia cu ceilalţi jucători. Aceasta e o parte esenţială în Catan, pentru că nimeni nu ştie exact ce resurse are celălalt, şi poţi, vrând să te dezvolţi, să îl ajuţi pe celălalt să câştige jocul. Aşa cum mi s-a întâmplat mie, tocmai când eram fericit că mi-am construit catedrala. Cam aşa înveţi. Scorul se calculează în funcţie de numărul şi nivelul aşezărilor, cu plusuri pentru cel mai lung drum, înfrângerea barbarilor, ş.a. 

Extensia a introdus mai multe schimbări în vechiul Catan. Apar mărfurile - hârtie, bani, mătase - produse dacă ai un castel lângă anumite hexagoane sau dacă le cumperi de la bancă. Mărfurile sunt folosite pentru upgrade-urile făcute în cetate, în trei domenii (social, religios, militar) ingenios prezentate sub forma unui carneţel cu spiră, gen calendar, cu foile din carton separate în trei. Fiecare upgrade, indiferent de domeniu, îţi aduce beneficii diverse, chiar dacă este destul de costisitor, şi îţi permite să tragi din cărţile de progres. Care îţi aduc resurse, îţi permit să iei resurse de la oponenţi, să foloseşti hoţul sau negustorul, să blochezi acţiunile celorlalţi, să pui drumuri şi aşezări la preţ redus. 

Hoţul - poţi bloca un hexagon şi acesta nu mai produce resurse. Negustorul - oferă o rată mai bună de schimb pentru o resursă. Cavalerii sunt folosiţi pentru a opri invazia barbarilor sau, mai rar, în lupta cu ceilalţi jucători. 

Concluzie: ar trebui zilele acestea să primesc versiunea românească de Catan, să jucăm calm şi în familie. Catan: Cities & Knights mi-a plăcut neaşteptat de mult, chit că e mai greu să găseşti mereu încă doi-trei jucători. Excelent, uşor de jucat, dar tocmai simplitatea aparentă ascunde un sistem de joc foarte bine gândit. Recomandat.  

Partea şi mai bună este că destul de curând s-ar putea să testez un Arkham Horror. My precious... Din păcate al altcuiva, dar nu contează. 

Foto: http://boardgamegeek.com